Papa Francisc: Videomesaj adresat participanţilor la Al Treilea Simpozion Internaţional despre exortaţia apostolică Amoris laetitia (11 noiembrie 2017)
Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!
Vă salut cordial pe voi toţi care participaţi la al treilea Simpozion Internaţional despre exortaţia Amoris laetitia, convocat de Oficiul pentru pastoraţia familială din Conferinţa Episcopilor din Italia.
Tema pe care v-aţi propus-o: „Evanghelia iubirii Între conştiinţă şi normă”, este de mare importanţă şi poate lumina parcursul pe care Bisericile din Italia Îl fac, precum şi pentru a răspunde la dorinţa de familie care reiese În sufletul tinerelor generaţii. Iubirea dintre bărbat şi femeie este desigur printre experienţele umane cele mai generatoare, este ferment al culturii Întâlnirii şi aduce lume actuale o injectare de socialitate: Într-adevăr „binele familiei este decisiv pentru viitorul lumii şi al Bisericii”[1]. Tocmai familia născută din căsătorie generează legături rodnice, care sunt antidotul cel mai eficace Împotriva individualismului care se răspândeşte; totuşi, pe drumul iubirii conjugale şi al vieţii familiale există situaţii care cer alegeri grele, care trebuie făcute corect. În realitatea familială adesea se prezintă noduri concrete de Înfruntat cu conştiinţă prudentă din partea fiecăruia. Este important ca soţii, părinţii, să nu fie lăsaţi singuri, ci să fie Însoţiţi În angajarea de a aplica Evanghelia În concreteţea vieţii. Pe de altă parte, ştim bine că „suntem chemaţi să formăm conştiinţele, nu să pretindem să le Înlocuim”[2].
Lumea contemporană riscă să confunde primatul conştiinţei, care trebuie respectat mereu, cu autonomia exclusivă a individului faţă de relaţiile pe care le trăieşte.
Aşa cum spuneam recent la Academia Pontificală pentru Viaţă, „sunt unii care vorbesc chiar despre egolatrie, adică despre un adevărat cult al eu-ului, pe altarul căruia se jertfeşte orice lucru, inclusiv afectele cele mai dragi. Această perspectivă nu este nevătămătoare: ea plăsmuieşte un subiect care se priveşte Încontinuu În oglindă, ajungând să devină incapabil să-şi Îndrepte ochii spre alţii şi spre lume. Răspândirea acestei atitudini are consecinţe foarte grave pentru toate afectele şi legăturile vieţii”[3]. Aceasta este o „poluare” care corodează sufletele şi Încurcă minţile şi inimile, producând iluzii false.
Romano Guardini, Într-un text al său despre tema conştiinţei, arată calea pentru căutarea binelui adevărat. Scrie el: „Din această Închisoare În mine Însumi eu mă eliberez numai dacă găsesc un punct, care să nu fie eu-l meu; o Înălţime mai presus de mine. Un ceva solid şi activ care să se afirme În interiorul meu. Şi iată-ne ajunşi la miez […] adică la realitatea religioasă. Acel bine […] este ceva viu. […] Este plinătatea de valoare a lui Dumnezeu celui viu Însuşi”[4].
În interiorul fiecăruia există un loc unde Misterul se revelează şi luminează persoana făcând-o protagonistă a istoriei sale. Conştiinţa – aminteşte Conciliul al II-lea din Vatican, este acest „nucleu cel mai tainic şi sanctuarul omului, unde omul se află singur cu Dumnezeu, al cărui glas Îi răsună În străfunduri”[5]. Creştinului Îi revine să supravegheze pentru ca În acest soi de tabernacol să nu lipsească harul divin, care luminează şi Întăreşte iubirea conjugală şi misiunea de părinţi. Harul umple „amforele” inimilor umane cu o extraordinară capacitate de dăruire, reÎnnoind pentru familiile de astăzi minunea de la nunta din Cana.
Comentând acel episod evanghelic, am avut ocazia de a spune că „transformând În vin din vasele folosite «pentru purificarea iudeilor» (v. 6), Isus săvârşeşte un semn elocvent: transformă Legea lui Moise În Evanghelie, aducătoare de bucurie”[6]. Isus indică Îndeosebi medicamentul milostivirii, care vindecă Împietrirea inimii, Însănătoşind raporturile dintre soţ şi soţi şi dintre părinţi şi copii.
Iubiţi fraţi şi surori, vă urez tot binele pentru munca voastră În acest Simpozion. Fie ca Biserica din Italia să poată ajuta la asimilarea şi dezvoltarea conţinutului şi a stilului din Amoris laetitia; fie ca să poată contribui la formarea animatorilor grupurilor familiale În parohii, În asociaţii, În mişcări; fie ca să poată susţine drumul atâtor familii, ajutându-le să trăiască bucuria Evangheliei şi să fie celule active În comunitate. Vă binecuvântez din inimă şi vă cer, cu rugăminte, să vă rugaţi pentru mine.
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
Note:
[1] Exortaţia apostolică post-sinodală Amoris laetitia, 31.
[2] Ibid., 37.
[3] Discurs adresat participanţilor la Adunarea Generală a Academiei Pontificale pentru Viaţă, 5 octombrie 2017.
[4] La coscienza, Brescia 1933, 32-33.
[5] Constituţia pastorală Gaudium et spes, 16.
[6] Cateheză la Audienţa generală din 8 iunie 2016.
* * *
