Papa Francisc: Angelus (10 noiembrie 2019)
Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!
Pagina evanghelică de astăzi (cf. Lc 20,27-38) ne oferă o minunată învăţătură a lui Isus despre învierea morţilor. Isus este interpelat de câţiva saducei, care nu credeau în înviere şi de aceea îl provoacă prin această întrebare vicleană: a cui va fi soţie, la înviere, o femeie care a avut şapte soţi succesivi, toţi fraţi între ei, care unul după altul au murit? Isus nu cade în capcană şi răspunde că cei înviaţi în lumea de dincolo "nu se vor însura şi nici nu se vor mărita, pentru că nu mai pot de acum să moară; sunt asemenea îngerilor şi sunt fii ai lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii" (v. 35-36). Aşa răspunde Isus.
Cu acest răspuns, Isus îi invită pe interlocutorii săi - şi pe noi - înainte de toate să ne gândim că această dimensiune pământească în care trăim acum nu este unica dimensiune, ci există alta, care nu mai este supusă morţii, în care se va manifesta pe deplin că suntem fii ai lui Dumnezeu. Dă mare mângâiere şi speranţă să ascultăm acest cuvânt simplu şi clar al lui Isus despre viaţa de dincolo de moarte; avem atâta nevoie de asta în special în timpul nostru, aşa de bogat în cunoştinţe despre univers dar atât de sărac în înţelepciune despre viaţa veşnică.
Această certitudine clară a lui Isus cu privire la înviere se bazează în întregime pe fidelitatea lui Dumnezeu, care este Dumnezeul vieţii. De fapt, în spatele întrebării saduceilor se ascunde una mai profundă: nu numai a cui soţie va fi femeia văduvă a şapte soţi, ci a cui va fi viaţa sa. Este vorba despre o îndoială care îl atinge pe omul din toate timpurile, precum şi pe noi: după acest pelerinaj pământesc, ca va fi cu viaţa noastră? Va aparţine nimicului, morţii?
Isus răspunde că viaţa îi aparţine lui Dumnezeu, care ne iubeşte şi se preocupă mult de noi, până acolo încât leagă numele său de al nostru: este "Dumnezeul lui Abraham, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacob. Dumnezeu nu este al celor morţi, ci al celor vii, întrucât toţi trăiesc pentru el" (v. 37-38). Viaţa subzistă acolo unde există legătură, comuniune, fraternitate; şi este o viaţă mai puternică decât moartea atunci când este construită pe relaţii adevărate şi legături de fidelitate. Dimpotrivă, nu există viaţă acolo unde este pretenţia de a aparţine numai lor înşişi şi de a trăi ca insule: în aceste atitudini prevalează moartea. Este egoismul. Dacă eu trăiesc pentru mine însumi, semăn moarte în inima mea.
Fecioara Maria să ne ajute să trăim în fiecare zi în perspectiva a ceea ce afirmăm în partea finală a Crezului: "Aştept învierea morţilor şi viaţa veacului ce va veni". A aştepta lumea de dincolo.
_______________
După Angelus
Iubiţi fraţi şi surori!
Ieri la Granada, în Spania, a fost proclamată fericită Maria Emilia Riquelme y Zayas, fondatoare a Surorilor Misionare ale Preasfântului Sacrament şi ale Mariei Neprihănite. Şi astăzi, la Braga, în Portugalia, se celebrează Liturghia de mulţumire pentru canonizarea echipolentă a sfântului Bartolomeo Fernandes al Martirilor. Noua fericită a fost exemplară în fervoarea adoraţiei euharistice şi generoasă în slujirea celor mai nevoiaşi; în timp ce noul sfânt a fost un mare evanghelizator şi păstor al credincioşilor săi. Aplauze pentru amândoi fericiţii!
Adresez un gând special iubitului popor din Sudanul de Sud, pe care eu va trebui să-l vizitez anul acesta [viitor]. Cu amintirea încă vie a reculegerii spirituale pentru autorităţile ţării, desfăşurată în Vatican în aprilie, doresc să reînnoiesc invitaţia mea tuturor actorilor procesului politic naţional să caute ceea ce uneşte şi să depăşească ceea ce desparte, în spirit de fraternitate adevărată. Poporul sud-sudanez a suferit prea mult în ultimii ani şi aşteaptă cu mare speranţă un viitor mai bun, mai ales sfârşitul definitiv al conflictelor şi o pace durabilă. De aceea îi îndemn pe responsabili să continue, fără a înceta, angajarea în favoarea unui dialog inclusiv în căutarea consensului pentru binele naţiunii. În afară de asta exprim dorinţa ca toată comunitatea internaţională să nu neglijeze să însoţească Sudanul de Sud în drumul de reconciliere naţională. Vă invit pe toţi să ne rugăm împreună pentru această ţară, pentru care nutresc un afect deosebit. [Bucură-te, Marie]
Doresc să încredinţez rugăciunilor voastre şi situaţia din iubita Bolivia, aproape de patria mea. Îi invit pe toţi bolivienii, îndeosebi pe actorii politici şi sociali, să aştepte cu spirit constructiv, şi fără nicio condiţie prealabilă, într-un climat de pace şi seninătate, rezultatele procesului de revizuire a alegerilor, care este actualmente în desfăşurare. În pace.
Astăzi în Italia se celebrează Ziua Naţională a Mulţumirii pentru roadele pământului şi ale muncii. Mă asociez cu episcopii amintind de legătura puternică dintre pâine şi muncă, dorind politici ocupaţionale curajoase care să ţină cont de demnitate şi de solidaritate şi să prevină riscurile de corupţie. Să nu fie exploataţi muncitorii, să fie loc de muncă pentru toţi dar adevărat loc de muncă, nu de sclavi.
Vă mulţumesc vouă tuturor care aţi venit din Roma, din Italia şi din atâtea părţi ale lumii. Salut pelerinii din Haaren (Germania), din Darwin (Australia) şi studenţii din Neuilly (Franţa); precum şi credincioşii din Dieceza de Piacenza-Bobbio, cei din Bianzé şi din Burano.
Urez tuturor o duminică frumoasă. Vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Mulţumesc. Poftă bună şi la revedere!
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
