Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua şi bine aţi venit!
Mulţumesc preşedintelui pentru salutul său şi introducerea sa. Această întâlnire este jubiliară: voi sărbătoriţi 25 de ani şi este bine să celebraţi şi să mulţumiţi. Din păcate, în acest moment Europa, şi aş spune în special familiile din Europa, trăiesc un moment care pentru multe este tragic şi pentru toate este dramatic din cauza războiului din Ucraina. Mă asociez la declaraţia voastră: "Mame şi taţi, dincolo de naţionalitatea lor, nu vor războiul. Familia este şcoală a păcii" (Consiliul de Preşedinţie FAFCE, 6 mai 2022). Familiile şi reţelele de familii au fost şi sunt în prima linie în primirea refugiaţilor, în special în Lituania, Polonia şi Ungaria.
În angajarea voastră zilnică pentru familii, voi desfăşuraţi o dublă slujire: duceţi glasul vostru la instituţiile europene şi lucraţi pentru a forma reţele de familii în toată Europa. Această misiune este în consonanţă deplină cu parcursul sinodal pe care-l trăim, pentru a face în aşa fel încât Biserica să devină mai mult familie de familii.
Vă mulţumesc pentru seminarul pe care l-aţi organizat în colaborare cu Dicasterul pentru Laici, Familie şi Viaţă, centrat pe mărturisirea frumuseţii familiei. Anticipând cu puţine zile Întâlnirea Mondială a Familiilor, atrage atenţia asupra carenţei de naşteri în Europa şi mai ales în Italia. Această iarnă demografică este gravă; vă rog, fiţi atenţi! Este foarte gravă. Există o legătură foarte strânsă între această sărăcie generativă şi sensul frumuseţii familiei: "Mărturia demnităţii sociale a căsătoriei va deveni convingătoare tocmai pe această cale, calea mărturiei care atrage" (Cateheză, 29 aprilie 2015).
Reînnoind exortaţia pe care v-am adresat-o în urmă cu cinci ani (1 iunie 2017), vă încurajez să duceţi înainte munca voastră pentru a favoriza naşterea şi consolidarea de reţele de familii. Este o slujire preţioasă, pentru că este nevoie de locuri, de întâlniri, de comunităţi în care cuplurile şi familiile să se simtă primite, însoţite, niciodată singure. Este urgent ca Bisericile locale, în Europa şi nu numai, să se deschidă la acţiunea laicilor şi a familiilor care însoţesc familii.
Trăim - acest lucru este clar - nu numai o epocă de schimbări, ci o schimbare de epocă. Munca voastră se realizează în această schimbare, care poate să provoace uneori riscul de descurajare. Dar, cu harul lui Dumnezeu, suntem chemaţi să lucrăm cu speranţă şi încredere, în comuniune efectivă cu Biserica. În această privinţă, exemple recente sunt Memorandum-ul de înţelegere semnat anul trecut de federaţia voastră cu Consiliul Conferinţelor Episcopale din Europa şi pentru cooperarea cu Comisia Episcopatelor din Uniunea Europeană, în ale căror oficii, la Bruxelles, este situat secretariatul vostru general.
Provocările sunt mari şi toate sunt conectate între ele. De exemplu, "nu se poate vorbi de dezvoltare sustenabilă fără o solidaritate între generaţii" (Enciclica Laudato si', 159), şi această solidaritate presupune un echilibru; dar tocmai acest echilibru lipseşte astăzi în Europa noastră. O Europă care îmbătrâneşte, care nu este generativă este o Europă care nu-şi poate permite să vorbească despre sustenabilitate şi îi este tot mai greu să fie solidară. Pentru aceasta, voi subliniaţi adesea că politicile familiale nu trebuie considerate ca instrumente ale puterii statelor, ci sunt întemeiate in primis în interesul familiilor înseşi. Statele au misiunea de a elimina obstacolele în calea generatoare a familiilor şi de a recunoaşte că familia constituie un bun comun de premiat, cu nişte consecinţe naturale pozitive pentru toţi.
În afară de asta, aşa cum aminteşte o recentă rezoluţie a voastră, "faptul de a avea copii nu trebuie să fie considerat niciodată o lipsă de responsabilitate faţă de creaţie sau faţă de resursele sale naturale. Conceptul de «amprentă ecologică» nu poate să fie aplicat copiilor, pentru că ei sunt o resursă indispensabilă pentru viitor. În schimb trebuie înfruntate consumismul şi individualismul, privind la familii ca exemplul cel mai bun de optimizare a resurselor" (FAFCE, Familii pentru o dezvoltare sustenabilă şi integrală, 26 octombrie 2021).
În afară de asta vorbim despre plaga pornografiei, care este răspândită de acum pretutindeni prin intermediul reţelei: trebuie denunţată ca un atac permanent la adresa demnităţii bărbatului şi a femeii. Nu este vorba numai de a-i proteja pe copii - misiune urgentă a autorităţilor şi a noastră a tuturor -, ci şi de a declara pornografia ca o ameninţare pentru sănătatea publică. "Ar fi o iluzie gravă a crede că o societate în care consumul anormal de sex în reţea se răspândeşte în rândul adulţilor este după aceea capabilă să-i protejeze în mod eficace pe minori" (Discurs adresat participanţilor la Congresul "Child Dignity in the Digital World", 6 octombrie 2017). Reţelele de familii, în cooperare cu şcoala şi comunităţile locale, sunt fundamentale pentru a preveni, pentru a combate această plagă, vindecând rănile celui care se află în vârtejul dependenţei.
Demnitatea bărbatului şi a femeii este ameninţată şi de practica inumană şi tot mai răspândită a "uterului închiriat", în care femeile, aproape întotdeauna sărace, sunt exploatate, iar copiii sunt trataţi ca marfă.
Federaţia voastră are şi o responsabilitate proprie în a da mărturie de unitate şi a lucra pentru o pace care să fie marea pace, în acest moment istoric în care, din păcate, sunt multe ameninţările şi trebuie insistat pe ceea ce uneşte şi nu pe ceea ce desparte. În această privinţă vă sunt recunoscător pentru că în aceşti ultimi cinci ani federaţia voastră a primit în cadrul său zece noi organizaţii familiale şi patru noi ţări europene, între care Ucraina.
În sfârşit - şi probabil aceasta este provocarea care se află în spatele tuturor celorlalte -, pandemia a scos în evidenţă o altă pandemie, mai ascunsă, despre care se vorbeşte puţin: pandemia singurătăţii. Dacă multe familii s-au redescoperit ca Biserici familiale, este adevărat şi că prea multe familii au trăit experienţa singurătăţii, iar relaţia lor cu sacramentele a devenit adesea doar virtuală. Reţelele de familii sunt un antidot la singurătate. De fapt, ele, prin natura lor, sunt chemate să nu lase pe nimeni în urmă, în comuniunea cu păstorii şi Bisericile locale.
"Iubirea reciprocă dintre bărbat şi femeie este reflexie a iubirii absolute şi inepuizabile cu care Dumnezeu iubeşte fiinţa umană, destinată să fie rodnică şi să se realizeze în opera comună a ordinii sociale şi a păzirii creaţiei" (Discurs adresat participanţilor la Adunarea Plenară a Academiei Pontificale de Ştiinţe Sociale, 29 aprilie 2022). Aşadar, familia întemeiată pe căsătorie este în centru. Este prima celulă a comunităţilor noastre şi trebuie să fie recunoscută ca atare, în funcţia sa generativă, unică şi la care nu se poate renunţa. Nu pentru că este o entitate ideală şi perfectă, nu pentru că este un model ideologic, ci pentru că reprezintă locul natural al primelor relaţii şi al generării: "Când familia primeşte şi merge în întâmpinarea altora, în special a celor săraci şi a celor abandonaţi, este simbol, mărturie, participare la maternitatea Bisericii" (Exortaţia apostolică Amoris laetitia, 324).
Iubiţi fraţi şi surori, mergeţi înainte în slujirea voastră! Faceţi în aşa fel încât organizaţia să fie în întregime pentru slujire, cât mai posibil "uşoară" şi gata să răspundă la exigenţele Evangheliei. Domnul să vă binecuvânteze şi Sfânta Fecioară Maria să vă păzească. Vă binecuvântez din inimă pe toţi şi vă cer, cu rugăminte, să vă rugaţi pentru mine. Mulţumesc!
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
