Papa Francisc: Mesaj video adresat participanţilor la Forumul La ce punct ne aflăm cu Amoris laetitia? Strategii pentru aplicarea exortaţiei apostolice a Papei Francisc (9-12 iunie 2021)

Papa Francisc: Mesaj video adresat participanţilor la Forumul "La ce punct ne aflăm cu Amoris laetitia? Strategii pentru aplicarea exortaţiei apostolice a Papei Francisc" (9-12 iunie 2021)

Iubiţi fraţi întru episcopat,

Iubiţi fraţi şi surori,

Mă adresez vouă cu ocazia forumului organizat de Dicasterul pentru Laici, Familie şi Viaţă, la cinci ani de la promulgarea exortaţiei apostolice Amoris laetitia. Mulţumesc dicasterului pentru că a luat iniţiativa, în pofida dificultăţilor practice datorate pandemiei. Şi vă sunt recunoscător vouă tuturor pentru că aţi răspuns la invitaţie: delegaţii oficiilor pentru familie din peste 60 de conferinţe episcopale şi din peste 30 de mişcări internaţionale sunt astăzi aici, conectaţi pentru această întâlnire.

În panorama iniţiativelor mai importante din Anul "Familia Amoris laetitia", forumul reprezintă un moment esenţial de dialog între Sfântul Scaun, conferinţele episcopale, mişcările şi asociaţiile familiale. Duhul Sfânt să-l facă un moment de rodnicie pentru Biserică, păstori şi laici împreună, pentru a asculta necesităţile concrete ale familiilor şi a ne ajuta reciproc în demararea proceselor necesare pentru a reînnoi vestirea Bisericii.

Întrebarea pe care v-o puneţi – "La ce punct ne aflăm cu aplicarea lui Amoris laetitia?" – vrea să stimuleze la realizarea unui rodnic discernământ eclezial cu privire la stilul şi la finalităţile pastoraţiei familiei în perspectiva noii evanghelizări. Exortaţia apostolică Amoris laetitia este rodul unei reflecţii sinodale aprofundate despre căsătorie şi familie şi, ca atare, cere o muncă răbdătoare de aplicare şi o convertire misionară. Acest forum este în continuitate cu drumul sinodal, care trebuie să se poată concretiza în Bisericile locale şi care cere cooperare, împărtăşire de responsabilitate, capacitate de discernământ şi disponibilitate de apropiere de familii.

În miezul dificultăţilor provocate de pandemie, care "sfâşie viaţa familiei şi a comuniunii sale intime de viaţă şi de iubire"[1], familia se arată astăzi mai mult ca oricând semn al timpurilor şi Biserica este invitată înainte de toate la o ascultare activă a familiilor şi în acelaşi timp la o implicare a lor ca subiecţi ai pastoraţiei. Trebuie pusă deoparte orice "vestire pur teoretică şi despărţită de problemele reale ale persoanelor"[2], precum şi ideea că evanghelizarea este rezervată unei elite pastorale. Fiecare botezat "este subiect activ de evanghelizare"[3]. Pentru a duce iubirea lui Dumnezeu la familii şi la tineri, care vor construi familiile de mâine, avem nevoie de ajutorul familiilor înseşi, de experienţa lor concretă de viaţă şi de comuniune. Avem nevoie de soţi alături de păstori, pentru a merge cu alte familii, pentru a ajuta pe cel care este mai slab, pentru a vesti că, şi în dificultăţi, Cristos se face prezent în sacramentul Căsătoriei pentru a dărui duioşie, răbdare şi speranţă tuturor, în orice situaţie de viaţă.

Cât de important este, pentru tineri, să vadă cu ochii lor iubirea lui Cristos viu şi prezent în iubirea soţilor, care mărturisesc cu viaţa lor concretă că iubirea pentru totdeauna este posibilă mereu!

Aşa cum soţii Acvila şi Priscila au fost colaboratori preţioşi ai lui Paul în misiunea sa, şi astăzi atâtea perechi de soţi, şi chiar familii întregi cu copiii[4] pot să devină martore valabile pentru a însoţi alte familii, să creeze comunitate, să semene seminţe de comuniune în rândul populaţiilor care primesc prima evanghelizare, contribuind în manieră determinată la vestirea kerygmei.

Căsătoria, ca şi Preoţia, are "o finalitate directă de construire şi dilatare a poporului lui Dumnezeu"[5] şi conferă soţilor o misiune deosebită în edificarea Bisericii. Familia este "Biserică familială"[6], loc în care acţionează prezenţa sacramentală a lui Cristos între soţi şi între părinţi şi copii. În acest sens, "iubirea trăită în familii este o forţă permanentă pentru viaţa Bisericii"[7], îmbogăţită constant de viaţa tuturor Bisericilor familiale. De aceea, în virtutea sacramentului Căsătoriei, fiecare familie devine în toate privinţele un bun pentru Biserică[8].

Aşadar, coresponsabilitatea faţă de misiune îi cheamă pe soţi şi pe slujitorii hirotoniţi, în special pe episcopi, să coopereze în manieră rodnică în îngrijirea şi păzirea Bisericilor familiale. De aceea, noi, păstorii, trebuie să ne lăsăm luminaţi de Duh, pentru ca să se realizeze în această vestire mântuitoare din partea perechilor de soţi care adesea există, sunt pregătite, însă nu sunt chemate[9]. În schimb, dacă le chemăm, le chemăm să lucreze cu noi, dacă le dăm spaţiu, ele pot da contribuţia lor la construirea ţesutului eclezial. Aşa cum ţesătura şi urzeala masculinului şi femininului, în complementaritatea lor, colaborează la formarea covorului familiei, în mod analog sacramentele Preoţiei şi Căsătoriei sunt ambele indispensabile pentru a edifica Biserica drept "familie de familii". Astfel, vom putea avea o pastoraţie a familiei în care se respiră pe deplin spiritul comuniunii ecleziale. De fapt, aceasta "se configurează […] ca o comuniune «organică», analogă cu aceea a unui corp viu […], caracterizată de prezenţa împreună a diversităţii şi a complementarităţii vocaţiilor şi condiţiilor de viaţă"[10].

Aşadar, vă invit să luaţi din nou în mână Amoris laetitia pentru a găsi, printre priorităţile pastorale care sunt indicate în ea, pe acelea care corespund mai mult exigenţelor concrete ale fiecărei Biserici locale şi să le urmărească cu creativitate şi elan misionar. În timpul pandemiei Domnul ne-a dat oportunitatea pentru a regândi nu numai nevoile şi priorităţile, ci şi stilul şi modul în care se proiectează şi se realizează angajarea noastră pastorală. Pe urma valorii programatice din Evangelii gaudium şi a programului pastoral concret trasat de Amoris laetitia pentru pastoraţia familiei, "sper ca toate comunităţile să facă în aşa fel încât să pună în aplicare mijloacele necesare pentru a înainta pe drumul unei convertiri pastorale şi misionare, care nu poate lăsa lucrurile aşa cum sunt"[11].

Un efort deosebit trebuie făcut pentru formarea laicilor, în mod special a soţilor şi a familiilor, pentru ca să înţeleagă mai bine importanţa angajării lor ecleziale, adică sensul misiunii care izvorăşte din faptul de a fi soţi şi familie. Atâtea familii nu sunt conştiente de marele dar pe care l-au primit în sacrament, semn eficace al prezenţei lui Cristos care însoţeşte fiecare moment al vieţii lor. Când o familie descoperă pe deplin acest dar, simte dorinţa de a-l împărtăşi cu alte familii, pentru că bucuria întâlnirii cu Domnul tinde să se răspândească şi generează altă comuniune, este în mod natural misionară[12].

Parcursul întreprins cu adunările sinodale despre familie a ajutat Biserica să evidenţieze atâtea provocări concrete pe care le trăiesc familiile: presiuni ideologice care împiedică procesele educative, probleme relaţionale, sărăcii materiale şi spirituale şi, în fond, atâta singurătate cauzată de dificultatea de a-l percepe pe Dumnezeu în propria viaţă. Unele dintre aceste provocări încă nu sunt înfruntate şi cer un reînnoit elan pastoral în unele domenii deosebite: mă gândesc la pregătirea la căsătorie, la însoţirea tinerelor cupluri de soţi, la educaţie, la atenţia faţă de bătrâni, la apropierea de familiile rănite sau la cele care, într-o nouă unire, doresc să trăiască pe deplin experienţa creştină.

Aşadar, doresc ca aceste zile de lucru să fie o bună ocazie pentru a împărtăşi idei şi experienţe pastorale; precum şi pentru a crea o reţea care, în complementaritatea vocaţiilor şi a stărilor de viaţă, în spirit de colaborare şi comuniune eclezială, să poată vesti evanghelia familiei în manieră mai eficace, răspunzând la semnele timpurilor.

Vă încredinţez mijlocirii Mariei Preasfinte şi a Sfântului Iosif, pentru ca harul lui Dumnezeu să facă rodnică această angajare a voastră pentru binele familiilor de astăzi şi de mâine. Vă binecuvântez şi vă urez spor la lucru şi vă cer cu rugăminte să vă rugaţi pentru mine. Mulţumesc.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

Note:

[1] Exortaţia apostolică Amoris laetitia (în continuare AL), 19.

[2] AL, 201.

[3] Exortaţia apostolică Evangelii gaudium (24 noiembrie 2013), 120.

[4] Cf. Sfântul Ioan Paul al II-lea, Exortaţia apostolică Familiaris consortio (22 noiembrie 1981), 50.

[5] Catehismul Bisericii Catolice, nr. 1534.

[6] Conciliul Ecumenic al II-lea din Vatican, Constituţia dogmatică Lumen gentium, 11.

[7] AL, 88.

[8] Cf. ibid., 87.

[9] Cf. Discurs pentru inaugurarea anului judiciar al Tribunalului Rota Romana, 25 ianuarie 2020.

[10] Sfântul Ioan Paul al II-lea, Exortaţia apostolică Christifideles laici (30 decembrie 1988), 20.

[11] Exortaţia apostolică Evangelii gaudium, 25.

[12] Cf. ibid., 23.