|
| © Vatican Media |
Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!
În această a treia duminică a Paştelui, Evanghelia relatează întâlnirea lui Isus înviat cu discipolii din Emaus (cf. Lc 24,13-35). Aceştia sunt doi discipoli care, resemnaţi pentru moartea Învăţătorului, în ziua de Paşte decid să părăsească Ierusalimul şi să se întoarcă acasă. Probabil că erau un pic neliniştiţi, pentru că le auziseră pe femeile care veneau de la mormânt şi spuneau că era gol..., dar pleacă. Şi în timp ce merg trişti vorbind despre cele întâmplate, Isus li se alătură, dar ei nu-l recunosc. El întreabă cum de sunt aşa de trişti, iar ei îi spun: "Numai tu eşti străin în Ierusalim şi nu ştii cele petrecute în zilele acestea?" (v. 18). Şi Isus răspunde: "Ce anume?" (v. 19). Şi ei îi relatează toată istoria, iar Isus îi face să i-o spună în întregime. După aceea, în timp ce merg, îi ajută să recitească faptele în mod diferit, în lumina profeţiilor, a cuvântului lui Dumnezeu, a tot ceea ce a fost vestit poporului lui Israel. Să recitească: este ceea ce Isus face cu ei, îi ajută să recitească. Să ne oprim asupra acestui aspect.
De fapt, şi pentru noi este important să recitim istoria noastră împreună cu Isus: istoria vieţii noastre, a unei anumite perioade, a zilelor noastre, cu dezamăgirile şi speranţele. De altfel, şi noi, ca acei discipoli, în faţa a ceea ce se întâmplă putem ajunge să ne simţim rătăciţi în faţa evenimentelor, singuri şi nesiguri, cu atâtea întrebări şi preocupări, dezamăgiri, atâtea lucruri. Evanghelia de astăzi ne invită să-i relatăm totul lui Isus, cu sinceritate, fără a ne teme că-l deranjăm - el ascultă -, fără frică de a spune lucruri greşite, fără a ne ruşina de truda noastră de a înţelege. Domnul este mulţumit atunci când ne deschidem lui; numai în acest mod poate să ne ia de mână, să ne însoţească şi să facă să ne ardă din nou inima (cf. v. 32). Aşadar şi noi, ca discipolii din Emaus, suntem chemaţi să ne întreţinem cu el pentru ca, atunci când se face seară, el să rămână cu noi (cf. v. 29).
Există un mod frumos de a face asta, iar astăzi eu aş vrea să vi-l propun: constă în a dedica un timp, în fiecare seară, unui scurt examen de conştiinţă. Ce s-a întâmplat astăzi înlăuntrul meu? Aceasta este întrebarea. Este vorba de a reciti ziua cu Isus, a reciti ziua mea: de a-i deschide inima, de a duce la el persoanele, alegerile, fricile, căderile şi speranţele, toate lucrurile care s-au întâmplat; pentru a învăţa treptat să privim lucrurile cu ochi diferiţi, cu ochii săi şi nu numai cu ai noştri. Astfel putem retrăi experienţa acelor doi discipoli. În faţa iubirii lui Cristos, chiar şi ceea ce pare obositor şi falimentar poate apărea sub o altă lumină: o cruce greu de îmbrăţişat, alegerea iertării în faţa unei ofense, o revanşă eşuată, truda muncii, sinceritatea care costă, încercările din viaţa familială vor putea să ne apară sub o lumină nouă, lumina Răstignitului Înviat, care ştie să facă din orice cădere un pas înainte. Dar pentru a face aceasta este important să eliminăm apărările: să lăsăm timp şi spaţiu lui Isus, să nu-i ascundem nimic, să-i ducem mizeriile, să ne lăsăm răniţi de adevărul său, să lăsăm ca inima să vibreze la suflul cuvântului său.
Putem începe astăzi, să dedicăm, în această seară, un moment de rugăciune în timpul în care să ne întrebăm: cum a fost ziua mea? Ce bucurii, ce tristeţi, ce plictiseli... Cum a fost, ce s-a întâmplat? Care au fost perlele sale, eventual ascunse, pentru care să mulţumim? A existat un pic de iubire ceea ce am făcut? Şi care sunt căderile, tristeţile, îndoielile şi fricile pe care să le aduc lui Isus pentru ca să-mi deschidă căi noi, să mă ridice şi să mă încurajeze? Maria, Fecioară înţeleaptă, să ne ajute să-l recunoaştem pe Isus care merge cu noi şi să recitim - iată cuvântul: a reciti - în faţa lui fiecare zi din viaţa noastră.
_______________
După Regina Caeli
Iubiţi fraţi şi surori!
Ieri, la Paris, au fost beatificaţi Henri Planchat, preot din Congregaţia "Sfântul Vincenţiu de' Paoli", Ladislau Radigue şi trei colegi preoţi din Congregaţia "Sfintele Inimi a lui Isus şi Maria". Păstori animaţi de zel apostolic, sunt uniţi în mărturia credinţei până la martiriu, pe care l-au îndurat la Paris în 1871, în timpul aşa-numitei "Comune" pariziene. Aplauze pentru noii fericiţi!
Ieri a fost celebrată Ziua Mondială a Pământului. Doresc ca angajarea pentru îngrijirea creaţiei să fie unită mereu cu o solidaritate efectivă cu cei mai săraci.
Din păcate rămâne gravă situaţia din Sudan, de aceea reînnoiesc apelul meu pentru ca să înceteze cât mai curând violenţa şi să fie reluat drumul dialogului. Invit pe toţi să ne rugăm pentru fraţii noştri şi surorile noastre sudanezi.
Astăzi este a 99-a Zi a Universităţii Catolice "Sacro Cuore", cu tema Din iubire faţă de cunoaştere. Provocările noului umanism. Urez celui mai mare Ateneu catolic italian să înfrunte aceste provocări cu spiritul fondatorilor, îndeosebi al tinerei Armida Barelli, proclamată fericită în urmă cu un an.
Vinerea viitoare voi merge pentru trei zile la Budapesta, în Ungaria, ca o completare a călătoriei făcute în 2021 pentru Congresul Euharistic Internaţional. Va fi ocazia pentru a îmbrăţişa din nou o Biserică şi un popor atât de dragi. Va fi şi o călătorie în centrul Europei, asupra căruia continuă să se abată vânturi geroase de război, în timp ce mutările atâtor persoane pun la ordinea zilei probleme umanitare urgente. Dar acum doresc să mă adresez cu afect vouă, fraţi şi surori maghiari, aşteptând să vă vizitez ca pelerin, prieten şi frate al tuturor, şi să întâlnesc, printre alţii, autorităţile voastre, pe episcopi, pe preoţi şi pe consacraţi, pe tineri, pe universitari şi pe săraci. Ştiu că pregătiţi cu multă angajare venirea mea: vă mulţumesc din inimă pentru asta. Şi cer tuturor să mă însoţească cu rugăciunea în această călătorie.
Şi să nu uităm de fraţii noştri şi surorile noastre ucraineni, încă loviţi de acest război.
Vă salut din inimă pe voi toţi, romani şi pelerini din Italia şi din atâtea ţări - văd atâtea steaguri din atâtea ţări -, îndeosebi cei din Salamanca şi studenţii din Albacete, precum şi gruparea Veneto-Trentino a Corpului de Ajutor din Ordinul de Malta.
Salut credincioşii din Ferrara, Palermo şi Grumello del Monte; comunitatea Şcolii Diecezane din Lodi; tinerii din diferitele localităţi din diecezele de Alba, Bergamo, Brescia, Como şi Milano; tinerii de la Mir din multe parohii italiene; elevii de la Institutul "Sacro Cuore" din Cadoneghe; cooperativa "Volcentieri" din Casoli şi grupul "Mototurismo" din Agna.
Urez tuturor o duminică frumoasă; şi, vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
