Papa Francisc: Salut adresat angajaţilor din Vatican pentru prezentare urărilor de Crăciun (22 decembrie 2022)
Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!
Mulţumesc că aţi venit la această întâlnire în care ne schimbăm urările pentru sfântul Crăciun.
Înainte de toate trebuie să-i mulţumim Domnului, pentru că, având ajutorul său, am depăşit faza critică a pandemiei. Să nu uităm! Când eram în închidere spuneam: cine ştie cum va fi când vom fi liberi să ne mişcăm, să ne întâlnim, şi aşa mai departe. După aceea, imediat ce s-au schimbat lucrurile, se întâmplă că pierdem amintirea şi mergem înainte ca şi cum n-ar fi fost nimic. Şi eventual nici măcar nu-i mulţumim Domnului! Acest lucru nu este creştin şi nu este nici uman. Nu, vrem să mulţumim pentru că am putut să reluăm munca, precum şi încercând să depăşim anumite probleme mai mult sau mai puţin mari care s-au creat în perioada mai dificilă. A relua este o muncă pe care trebuie s-o facem toţi.
Nu trebuie să uităm, pentru că perioada lungă de pandemie a lăsat semne. Nu numai consecinţe materiale, economice; a lăsat şi semne în viaţa persoanelor, în relaţii, în seninătatea familiilor. Şi pentru aceasta astăzi eu vă urez mai ales seninătate: seninătate pentru fiecare dintre voi şi pentru familiile voastre. Seninătate nu înseamnă că totul merge bine, că nu există probleme, dificultăţi, nu, nu înseamnă asta. Ne demonstrează asta Sfânta Familie a lui Isus, Iosif şi Maria. Putem să ne imaginăm, când au ajuns la Betleem, Sfânta Fecioară Maria începea să simtă durerile, Iosif nu ştia unde să meargă, bătea la atâtea uşi, dar nu era loc... Şi totuşi în inima Mariei şi a lui Iosif era o seninătate de fond, care venea de la Dumnezeu, venea din conştiinţa că este în voinţa sa, de a o căuta împreună, în rugăciune şi în iubirea reciprocă. Asta vă urez: ca fiecare dintre voi să aibă credinţă în Dumnezeu şi ca în familii să fie simplitatea de a se încredinţa ajutorului său, de a-l ruga şi de a-i mulţumi.
Aş vrea să vă urez seninătate îndeosebi copiilor voştri, tinerilor şi tinerelor, pentru că ei au resimţit mult închiderea, au acumulat multe tensiuni. Este normal, este inevitabil. Însă nu trebuie să ne prefacem că nu este nimic, trebuie să reflectăm, să încercăm să înţelegem, pentru că a ieşi mai buni din criză nu se întâmplă prin magie, trebuie să lucrăm cu noi înşine, cu calm, cu răbdare. Şi tinerii pot face asta, desigur cu ajutorul părinţilor şi uneori şi al altor persoane, dar este important ca ei înşişi să fie conştienţi că toate crizele sunt pasaje de creştere şi cer o lucrare cu ei înşişi.
Aceasta este prima urare care-mi vine în minte, pornind de la pandemie. Vă urez seninătate, în inimă, în raporturile familiale, în muncă. Seninătate.
Şi a doua este asta: ca să fim martori şi artizani de pace. În acest moment al istoriei lumii, suntem chemaţi să simţim mai puternic responsabilitatea de a face fiecare propria parte pentru a construi pacea. Şi asta are o semnificaţie deosebită pentru noi care trăim şi lucrăm în Cetatea Vaticanului. Nu pentru că acest stat foarte mic, cel mai mic din lume, are o importanţă specifică specială, nu pentru asta; ci pentru că noi îl avem drept Cap şi Învăţător pe Domnul Isus, care ne cheamă să unim angajarea noastră umilă cotidiană cu lucrarea sa de reconciliere şi de pace. Pornind de la ambientul în care trăim, de la raporturile cu colegii noştri, de la modul cu înfruntăm neînţelegerile şi conflictele care se pot naşte la locul de muncă; sau acasă, în ambientul familial; sau şi cu prietenii, sau în parohie. Acolo noi putem fi în mod concret martori şi artizani de pace.
A semăna pace. Şi cum? De exemplu: evitând să vorbim rău despre alţii "pe la spate". Dacă noi am face numai asta, am fi creatori de pace peste tot! Dacă există ceva ce nu merge, să vorbim direct cu persoana interesată, cu respect, cu francheţe. Să fim curajoşi. Să nu ne prefacem că nu-i nimic pentru a vorbi după aceea despre el sau despre ea cu alte persoane. Să încercăm să fim sinceri şi cinstiţi. Să facem încercarea şi să vedem că asta va merge bine.
Dragi surori şi dragi fraţi, formulez cele mai bune urări vouă şi celor dragi ai voştri. Salutaţi-i din partea mea pe copiii voştri şi pe bătrânii voştri acasă. Ei sunt comoara în familie, comoara societăţii. Şi vă mulţumesc: vă mulţumesc pentru tot ceea ce faceţi aici înăuntru, pentru munca voastră precum şi pentru răbdarea voastră, uneori, pentru că ştiu că există situaţii în care voi exercitaţi răbdarea: mulţumesc pentru asta. Noi toţi trebuie să mergem înainte cu răbdare, cu bucurie, mulţumindu-i Domnului care ne dă acest har al muncii, dar să păstrăm munca şi s-o facem şi cu demnitate. Mulţumesc pentru asta, mulţumesc pentru asta ce voi faceţi aici înăuntru. Fără voi, toate acestea n-ar fi mers înainte. Mulţumesc cu adevărat!
Vă binecuvântez pe toţi din inimă şi vă cer cu rugăminte să vă rugaţi pentru mine. Şi Crăciun fericit tuturor!
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
