|
| © Vatican Media |
Iubiţi fraţi şi surori!
Pe 19 martie 2016, Papa Francisc a oferit Bisericii universale un mesaj luminos de speranţă cu privire la iubirea conjugală şi familială: exortaţia apostolică Amoris laetitia, rodul a trei ani de discernământ sinodal susţinuţi de Anul Sfânt al Milostivirii. La această a zecea aniversare, dorim să-i mulţumim Domnului pentru impulsul dat studiului şi convertirii pastorale a Bisericii şi să-i cerem curajul de a continua pe acest drum, primind mereu din nou Evanghelia, în bucuria de a o putea vesti tuturor.
Aşa cum ne învaţă Conciliul al II-lea din Vatican, familia este "fundamentul societăţii"1, un dar de la Dumnezeu şi o "şcoală de îmbogăţire umană"2. Prin sacramentul căsătoriei, soţii creştini constituie un fel de "Biserică casnică"3, al cărei rol este esenţial pentru educarea şi transmiterea credinţei. În urma impulsului conciliar, cele două exortaţii apostolice Familiaris consortio - dată de Sfântul Ioan Paul al II-lea în 1981 - şi Amoris laetitia (AL) au stimulat ambele angajarea doctrinară şi pastorală a Bisericii în slujba tinerilor, soţilor şi familiilor.
Luând act de "schimbările antropologico-culturale" (AL, 32), care s-au accentuat în ultimii treizeci şi cinci de ani, Papa Francisc a voit să angajeze mai mult Biserica în drumul discernământului sinodal. Discursul său din 17 octombrie 2015, rostit în cadrul celei de-a XIV-a Adunări Generale Ordinare a Sinodului Episcopilor despre familie, invită la o "ascultare reciprocă" în cadrul poporului lui Dumnezeu, "toţi ascultând de Duhul Sfânt, «Duhul Adevărului» (In 14,17), pentru a cunoaşte ceea ce el «spune Bisericilor» (Ap 2,7)". Şi precizează că nu este "cu putinţă să vorbim despre familie fără a interpela familiile, ascultând bucuriile lor şi speranţele lor, durerile lor şi angoasele lor"4.
Culegând roadele discernământului sinodal, Amoris laetitia oferă o învăţătură preţioasă pe care trebuie să continuăm să o aprofundăm astăzi: speranţa biblică a prezenţei iubitoare şi milostive a lui Dumnezeu, care ne permite să trăim "istorii de iubire" chiar şi atunci când trecem prin "crize familiale" (AL, 8); invitaţia de a adopta "privirea lui Isus" (AL, 60) şi de a încuraja neobosit "creşterea, consolidarea şi aprofundarea iubirii conjugale şi familiale" (AL, 89); chemarea de a descoperi că iubirea în căsătorie "dă întotdeauna viaţă" (AL, 165) şi că este "reală" tocmai în modul ei "limitat şi pământesc" (AL, 113), aşa cum ne învaţă misterul Întrupării. Papa Francisc afirmă "necesitatea de a dezvolta noi căi pastorale" (AL, 199) şi de a "întări educaţia copiilor" (AL, cap. VII), invitând Biserica să "însoţească, să discearnă şi să integreze fragilitatea" (AL, cap. VIII), depăşind o concepţie reductivă a normei, şi să promoveze "spiritualitatea care izvorăşte din viaţa de familie" (AL, 313).
Aşa cum am avut ocazia să le spun tinerilor adunaţi la Tor Vergata în timpul Jubileului Speranţei, "fragilitatea […] face parte din minunea care suntem": nu suntem făcuţi "pentru o viaţă în care totul este dat de bun şi fix, ci pentru o existenţă care se regenerează constant în dăruire, în iubire"5. Pentru a sluji misiunea de a vesti Evanghelia familiei generaţiilor tinere, trebuie să învăţăm să evocăm frumuseţea vocaţiei la căsătorie tocmai în recunoaşterea fragilităţii, astfel încât să retrezim "încrederea în har" (AL, 36) şi dorinţa creştină de sfinţenie. Trebuie să sprijinim şi familiile, îndeosebi pe cele care suferă din cauza multiplelor forme de sărăcie şi de violenţă prezente în societatea contemporană.
Îi mulţumim Domnului pentru familiile care, în pofida dificultăţilor şi provocărilor, trăiesc "spiritualitatea iubirii familiale […] alcătuită din mii de gesturi reale şi concrete" (AL, 315). Exprim şi recunoştinţa mea faţă de Păstori, faţă de lucrătorii pastorali, faţă de asociaţiile de credincioşi şi faţă de mişcările ecleziale angajate în pastoraţia familială.
Timpul nostru este marcat de transformări rapide care, chiar mai bine de zece ani în urmă, necesită o atenţie pastorală deosebită faţă de familii, cărora Domnul le încredinţează sarcina de a participa la misiunea Bisericii de a vesti şi de a mărturisi Evanghelia6. Există, de fapt, locuri şi circumstanţe în care Biserica "nu poate deveni sarea pământului"7 decât prin intermediul credincioşilor laici şi, îndeosebi, al familiilor. De aceea, angajarea Bisericii în acest domeniu trebuie reînnoită şi aprofundată, astfel încât cei pe care Domnul îi cheamă la căsătorie şi la familie să îşi trăiască iubirea lor conjugală în Cristos, iar tinerii să se simtă atraşi de intensitatea vocaţiei matrimoniale în Biserică.
Luând act de schimbările care continuă să influenţeze familiile, am decis să convoc în octombrie 2026 pe preşedinţii Conferinţelor Episcopale din întreaga lume, pentru a proceda, prin ascultare reciprocă, la un discernământ sinodal asupra paşilor necesari pentru a vesti astăzi familiilor Evanghelia, în lumina lui Amoris laetitia şi ţinând cont de ceea ce se realizează în Bisericile locale.
Încredinţez acest drum mijlocirii sfântului Iosif, păzitorul Sfintei Familii din Nazaret.
Din Vatican, 19 martie 2026, Solemnitatea Sfântului Iosif
LEO PP. XIV
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
Note:
1. Conciliul Ecumenic al II-lea din Vatican, Constituţia pastorală Gaudium et spes, 52.
2. Ibid.
3. Id., Constituţia dogmatică Lumen gentium, 11.
4. Francisc, Discurs la a 50-a aniversare a instituirii Sinodului Episcopilor (17 octombrie 2015).
5. Omilia la Liturghia pentru Jubileul Tinerilor (3 august 2025).
6. Cf. Exortaţia apostolică Familiaris consortio (22 noiembrie 1981), 17.
7. Conciliul Ecumenic al II-lea din Vatican, Constituţia dogmatică Lumen gentium, 33.
