|
| © Vatican Media |
Liturghia prezidată de cardinalul Parolin în Bazilica "Sfântul Petru"
Martori de unitate şi iubire
Iubirea şi unitatea - la care Papa Leon al XIV-lea a chemat Biserica la Liturghia pentru începutul slujirii petrine - se împletesc pe drumul indicat de cardinalul secretar de stat Pietro Parolin joi dimineaţă, 5 iunie 2025, reprezentanţilor agregărilor ecleziale venite la Vatican pentru întâlnirea lor anuală.
La întâlnire - care are loc în ajunul Jubileului mişcărilor, asociaţiilor şi noilor comunităţi şi are ca temă anul acesta "Speranţa trăită şi vestită. Darul Jubileului pentru agregările ecleziale" - participă aproximativ 250 de reprezentanţi ai celor 115 agregări recunoscute de Dicasterul pentru Laici, Familie şi Viaţă, promotor al iniţiativei care, deschisă miercuri, s-a încheiat în această după-amiază de joi.
Moderatori şi reprezentanţi ai agregărilor ecleziale s-au adunat în această dimineaţă la Altarul Catedrei din Bazilica "Sfântul Petru", unde cardinalul Parolin a prezidat Euharistia concelebrată de cardinalul Kevin Farrell şi de episcopul Dario Gervasi, respectiv prefect şi secretar adjunct al Dicasterului pentru Laici, Familie şi Viaţă.
Reflectând asupra rugăciunii sacerdotale a lui Isus ascultată cu puţin timp înainte în Evanghelie, la omilie cardinalul Parolin a subliniat cum "unitatea şi iubirea" sunt cele două "realităţi distinctive ale fiecărei comunităţi creştine": "semne revelatoare" şi "semne misionare", ambele vorbesc despre Dumnezeu şi "atrag spre Dumnezeu".
Aşa cum a făcut Isus, al cărui "mod de a fi şi de a trăi" trimitea "dincolo", altminteri ar fi apărut ca un simplu om; în schimb, făcea să se intuiască "ceva mai mare, dincolo de uman; ceva frumos, fascinant, de care într-un fel se voia să fie părtaşi". Iată că se întâmplă acelaşi lucru în Biserică. Dacă nu se trăieşte aceeaşi "unitate" existentă între Tatăl şi Fiul, atunci - a avertizat secretarul de stat - "comunitatea creştină se limitează să fie numai un grup de prieteni ca atâţia".
Când ansamblul "nu vorbeşte despre Dumnezeu", tot binele pe care comunitatea îl face pentru ceilalţi, a continuat Parolin, "se reduce la binefacere, la voluntarism etic şi efort uman de solidaritate", dar nu face să se întrevadă "caritatea divină rod al Duhului Sfânt revărsat în inimile noastre".
Astfel, dacă armonia dintre persoane trezeşte atracţie, unitatea şi iubirea în Biserică devin semne revelatoare şi misionare doar păstrându-şi "originea divină".
De fapt, relaţiile umane "sunt foarte instabile": este nevoie de foarte puţin şi unitatea se rupe în familii, ca şi în ambientele de muncă, între prieteni, pentru a nu vorbi, a subliniat cardinalul, "de contextele mai ample ale societăţii civile, ale politicii, ale raporturilor dintre state. Pare aproape imposibil a păstra unitatea şi cu atât mai puţin iubirea".
Din moment ce predomină peste tot "resentimente, conflictualităţi, diviziuni şi ranchiune", acolo unde apar o unitate durabilă şi o iubire autentică, "acolo se trezeşte uimirea şi inima persoanelor este interogată".
Acest tip de unitate şi iubire pe care - a spus Parolin - "voi toţi aţi experimentat-o în asociaţiile, mişcările şi comunităţile voastre", este un dar "care trebuie păzit şi alimentat" prin întoarcerea la Cristos, prin apropierea şi prin reconectarea cu el, însăşi origine a darului, poate tocmai cu ocazia actualului an jubiliar.
Secretarul de Stat a făcut referire la prima lectură şi la invitaţia adresată Sfântului Paul de a mărturisi nu numai la Ierusalim, ci şi la Roma: "Şi viitoarele voastre misiuni sunt necesare", a subliniat Parolin, adresându-se celor prezenţi, şi nu trebuie "să se oprească la Ierusalim", ci "să ajungă la Roma", adică să ajungă "în inima lumii moderne, în noile centre ale vieţii sociale, în noile ambiente de comunicare, la noile generaţii".
În sfârşit, în ziua în care Biserica îl comemorează pe Sfântul Bonifaciu, mare evanghelizator şi misionar neobosit, cardinalul a invocat mijlocirea sa pentru a fi în agregările ecleziale "vestitori bucuroşi ai evangheliei pentru a-l duce pe Cristos, speranţa noastră, la oamenii care aşteaptă lumina sa".
Lorena Leonardi
(După L'Osservatore Romano, 5 iunie 2025)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
