Papa Francisc: Mesaj adresat participanţilor la întâlnirea on-line "Iubirea noastră zilnică" pentru deschiderea Anului "Familia Amoris laetitia" (19 martie 2021)
Iubiţi fraţi şi surori,
Vă salut pe voi care participaţi la întâlnirea de studii despre tema "Iubirea noastră zilnică". Gândul meu se îndreaptă îndeosebi spre cardinalul Kevin Joseph Farrell, prefect al Dicasterului pentru Laici, Familie şi Viaţă, spre cardinalul Angelo de Donatis, vicar pentru Dieceza de Roma, şi spre Monseniorul Vincenzo Paglia, mare cancelar al Institutului Teologic "Ioan Paul al II-lea" pentru Ştiinţele despre Căsătorie şi despre Familie.
În urmă cu cinci ani a fost promulgată exortaţia apostolică post-sinodală Amoris laetitia despre frumuseţea şi bucuria iubirii conjugale şi familiale. În această aniversare am invitat să se trăiască un an de recitire a documentului şi de reflecţie asupra temei, până la celebrarea celei de-a X-a Zile Mondiale a Familiilor care, cu ajutorul lui Dumnezeu, va avea loc la Roma la 26 iunie 2022. Vă sunt recunoscător pentru iniţiativele pe care le-aţi întreprins în acest scop şi pentru contribuţia pe care fiecare dintre voi o oferă în propriul domeniu de muncă.
În acest cincinal, Amoris laetitia a trasat începutul unui drum încercând să încurajeze o nouă abordare pastorală faţă de realitatea familială. Intenţia principală a documentului este aceea de a comunica, într-un timp şi într-o cultură profund schimbate, că astăzi este necesară o nouă privire asupra familiei din partea Bisericii: nu este suficient a reafirma valoarea şi importanţa doctrinei, dacă nu devenim păzitori ai frumuseţii familiei şi dacă nu ne îngrijim cu compasiune de fragilităţile sale şi de rănile sale.
Aceste două aspecte sunt inima oricărei pastoraţii familiale: francheţea vestirii evanghelice şi duioşia însoţirii.
De fapt, pe de o parte vestim cuplurilor, soţilor şi familiilor un cuvânt care să-i ajute să perceapă sensul autentic al unirii lor şi al iubirii lor, semn şi imagine a iubirii trinitare şi a iubirii trinitare şi a alianţei dintre Cristos şi Biserică. Este cuvântul mereu nou al evangheliei din care fiecare doctrină, chiar şi cea despre familie, poate să ia formă. Şi este un cuvânt exigent, care vrea să elibereze relaţiile umane de sclaviile care adesea le desfigurează faţa şi le fac instabile: dictatura emoţiilor, exaltarea provizoriului care descurajează activităţile pentru toată viaţa, predominarea individualismului, frica de viitor. În faţa acestor dificultăţi, Biserica reafirmă soţilor creştini valoarea căsătoriei ca proiect al lui Dumnezeu, ca rod al harului său şi chemare de a trăi cu totalitate, fidelitate şi gratuitate. Aceasta este calea pentru ca relaţiile, chiar şi printr-un drum marcat de eşecuri, căderi şi schimbări, să se deschidă la plinătatea bucuriei şi a realizării umane şi să devină plămadă de fraternitate şi de iubire în societate.
Pe de altă parte, această veste nu poate şi nu trebuie să fie dată niciodată de sus şi din exterior. Biserica este întrupată în realitatea istorică aşa cum a fost Învăţătorul său, şi chiar şi atunci când vesteşte evanghelia familiei face asta cufundându-se în viaţa reală, cunoscând de aproape trudele zilnice ale soţilor şi părinţilor, problemele lor, suferinţele lor, toate acele situaţii mici şi mari care împovărează şi, uneori, împiedică drumul lor. Acesta este contextul concret în care se trăieşte iubirea zilnică. Aţi intitulat astfel întâlnirea voastră: "Iubirea noastră zilnică". Este o alegere semnificativă. Este vorba de iubirea generată de simplitate şi de lucrarea silenţioasă a vieţii de cuplu, de acea angajare zilnică şi uneori obositoare dusă înainte de soţi, de mame, de taţi, de copii. O evanghelie care s-ar propune ca doctrină coborâtă de sus şi n-ar intra în "carnea" acestei cotidianităţi, ar risca să rămână o teorie frumoasă şi, uneori, să fie trăită ca o obligaţie morală. Suntem chemaţi să însoţim, să ascultăm, să binecuvântăm drumul familiilor; nu numai să trasăm direcţia, ci să parcurgem drumul cu ele; să intrăm în case cu discreţie şi cu iubire, pentru a le spune soţilor: Biserica este cu voi, Domnul este aproape de voi, vrem să vă ajutăm să păziţi darul pe care l-aţi primit.
A vesti evanghelia însoţind persoanele şi punându-se în slujba fericirii lor: în acest mod, putem ajuta familiile să meargă în maniera care să răspundă la vocaţia şi misiunea lor, conştienţi de frumuseţea legăturilor şi de fundamentul lor în iubirea lui Dumnezeu Tată şi Fiu şi Duh Sfânt.
Atunci când familia trăieşte în semnul acestei comuniuni divine, pe care am voit s-o explic în aspectele sale şi existenţiale în Amoris laetitia, atunci devine un cuvânt viu al lui Dumnezeu Iubire, rostit lumii şi pentru lume. De fapt, gramatica relaţiilor familiale - adică a conjugalităţii, maternităţii, paternităţii, filiaţiei şi fraternităţii - este calea pe care se transmite limbajul iubirii, care dă sens vieţii şi calitate umană fiecărei relaţii. Este vorba de un limbaj format nu numai din cuvinte, ci şi din moduri de a fi, de modul cum vorbim, de priviri, de gesturi, de timpuri şi de spaţii ale raportării noastre cu ceilalţi. Soţii ştiu bine asta, părinţii şi copii învaţă asta zilnic la această şcoală a iubirii care este familia. Şi în acest ambient are loc şi transmiterea credinţei între generaţii: ea trece tocmai prin limbajul relaţiilor bune şi sănătoase care se trăiesc în familie în fiecare zi, în special înfruntând împreună conflictele şi dificultăţile.
În acest timp de pandemie, printre atâtea suferinţe de ordin psihologic, în afară de cele de ordin economic şi sanitar, toate acestea au devenit evidente: legăturile familiale au fost şi încă sunt dur încercate, însă rămân în acelaşi timp punctul de referinţă cel mai trainic, sprijinul cel mai puternic, conducerea de neînlocuit pentru ţinuta întregii comunităţi umane şi sociale.
Aşadar, să susţinem familia! S-o apărăm de ceea ce îi compromite frumuseţea. Să ne apropiem de acest mister de iubire cu uimire, cu discreţie şi duioşie. Şi să ne angajăm să păzim legăturile sale preţioase şi delicate: copii, părinţi, bunici... Este nevoie de aceste legături pentru a trăi şi pentru a trăi bine, pentru a face umanitatea mai fraternă.
De aceea, anul dedicat familiei, care începe astăzi, va fi un timp propice pentru a duce înainte reflecţia despre Amoris laetitia. Şi pentru aceasta vă mulţumesc din inimă, ştiind că Institutul "Ioan Paul al II-lea" poate să contribuie în multe moduri, în dialogul cu celelalte instituţii academice şi pastorale, la dezvoltarea atenţiei umane, spirituale şi pastorale în sprijinul familiei. Sfintei Familii din Nazaret vă încredinţez pe voi şi lucrarea voastră; şi vă rog să faceţi la fel pentru mine şi pentru slujirea mea.
Roma, la "Sfântul Ioan din Lateran", 19 martie 2021
Solemnitatea Sfântului Iosif, începutul Anului "Familia Amoris laetitia"
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
