PS Petru Sescu și Oficiul pentru Migranți – CER:
Scrisoare deschisă
Ziua Mondială a Migrantului și Refugiatului
27 septembrie 2026
Excelențele Voastre,
dragi confrați preoți,
dragi persoane consacrate,
iubiți credincioși,
Dragostea lui Dumnezeu, Tatăl și Fiul și Duhul Sfânt, să fie cu voi toți!
Această dragoste pe care Dumnezeu o are față de noi nu este doar declarativă, ci se manifestă prin Isus Cristos care vine în mijlocul nostru, care ia trup omenesc și ne însoțește (cf. In 3,16). Dacă Dumnezeu a ales să vină în mijlocul nostru, al celor care suntem călători pe acest pământ, înseamnă că el însuși a ales condiția migrantului, a celui strămutat, pentru ca noi să ne simțim însoțiți, să ne simțim încurajați pe drumul vieții. Dacă Isus Cristos a luat un chip omenesc, înseamnă că orice chip înglobează toată demnitatea cuvenită unui fiu al lui Dumnezeu. Nu mai avem dreptul să privim la ceilalți, la aproapele nostru, ca la „o chestiune de numere sau statistici”, ci ca la cel care este „chipul și asemănarea lui Dumnezeu” (cf. Gen 1,26). Acesta este îndemnul Papei Leon al XIV-lea din Mesajul pentru Ziua Mondială a Migrantului și Refugiatului, care prin tema Chiar și numai unul dintre acești copii (cf. Mt 18,10) ne atrage atenția în mod cu totul special asupra „minorilor implicați direct în experiența migrației”.
Privim în jurul nostru și constatăm că lumea este într-un continuu proces de mișcare și schimbare, dar un proces care în loc să aducă liniște și pace, generează din ce în ce mai multă incertitudine și suferință. Copiii sunt primii care sunt afectați de acest context, iar noi, asaltați zilnic de știri negative și de amenințări, uităm sau chiar ignorăm problema copiilor care suferă.
În Ziua Mondială a Migratului și Refugiatului, care anul acesta se va celebra în data de 27 septembrie 2026, suntem invitați să ne rugăm, dar și să ne întrebăm în mod serios: Ce facem pentru cei mici? Sfântul Părinte, în mesajul său de anul acesta, ne sugerează să privim fiecare copil, mai ales copiii migranți și refugiați, cu ochii lui Isus (cf. Mc 9,37). Acești copii ne reamintesc faptul că nicio durere, nicio suferință nu-i este indiferentă lui Dumnezeu și că datoria noastră este să îi ocrotim, să îi primim și să le redăm viitorul. Pentru a-i ajuta trebuie să ne asumăm două atitudini: 1. atenția față de cei vulnerabili – minorii și copiii aflați în migrație au nevoie de o ocrotire specială; 2. responsabilitatea comună – fiecare persoană și comunitate este chemată să renunțe la indiferență în fața dramei celor mici.
Sfântul Părinte Papa Leon al XIV-lea bate cu delicatețe la ușa inimii noastre pentru a privi cu atenție chipul unic și vulnerabil al fiecărui copil care fuge astăzi din calea războiului, a violenței, a calamităților naturale și a foamei. În fiecare minor se ascunde pruncul Isus, fugar alături de familia sa. Mântuitorul ne-a avertizat clar: „Vedeți să nu disprețuiți pe niciunul dintre acești mai mici” (Mt 18,10), de aceea, în calitate de creștini botezați, nu avem dreptul să fim indiferenți, nu putem întoarce privirea în altă parte când copiii devin victime.
Apelul Sfântului Părinte este unul de responsabilitate personală și comunitară. Fiecare om trebuie să-și deschidă ochii și inima pentru a asculta „istoria, temerile și visele” fiecărui copil. Rămași fără școală, fără bucuria copilăriei și, adesea, fără căldura propriilor familii, aceștia au nevoie de protecție. Parohiile noastre pot deveni adevărate oaze de primire, solidaritate creștină și speranță vie; comunitățile noastre îi pot ocroti pe cei mici și vulnerabili atât prin rugăciunea fierbinte, cât și prin fapte concrete de caritate; fiecare om poate deveni vocea puternică a celui care nu are voce și adăpostul sigur al celui care a pierdut totul pe drumul pribegiei.
A primi pe migranți și refugiați nu este o simplă datorie socială, ci un act de credință autentică. Când primim, hrănim, îmbrăcăm sau alinăm un copil aflat în suferință, îl primim, îl hrănim, îl îmbrăcăm și îl alinăm pe însuși Isus Cristos. Iubirea lui Dumnezeu, iubirea evangheliei, nu are granițe, ea se arată lumii dincolo de temeri și prejudecăți. Iubirea trece peste toate.
Să încredințăm Mariei, Mângâietoarea migranților, bucuriile și realizările noastre cu privire la migranți, dar și temerile și greșelile noastre de până acum. Prin mijlocirea Sfintei Fecioare Maria, Dumnezeu să ne dăruiască mai multă credință, iubire și speranță, pe care să le folosim în relația cu cei mici și vulnerabili. Așa să ne ajute Dumnezeu! Amin.
✠ Ep. Petru Sescu
și Oficiul pentru Migranți – CER
