Migranţii şi refugiaţii minori
Iubiţi fraţi şi surori,
Celebrarea Zilei Migrantului şi Refugiatului îmi oferă din nou ocazia de a manifesta grija constantă pe care Biserica o nutreşte faţă de cei care trăiesc, în diferite moduri, experienţa emigraţiei. Este vorba de un fenomen care, aşa cum am scris în Caritas in veritate, impresionează prin numărul de persoane implicate, prin problematicile sociale, economice, politice, culturale şi religioase pe care le ridică, prin provocările dramatice pe care le pune comunităţilor naţionale şi celei internaţionale. Migrantul este o persoană cu drepturi fundamentale inalienabile care trebuie respectate mereu şi de toţi (cf. nr. 62). Tema din acest an - "Migranţii şi refugiaţii minori" - atinge un aspect pe care creştinii îl evaluează cu mare atenţie, amintindu-şi de avertismentul lui Cristos, care la judecata finală va considera făcut lui însuşi ceea ce s-a făcut sau s-a negat "chiar şi unuia dintre aceştia mai mici" (cf. Mt 25,40.45). Şi cum să nu-i considerăm printre "cei mai mici" şi pe minorii migranţi şi refugiaţi? Însuşi Isus, copil fiind, a trăit experienţa migrantului pentru că, aşa cum relatează Evanghelia, pentru a scăpa de ameninţările lui Irod a trebuit să se refugieze în Egipt împreună cu Iosif şi Maria (cf. Mt 2,14).
Dacă Convenţia Drepturilor Copilului afirmă cu claritate că trebuie salvgardat mereu interesul minorului (cf. art. 3), căruia trebuie să-i fie recunoscute drepturile fundamentale ale persoanei la fel ca adultului, din păcate în realitate acest lucru nu se întâmplă întotdeauna. De fapt, în timp ce creşte în opinia publică conştiinţa necesităţii unei acţiuni punctuale şi incisive pentru ocrotirea minorilor, de fapt mulţi sunt lăsaţi în părăsire şi, în diferite moduri, sunt în pericol de exploatare. Despre condiţia în care ei se află s-a făcut interpret veneratul meu predecesor Ioan Paul al II-lea în mesajul trimis la 22 septembrie 1990 secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, cu ocazia Întâlnirii Mondiale pentru Copii. "Sunt martor - a scris el - al condiţiei sfâşietoare a milioane de copii din orice continent. Ei sunt mai vulnerabili pentru că sunt mai puţin capabili să-şi facă auzit glasul" (Insegnamenti XIII, 2, 1990, pag. 672). Doresc din inimă să se rezerve atenţie justă migranţilor minori, care au nevoie de un ambient social care să permită şi să favorizeze dezvoltarea lor fizică, culturală, spirituală şi morală. A trăi într-o ţară străină fără efective puncte de referinţă le creează lor, în special celor lipsiţi de sprijinul familiei, nenumărate şi uneori grave necazuri şi dificultăţi.
Un aspect tipic al migraţiei minorilor este constituit de situaţia copiilor născuţi în ţările gazdă sau, de aceea, a copiilor care nu trăiesc cu părinţii emigraţi după naşterea lor, ci ajung la ei ulterior. Aceşti adolescenţi fac parte din două culturi cu avantajele şi problemele legate de dubla lor apartenenţă, condiţie care poate totuşi să ofere ocazia de a experimenta bogăţia întâlnirii dintre tradiţii culturale diferite. Este important ca lor să le fie dată posibilitatea frecventării şcolii şi a ulterioarei integrări în lumea muncii, astfel oferindu-li-se facilitarea integrării sociale, graţie unor structuri formative şi sociale oportune. Să nu se uite niciodată că adolescenţa reprezintă o etapă fundamentală pentru formarea fiinţei umane.
O categorie specială de minori este aceea a refugiaţilor care cer azil, fugind din diferite motive din propria ţară, în care nu primesc protecţie corespunzătoare. Statisticile revelează că numărul lor este în creştere. Aşadar, este vorba de un fenomen care trebuie evaluat cu atenţie şi care trebuie tratat cu acţiuni coordonate, cu măsuri de prevenire, de protecţie şi de primire adaptate, după cum prevede şi însăşi Convenţia Drepturilor Copilului (cf. art. 22).
Mă adresez acum îndeosebi parohiilor şi multelor asociaţii catolice care, animate de spirit de credinţă şi de caritate, fac eforturi mari pentru a veni în întâmpinarea necesităţilor acestor fraţi şi surori ai noştri. În timp ce exprim recunoştinţă pentru ceea ce se face cu mare generozitate, aş vrea să-i invit pe toţi creştinii să-şi dea seama de provocarea socială şi pastorală pe care o pune condiţia minorilor migranţi şi refugiaţi. Răsună în inima noastră cuvintele lui Isus: "Am fost străin şi voi m-aţi primit" (Mt 25,35), precum şi marea poruncă pe care el ne-a lăsat-o: a-l iubi pe Dumnezeu cu toată inima, cu tot sufletul şi cu toată mintea, dar unită cu iubirea faţă de aproapele (cf. Mt 22,37-39). Acest lucru ne face să considerăm că orice intervenţie concretă a noastră trebuie să se hrănească înainte de toate din credinţa în acţiunea harului şi a providenţei divine. În felul acesta şi primirea şi solidaritatea faţă de cel străin, în special dacă e vorba de copii, devine vestire a evangheliei solidarităţii. Biserica o proclamă atunci când îşi deschide braţele şi lucrează ca să fie respectate drepturilor migranţilor şi refugiaţilor, stimulându-i pe responsabilii naţiunilor, ai organismelor şi ai instituţiilor internaţionale să promoveze iniţiative adecvate pentru sprijinirea lor. Să vegheze asupra tuturor sfânta Fecioară Maria şi să ne ajute să înţelegem dificultăţile celor care sunt departe de propria patrie. Celor care sunt implicaţi în lumea vastă a migranţilor şi refugiaţilor îi asigur de rugăciunea mea şi le împart din inimă binecuvântarea apostolică.
Vatican, 16 octombrie 2009
Papa Benedict al XVI-lea
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
