Fost nunţiu apostolic, preşedinte al APSA şi protodiacon
Cardinalul Agostino Cacciavillan, fost nunţiu apostolic şi preşedinte emerit al Administraţiei Patrimoniului Scaunului Apostolic, a murit la primele ore ale zilei de sâmbătă, 5 martie 2022, în apartamentul său din Vatican. Născut la 14 august 1926 la Novale di Valdagno, în Dieceza de Vicenza, a fost hirotonit preot la 26 iunie 1949. Ales pentru Biserica titulară de Amiterno, cu titlul personal de arhiepiscop, la 17 ianuarie 1976 a fost numit pro-nunţiu apostolic în Kenya şi delegat apostolic în Seychelles. La 28 februarie a primit hirotonirea episcopală. India în 1981, Nepal în 1985 şi Statele Unite ale Americii în 1990 au fost celelalte sedii ale misiunii sale diplomatice, încheiate la Washington în 1998. De la 5 noiembrie 1998 până la 1 octombrie 2002 a fost preşedinte al Administraţiei Patrimoniului Scaunului Apostolic. În consistoriul din 21 februarie 2001, Papa Ioan Paul al II-lea l-a creat cardinal încredinţându-i Biserica "Santi Angeli Custodi a Citta Giardino", diaconie ridicată pro hac vice la titlu prezbiteral. A fost cardinal protodiacon de la 1 martie 2008 până la 20 februarie 2011. Trupul regretatului cardinal va fi expus în Biserica "Santo Stefano degli abissini" din Vatican. Înmormântarea va fi celebrată luni, 7 martie 2022, la Altarul Catedrei din Bazilica Vaticană.
Născut în 1926, în Vicenza, cu familia sa numeroasă - nouă fraţi şi surori - s-a mutat imediat de la Novale la Breganze pentru ca apoi să meargă în 1928 la Arzignano, cunoscută drept capitală europeană a tăbăcăriei. A intrat în seminarul episcopal din Vicenza în 1937. "Sfântul Ioan Bosco era protectorul meu, invocat zilnic", a destăinuit el după aceea. În seminar a frecventat cursurile gimnaziale, filozofice şi teologice. Apoi a fost hirotonit preot la 26 iunie 1949. În amintirea acelei zile, el purta şi crucea pectorală a Monseniorului Carlo Zinato, episcopul de Vicenza care l-a hirotonit.
Timp de trei ani a fost vicar cooperator în Parohia "Santa Maria in Colle", la Bassano del Grappa, încredinţată pe atunci îngrijirii pastorale a protopopului Egidio Negrin, devenit în 1952 arhiepiscop de Ravenna. În acelaşi an, Monseniorul Cacciavillan s-a transferat la Roma pentru a completa studiile sale la Universitatea Pontificală Gregoriana (licenţa în ştiinţe sociale), la Universitatea statală (doctorat în jurisprudenţă) şi la Universitatea Pontificală Lateran (doctorat în drept canonic). Ambiente în care a desfăşurat o puternică activitate pastorală în rândul studenţilor universitari şi al absolvenţilor catolici.
Din 1957 până în 1959 s-a pregătit pentru serviciul diplomatic în Academia Pontificală Ecleziastică şi, după câteva luni de muncă în Secretariatul de Stat, a fost numit secretar la Nunţiatura Apostolică din Filipine, unde a rămas patru ani şi jumătate. Din 1964 până în 1968 a fost secretar la Nunţiatura Apostolică din Madrid, în Spania, şi timp de câteva luni şi la Lisabona, în Portugalia. Apoi, din 1968 până în 1976, a lucrat în Secretariatul de Stat, îndeosebi în fruntea Oficiului Informare şi Documentare. La 26 august 1973 a fost numit prelat de onoare al Sanctităţii Sale.
La 17 ianuarie 1976, Paul al VI-lea l-a numit arhiepiscop şi pro-nunţiu apostolic în Kenya şi delegat apostolic în Seychelles. A primit hirotonirea episcopală la 28 februarie, în Bazilica "Sfântul Petru", de la cardinalul secretar de stat Jean Villot. Co-consacratori au fost cardinalul Simon D. Lourdusamy, secretar al Congregaţiei pentru Evanghelizarea Popoarelor, şi episcopul auxiliar de Vicenza, Mons. Carlo Fanton. "In virtute Dei" a fost motoul său episcopal.
În Kenya, din 1976 până în 1981, a fost şi observator permanent al Sfântului Scaun pe lângă organismelor Naţiunilor Unite pentru mediu şi grupările umane (UNEP, Habitat).
La 9 mai 1981, Ioan Paul al II-lea l-a numit pro-nunţiu apostolic în India, funcţie la care s-a adăugat, la 30 aprilie 1985, cea de prim pro-nunţiu apostolic în Regatul Nepal.
La 13 iunie 1990, papa l-a transferat în aceleaşi funcţii la nunţiatura apostolică din Statele Unite ale Americii, dându-i în acelaşi timp funcţia de observator permanent al Sfântului Scaun pe lângă Organizaţia Statelor Americane. La Washington Monseniorul Cacciavillan a fost şi reprezentant al Sfântului Scaun pe lângă Asociaţia Mondială a Juriştilor.
La 5 noiembrie 1998, Papa Ioan Paul al II-lea l-a numit preşedinte al Administraţiei Patrimoniului Scaunului Apostolic, funcţie pe care a desfăşurat-o până la 2 octombrie 2002. În acest rol a avut şi responsabilitate în sânul Fundaţiei Centesimus Annus - Pro Pontifice, fondată de Papa Ioan Paul al II-lea în 1993.
Intervenind în octombrie 1999 la a doua Adunare Specială pentru Europa a Sinodului Episcopilor, a scos în evidenţă indispensabilitatea evanghelizării şi a misiunii ad gentes, punând accent pe doctrina socială şi pe "caritate, comuniune şi solidaritate", drept "concepte-realităţi extrem de importante de promovat în cunoaştere şi în trăire, prin învăţământ în diferitele sale forme şi prin acţiunea pastorală". "În al doilea rând - a susţinut el în intervenţia sa sinodală - trebuie afirmată importanţa doctrinei sociale a Bisericii cu referinţă specială la problemele care astăzi par să caracterizeze mai mult continentul nostru, exemplificate în muncă şi globalizare, imigraţie, state şi naţiuni, responsabilitate faţă de ţările mai sărace cu problema datoriei internaţionale, acţiune pentru pace, naţionalisme". Pentru el era vorba de a adopta "misiunea-metoda de a interoga şi de a actualiza doctrina socială a Bisericii pornind de la considerarea problemelor".
Papa Ioan Paul al II-lea l-a numit membru al Congregaţiilor pentru Episcopi, pentru Evanghelizarea Popoarelor, pentru Bisericile Orientale şi a Cauzelor Sfinţilor; al Tribunalului Suprem al Signaturii Apostolice; al Consiliului Pontifical pentru Textele Legislative; al Comisiei Pontificale pentru America Latină şi al Comisiei Pontificale pentru Statul Cetatea Vaticanului. Apoi papa l-a creat şi publicat cardinal diacon al "Santi Angeli Custodi a Citta Giardino", în consistoriul din 21 februarie 2001.
La 2 octombrie 2001 a intervenit la a zecea Adunare a Sinodului Episcopilor, dedicată slujirii episcopale, scoţând în evidenţă rolul sacramentelor în viaţă şi în misiune.
În noiembrie 2001 a participat la beatificarea a doi vicentini, episcopul Giovanni Antonio Farina şi Gaetana Sterni, amândoi au trăit în secolul al XIX-lea. Două figuri de care era legat din motive de naştere precum şi în virtutea primilor săi paşi ca preot. O altă figură din Veneto de care era legat spiritual era Giuseppe Toniolo.
La 1 octombrie 2002 a renunţat la funcţia de preşedinte al APSA. În 2005 a luat parte la conclavul care l-a ales pe Benedict al XVI-lea.
Animat de o profundă evlavie mariană, a fost foarte legat, în afară desigur de patronul său Sfântul Augustin, de figura Sfintei Tereza Benedicta a Crucii - Edith Stein. Pentru "L'Osservatore Romano" a scris, în august 2005, o reflecţie despre cum puteau s-o întâlnească tinerii la Köln pentru ZMT, îndemnându-i "să creadă, să iubească, să adore mai mult".
La 1 martie 2008, ca urmare a promovării la ordinul prezbiteral a cardinalului Dario Castrilló Hoyos, a devenit cardinal protodiacon. La 21 februarie 2011, în timpul unui consistoriu ordinar public pentru votul despre unele cauze de canonizare, după ce a făcut cerere - trecând un deceniu drept cardinal diacon - a optat pentru ordinul cardinalilor prezbiteri, menţinând diaconia "Santi Angeli Custodi a Citta Giardino" ridicată la titlu prezbiteral pro hac vice.
(După L'Osservatore Romano, 5 martie 2022)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
