|
| © Vatican Media |
Cardinalul Eugenio Dal Corso - călugăr de la Slujitorii Săraci ai Providenţei Divine (Don Calabria) şi episcop emerit de Benguela, în Angola - a murit în seara de duminică, 20 octombrie 2024, pe la ora 21.00, în "Cittadella della Carità" la Negrar (Verona). Avea 85 de ani. În zilele trecute, condiţiile sale de sănătate s-au agravat pe neaşteptate. Născut la 16 mai 1939 la Lugo di Valpantena di Grezzana, în Dieceza de Verona, în 1949 a intrat în opera întemeiată de Sfântul Ioan Calabria şi a făcut primele voturi călugăreşti la 8 septembrie 1959. A fost hirotonit preot la 17 iulie 1963. În 1975 a început viaţa sa misionară mai întâi în Argentina, apoi din 1986 în Angola. La 15 decembrie 1995 a fost numit episcop coadiutor de Saurimo şi la 3 martie 1996 a primit hirotonirea episcopală. La 15 ianuarie 1997 a devenit după aceea episcop de Saurimo urmând prin succesiune. La 18 februarie 2008 a fost transferat la sediul rezidenţial din Benguela. Şi la 26 martie 2018 a renunţat la conducerea pastorală a diecezei. Apoi a continuat slujirea în Angola într-o comunitate mică. În consistoriul din 5 octombrie 2019, Papa Francisc l-a creat şi publicat cardinal, încredinţându-i titlul prezbiteral "Sfânta Anastasia". Înmormântarea cardinalului se va celebra joi, 24 octombrie, la 14.30, în domul din Verona, de episcopul Domenico Pompilli.
Eugenio Dal Corso, care şi-a dedicat întreaga viaţă misiunii - în Argentina şi în Angola - a murit chiar în duminica din Ziua Mondială a Misiunilor.
Aşa îl aminteşte părintele Massimiliano Parrella, superior general al Slujitorilor Săraci ai Providenţei Divine: "În anii săi mulţi de misiune a fost mereu aproape de cei din urmă şi de cei uitaţi de pe pământ. Chiar şi după ce a fost creat cardinal a voit să continue să presteze slujire drept capelan într-o parohie pierdută din Angola, una dintre cele mai sărace unde era nevoie de preoţi pentru a duce înainte munca pastorală". A fost "un om care a trăit sărăcia şi dezlipirea totală de bunurile materiale până la sfârşit".
Eugenio Dal Corso a fost primul călugăr din congregaţia întemeiată de Sfântul Ioan Calabria care a devenit cardinal. S-a născut în 1939 într-un mic cătun numit Corso - de aici prenumele - în teritoriul parohiei din Lugo Valpantena di Grezzana, în dieceza şi provincia de Verona.
Era al doilea din cei şase copii ai lui Rodolfo Dal Corso şi Teresa Bellorio care l-au botezat cu numele de Eugenio în cinstea lui Pius al XII-lea (Eugenio Pacelli) ales papă cu două luni şi jumătate înainte (la 2 martie 1939).
Avea numai 10 ani când a intrat în familia Operei Don Calabria, deja cu dorinţa de a fi misionar. Recent a celebrat cei 65 de ani ai primelor voturi călugăreşti, petrecute la 8 septembrie 1959.
Parcursul său şcolar a pornit în 1949 în Casa Operei Don Calabria la Roncà pentru a continua apoi la Maguzzano la lacul di Garda şi la Verona, la Casa "Nazareth sulle Torricelle". După ce a terminat formarea liceală a intrat în noviciatul congregaţiei şi a fost trimis la Grotaferrata, aproape de Roma, într-o Casă a Operei pentru a studia teologia dogmatică la Universitatea Pontificală Lateran.
Hirotonit preot în 1963 - în Casa "Nazareth" unde a studiat - primele experienţe de viaţă pastorală le-a avut la Roma, la "Madonna di Campagna" (Verona) şi la Napoli, în contexte de periferie. Îndeosebi în Urbe a prestat slujire în parohia - încredinţată atunci congregaţiei sale - "Santa Maria della Misericordia" din cartierul Gordiani, printre barăcile din periferia estică a oraşului.
După trei ani la Roma a fost transferat în căminul de studenţi al Operei la Verona, îndeosebi pentru a completa teza de doctorat despre Părintele Ioan Calabria şi fraţii despărţiţi. După ce a obţinut doctoratul la Lateran, a rămas alţi patru ani la Verona ca profesor în Casa de formare şi ca vice-paroh la "Santa Maria della Pace" (Madonna di Campagna) în periferia citadină.
Apoi la Napoli, din decembrie 1970, Dal Corso a fost paroh de "San Giacomo degli Italiani" la Poggioreale, aproape de închisoare, în context social delicat.
În ianuarie 1975 - aşa cum a cerut el însuşi de la superiori - a început viaţa misionară: în Argentina prima însărcinare a fost în orăşelul Laferrere, la circa treizeci de kilometri de capitala Buenos Aires, unde a lucrat în parohia dedicată "Stăpânei Noastre a Păcii".
La 7 martie 1986, după unsprezece ani în America Latină, a început misiunea în Angola în plin război civil, rămânând alături de cei mai slabi. Îndeosebi congregaţia sa a acceptat să conducă seminarul din Dieceza de Uije, în nordul ţării, la graniţa cu Republica Democratică Congo.
Şi astfel, după cinci ani la Uije, i-a fost încredinţată misiunea de a conduce noua Casă a Operei Don Calabria în capitala Luanda, cu o şcoală elementară, o şcoală medie, precum şi un mic spital devenite puncte de referinţă pentru toată populaţia. În afară de asta, în 1991 a fost ales provincial al familiei sale călugăreşti.
Numit episcop coadiutor de Saurimo - în nord-estul Angolei, în provincia Luanda Sud - la 15 decembrie 1995, a primit hirotonirea episcopală la 3 martie 1996 într-o celebrare în faţa Spitalului "Divina Providenţă" la Luanda. L-a hirotonit arhiepiscopul Félix del Blanco Prieto, nunţiu apostolic în Angola. Împreună-consacratori au fost episcopul Andrea Veggio, auxiliar de Verona, şi episcopul de Saurimo, Monseniorul Pedro Marcos Ribeiro da Costa.
Sapientia este motoul episcopal ales de prelatul Dal Corso, care după aceea, la 15 ianuarie 1997, a devenit episcop de Saurimo, urmând prin succesiune.
După aceea, la 18 februarie 2008, a fost transferat la Dieceza de Benguela. După zece ani, la 26 martie 2018, a renunţat la conducerea pastorală a diecezei, hotărând să rămână oricum în Angola, punându-se la dispoziţia Bisericii locale pentru slujirea pastorală.
Cu mare umilinţă a acceptat să meargă în îndepărtata Dieceză de Menongue, unde era o mare nevoie de preoţi pentru activitatea pastorală obişnuită. Astfel a primit funcţia de capelan al centrului pastoral "Sfânta Iosefina Bakhita" la Caiundo, comunitate mică în provincia Kuando Kubango.
Şi chiar în toiul acestei slujiri, la 1 septembrie 2019, Papa Francisc a anunţat la Angelus duminical numirea sa de cardinal pentru consistoriul din 5 octombrie. Pontiful i-a încredinţat titlul prezbiteral "Sfânta Anastasia" pe care Dal Corso l-a luat în posesie la 17 noiembrie.
După consistoriu, cardinalul s-a întors în Dieceza de Menongue pentru a continua slujirea pastorală până când i-a permis sănătatea. În ultimii ani trăia în casa clerului "Cittadella della Carità" din Negrar, unde a murit duminică.
(După L'Osservatore Romano, 22 octombrie 2024)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
