Papa Francisc: Angelus (22 decembrie 2019)
Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!
În această a patra şi ultimă duminică din Advent, evanghelia (cf. Mt 1,18-24) ne conduce spre Crăciun prin experienţa sfântului Iosif, o figură aparent din al doilea plan, însă în a cărui atitudine este cuprinsă toată înţelepciunea creştină. El, împreună cu Ioan Botezătorul şi Maria, este unul dintre personajele pe care liturgia ni le propune pentru timpul Adventului; şi dintre cele trei este cel mai modest. Unul care nu predică, nu vorbeşte, ci încearcă să facă voinţa lui Dumnezeu; şi o împlineşte în stilul Evangheliei şi al Fericirilor. Să ne gândim: "Fericiţi cei săraci în duh, pentru că a lor este împărăţia cerurilor" (Mt 5,3). Şi Iosif este sărac pentru că trăieşte din esenţial, lucrează, trăieşte din muncă; este sărăcia tipică a celor care sunt conştienţi că depind în toate de Dumnezeu şi în El îşi pun toată încrederea lor.
Relatarea evanghelică de astăzi prezintă o situaţie omeneşte stânjenitoare şi contrastantă. Iosif şi Maria sunt logodiţi; încă nu locuiesc împreună, însă ea este în aşteptarea unui copil prin lucrarea lui Dumnezeu. Iosif, în faţa acestei surprize, desigur că este tulburat însă, în loc să reacţioneze în mod impulsiv şi punitiv - aşa cum se obişnuia să se facă, legea îl proteja -, caută o soluţie care să respecte demnitatea şi integritatea iubitei sale Maria. Spune aşa Evanghelia: "Iosif, soţul ei, fiind drept şi nevoind s-o expună, a vrut să o lase în ascuns" (v. 19). De fapt, Iosif ştia bine că, dacă ar fi denunţat-o pe logodnica sa, ar fi expus-o la consecinţe grave, chiar la moarte. El are încredere deplină în Maria, pe care a ales-o ca soţie a sa. Nu înţelege dar caută o altă soluţie.
Această circumstanţă inexplicabilă îl induce să pună în discuţie legătura lor; de aceea, cu mare suferinţă, decide să se despartă de Maria fără a crea scandal. Însă îngerul Domnului intervine pentru a-i spune că soluţia prospectată de el nu este cea voită de Dumnezeu. Mai mult, Domnul îi deschide o cale nouă, o cale de unire, de iubire şi de fericire şi îi spune: "Iosif, fiul lui David, nu te teme să o iei pe Maria, soţia ta, căci ceea ce s-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt!" (v. 20).
În acest moment, Iosif se încrede total în Dumnezeu, ascultă de cuvintele îngerului şi o ia la el pe Maria. Tocmai această încredere neclintită în Dumnezeu i-a permis să accepte o situaţie omeneşte dificilă şi, într-un anumit sens, incomprehensibilă. Iosif înţelege, în credinţă, că pruncul zămislit în sânul Mariei nu este fiul său, ci este Fiul lui Dumnezeu şi el, Iosif, va fi păzitorul său asumând pe deplin paternitatea sa pământească. Exemplul acestui om blând şi înţelept ne îndeamnă să ne ridicăm privirea şi s-o îndreptăm dincolo. Este vorba de a recupera logica surprinzătoare a lui Dumnezeu care, departe de calcule mici sau mari, este făcută din deschidere spre orizonturi noi, spre Cristos şi Cuvântul său.
Fecioara Maria şi soţul său curat Iosif să ne ajute să ne punem în ascultarea lui Isus care vine şi care cere să fie primit în proiectele noastre şi în alegerile noastre.
_______________
După Angelus
Iubiţi fraţi şi surori!
Vă salut pe voi toţi, credincioşi din Roma şi pelerini din Italia şi din diferite ţări.
Îndeosebi salut delegaţia de cetăţeni italieni care trăiesc în teritorii grav poluate şi care aspiră la o calitatea mai bună a mediului şi la o tutelare justă a sănătăţii.
Peste trei zile va fi Crăciunul şi gândul meu se îndreaptă în special spre familii, spre familiile voastre, care în aceste zile de sărbătoare se reîntâlnesc: cel care trăieşte departe de părinţi pleacă şi se întoarce acasă; fraţii încearcă să se întâlnească. Sfântul Crăciun să fie pentru toţi ocazie de fraternitate, de creştere în credinţă şi de gesturi de solidaritate faţă de cei care sunt în nevoie. Şi sfântul Iosif să ne însoţească pe acest drum spre Crăciun.
Vă urez tuturor duminică frumoasă. Vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere.
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
