|
| © Vatican Media |
Iubiţi fraţi şi surori, duminică frumoasă!
Astăzi Evanghelia de la liturgie ne vorbeşte despre Împărăţia lui Dumnezeu prin imaginea seminţei (cf. Mc 4,26-34). De mai multe ori Isus foloseşte această asemănare (cf. Mt 13,1-23; Mc 4,1-20; Lc 8,4-15), şi astăzi o face invitându-ne să reflectăm îndeosebi asupra unei atitudini importante legate cu imaginea seminţei, şi atitudinea este aşteptarea încrezătoare.
De fapt, la semănat, oricât ar arunca agricultorul sămânţă optimă şi abundentă, şi oricât de bine ar pregăti terenul, plantele nu răsar imediat: este nevoie de timp şi este nevoie de răbdare! De aceea este necesar ca, după ce a semănat, el să ştie să aştepte cu încredere, pentru a permite seminţelor să se deschidă la momentul potrivit şi vlăstarelor să răsară din pământ şi să crească, destul de puternice încât să garanteze, la sfârşit, o recoltă îmbelşugată (cf. v. 28-29). Sub pământ miracolul este deja în desfăşurare (cf. v. 27), există o dezvoltare enormă, dar este invizibilă, este nevoie de răbdare, şi între timp este necesar de a continua să se îngrijească brazdele, să se irige şi să fie ţinute curate, cu toate că la suprafaţă pare că nu se întâmplă nimic.
Şi Împărăţia lui Dumnezeu este aşa. Domnul pune în noi seminţele cuvântului său şi ale harului său, seminţe bune şi abundente, şi după aceea, fără a înceta niciodată să ne însoţească, aşteaptă cu răbdare. Domnul continuă să se îngrijească de noi, cu încrederea unui Tată, dar ne dă timp - Domnul este răbdător - pentru ca seminţele să se deschidă, să crească şi să se dezvolte până când aduc roade de fapte bune. Şi asta pentru că vrea ca în ogorul său nimic să nu se piardă, ca totul să ajungă la maturizare deplină; vrea ca noi toţi să putem creşte ca spice încărcate cu boabe.
Nu numai atât. Făcând astfel, Domnul ne dă un exemplu: ne învaţă şi pe noi să semănăm cu încredere evanghelia acolo unde suntem, şi după aceea să aşteptăm ca sămânţa aruncată să crească şi să aducă rod în noi şi în ceilalţi, fără a ne descuraja şi fără a înceta să ne susţinem şi să ne ajutăm reciproc şi acolo unde, în pofida eforturilor, ni se pare că nu vedem rezultate imediate. De fapt, adesea şi printre noi, dincolo de aparenţe, miracolul este deja în desfăşurare, şi la timpul său va aduce roade îmbelşugate!
De aceea ne putem întreba: eu las să semăn în mine cuvântul? La rândul meu, semăn cu încredere cuvântul lui Dumnezeu în locurile în care trăiesc? Sunt răbdător în aşteptare sau mă descurajez pentru că nu văd imediat rezultatele? Şi ştiu să încredinţez totul cu seninătate Domnului, făcând ce pot mai bine pentru a vesti evanghelia?
Fecioara Maria, care a primit şi a făcut să crească în ea sămânţa cuvântului, să ne ajute să fim semănători generoşi şi încrezători ai evangheliei.
______________
După Angelus
Iubiţi fraţi şi surori,
Ieri, la Cracovia, a fost beatificat Mihai Rapacz, preot şi martir, păstor după inima lui Cristos, martor fidel şi generos al evangheliei care a experimentat fie persecuţia nazistă fie cea sovietică, şi a răspuns cu dăruirea vieţii. Aplauze pentru noul fericit!
Continuă să vină ştiri dureroase despre ciocniri şi masacre făcute în partea orientală a Republicii Democrate Congo. Adresez apelul meu autorităţilor naţionale şi comunităţii internaţionale, pentru ca să se facă posibilul pentru încetarea violenţelor şi pentru salvgardarea vieţii civililor. Printre victime, mulţi sunt creştini ucişi in odium fidei. Sunt martiri. Sacrificiul lor este o sămânţă care încolţeşte şi aduce rod şi ne învaţă să mărturisim evanghelia cu curaj şi coerenţă.
Să nu încetăm să ne rugăm pentru pace în Ucraina, în Ţara Sfântă, în Sudan, Myanmar şi oriunde se suferă datorită războiului.
Vă salut pe voi toţi, romani şi pelerini! Îndeosebi salut credincioşii care provin din Liban, Egipt şi Spania; studenţii de la "London Oratory School"; cei din dieceza de Opole din Polonia şi cei din Budadpest-Albertfalva; participanţii la Forumul European al Laicilor, despre tema "Credinţă, artă şi sinodalitate"; şi grupul de mame din comunitatea catolică congoleză din Roma. Aceste mame cântă bine! Mi-ar plăcea să vă aud cântând încă o dată.
Salut credincioşii din Carini, Catania, Siracusa şi Messina; copiii de la Prima Împărtăşanie şi de la Mir din Mestrino, miruiţii din Castelsardo (Sassari), din Bolgare (Bergamo) şi din Camin (Padova); şi în sfârşit un gând de recunoştinţă donatorilor de sânge, care tocmai au celebrat Ziua lor naţională.
Vă salut pe voi toţi şi urez tuturor o duminică frumoasă. Vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
