Papa Francisc: Angelus (12 iunie 2022)
Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua şi duminică frumoasă!
Astăzi este solemnitatea Preasfintei Treimi şi în Evanghelia celebrării Isus ne prezintă celelalte două Persoane divine, Tatăl şi Duhul Sfânt. Despre Duhul spune: "Nu va vorbi de la sine, ci va spune ceea ce va auzi". Şi după aceea despre Tatăl spune: "Toate câte le are Tatăl sunt ale mele" (In 16,14-15). Observăm că Duhul Sfânt vorbeşte, dar nu despre el însuşi: îl vesteşte pe Isus şi îl revelează pe Tatăl. Şi observăm că şi Tatăl, care are toate, pentru că este originea tuturor lucrurilor, îi dă Fiului tot ceea ce are: nu reţine nimic pentru sine şi se dăruieşte în întregime Fiului. Adică, Duhul Sfânt nu vorbeşte despre sine, vorbeşte despre Isus, vorbeşte despre alţii. Şi Tatăl, nu se dă pe sine însuşi, îl dă pe Fiul. Este generozitatea deschisă, unul deschis la celălalt.
Şi acum să privim la noi, la ceea ce vorbim şi la ceea ce avem. Când vorbim, vrem mereu ca să se spună bine despre noi şi adesea vorbim numai despre noi înşine şi despre ceea ce facem. De câte ori! "Eu am făcut asta, ailaltă...", "Aveam această problemă...". Mereu se vorbeşte aşa. Câtă diferenţă faţă de Duhul Sfânt, care vorbeşte vestind pe alţii, şi Tatăl pe Fiul! Şi, cu privire la ceea ce avem, cât de geloşi suntem şi câtă trudă facem pentru a împărtăşi cu alţii, şi cu acela căruia îi lipsesc cele necesare! În cuvinte este uşor, dar apoi în practică este foarte greu.
Iată aşadar că a sărbători Preasfânta Treime nu este atât un exerciţiu teologic, ci o revoluţie a modului nostru de a trăi. Dumnezeu, în care fiecare Persoană trăieşte pentru cealaltă în relaţie continuă, în raport continuu, nu pentru ea însăşi, ne provoacă să trăim cu alţii şi pentru alţii. Deschişi. Astăzi putem să ne întrebăm dacă viaţa noastră reflectă pe Dumnezeul în care credem: eu, care mărturisesc credinţa în Dumnezeu Tatăl şi Fiul şi Duhul Sfânt, cred cu adevărat că pentru a trăi am nevoie de alţii, am nevoie de a mă dărui altora, am nevoi de a-i sluji pe alţii? Afirm asta în cuvinte sau afirm asta cu viaţa?
Dumnezeul întreit şi unic, iubiţi fraţi şi surori, trebuie arătat aşa, mai întâi cu faptele, ci cu cuvintele. Dumnezeu, care este autor al vieţii, se transmite mai puţin prin cărţi şi mai mult prin mărturia de viaţă. El care, aşa cum scrie evanghelistul Ioan, "este iubire" (1In 4,16), se revelează prin iubire. Să ne gândim le persoanele bune, generoase, blânde pe care le-am întâlnit: amintindu-ne de modul lor de a gândi şi de a acţiona, putem să avem o mică reflexie a lui Dumnezeu-Iubire. Şi ce înseamnă a iubi? Nu numai a vrea binele şi a face binele, ci mai întâi, la rădăcină, a primi, a fi deschis la alţii, a face loc altora, a da spaţiu altora. Asta înseamnă a iubi, la rădăcină.
Pentru a înţelege mai bine, să ne gândim la numele Persoanelor divine, pe care le rostim de fiecare dată când facem semnul crucii: în fiecare nume este prezenţa celuilalt. De exemplu, Tatăl n-ar fi aşa fără Fiul; tot aşa Fiul nu poate să fie gândit singur, ci întotdeauna ca Fiu al Tatălui. Şi Duhul Sfânt, la rândul său, este Duh al Tatălui şi al Fiului. Pe scurt, Treimea ne învaţă că nu putem sta niciodată fără celălalt. Nu suntem insule, suntem în lume pentru a trăi după chipul lui Dumnezeu: deschişi, care avem nevoie de ceilalţi şi care avem nevoie să-i ajutăm pe ceilalţi. Aşadar, să ne punem această ultimă întrebare: în viaţa de toate zilele sunt şi eu o reflexie a Treimii? Semnul crucii pe care-l fac în fiecare zi - Tatăl şi Fiul şi Duhul Sfânt -, acel semn al crucii pe care-l facem în fiecare zi, rămâne un gest scop în sine sau inspiră modul meu de a vorbi, de a întâlni, de a răspunde, de a judeca, de a ierta?
Sfânta Fecioară Maria, fiică a Tatălui, mamă a Fiului şi mireasă a Duhului, să ne ajute să primim şi să mărturisim în viaţă misterul lui Dumnezeu-Iubire.
________________
După Angelus
Iubiţi fraţi şi surori,
Ieri la Wrocław, în Polonia, au fost beatificate sora Pasqualina Jahn şi nouă surori martire, din Congregaţia Surorilor Sfintei Elisabeta, ucise la sfârşitul Celui De-Al Doilea Război Mondial într-un context ostil faţă de credinţa creştină. Aceste zece călugăriţe, deşi conştiente de pericolul în care se aflau, au rămas alături de bătrânii şi de bolnavii de care se îngrijeau. Exemplul lor de fidelitate faţă de Cristos să ne ajute pe noi toţi, în special pe creştinii persecutaţi în diferite părţi ale lumii, să mărturisim Evanghelia cu curaj. Aplauze pentru noile fericite!
Şi acum doresc să mă adresez populaţiilor şi autorităţilor din Republica Democratică din Congo şi din Sudanul de Sud. Preaiubiţilor, cu mare părere de rău, din cauza problemelor de la picior, a trebuit să amân vizita mea în ţările voastre, programată pentru primele zile din iulie. Simt cu adevărat un mare regret pentru că a trebuit să amân această călătorie, la care ţin foarte mult. Vă cer scuze pentru asta. Să ne rugăm împreună pentru ca eu, cu ajutorul lui Dumnezeu şi al îngrijirilor medicale, să pot veni printre voi cât mai curând. Să fim încrezători!
Astăzi este Ziua Mondială împotriva muncii minorilor. Să ne angajăm toţi pentru a elimina această plagă, pentru ca niciun băiat sau fată să fie privat de drepturile sale fundamentale şi constrâns sau constrânsă să muncească. Realitatea minorilor exploataţi pentru muncă este una dramatică ce ne interpelează pe toţi!
Este mereu vie în inima mea gândul pentru populaţia ucraineană, chinuită de război. Timpul care trece să nu răcească durerea noastră şi preocuparea noastră pentru acei oameni martirizaţi. Vă rog, să nu ne obişnuim cu această realitate tragică! S-o avem mereu în inimă. Să ne rugăm şi să luptăm pentru pace.
Vă salut pe voi toţi, romani şi pelerini din Italia şi din atâtea ţări. Îndeosebi, salut credincioşii care provin din Spania şi din Polonia; Fanfara Muzicală din San Giorgio di Castel Condino - pe care după aceea aştept s-o aud cântând la sfârşit - Fundaţia Verona Minor Hierusalem, cateheţii din Grottammare, cei miruiţi din Castelfranco Veneto şi credincioşii din Mestrino. Apoi salut grupul AVIS din Codogno şi exprim aprecierea mea faţă de cei care donează sânge, un gest simplu şi nobil de solidaritate.
Îi salut pe toţi, şi pe tinerii Neprihănitei. Vă urez o duminică frumoasă. Şi, vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere.
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
