|
| © Vatican Media |
A murit în dimineaţa de vineri, 15 martie 2024, în clinica "Pius al XI-lea" la Roma, unde era internat, cardinalul Paul Josef Cordes, preşedinte emerit al Consiliului Pontifical "Cor Unum". S-a născut la Kirchhudem, în Arhidieceza de Paderborn, în Germania, la 5 septembrie 1934, şi a fost hirotonit preot la 21 decembrie 1961. Ales pentru Biserica titulară de Naisso la 27 octombrie 1975 şi numit episcop auxiliar de Paderborn, la 1 februarie 1976 a primit hirotonirea episcopală. În 1980 a fost numit vicepreşedinte al Consiliului Pontifical pentru Laici. La 2 decembrie 1995 a fost promovat la demnitatea arhiepiscopală şi numit preşedinte al Consiliului Pontifical "Cor Unum", funcţie la care a renunţat la 7 octombrie 2010. În consistoriul din 24 noiembrie 2007 a fost creat şi publicat cardinal al titlului "San Lorenzo in Piscibus", diaconie ridicată pro hac vice la titlul prezbiteral la 19 mai 2018. A luat parte la conclavul care, în urmă cu unsprezece ani, l-a ales pe Papa Francisc.
După ce a făcut studiile şi gimnaziul la Attendorn până în 1955, a început cursul de licenţă în medicină la Münster. În 1956 a simţit născându-se înlăuntrul său vocaţia la viaţa sacerdotală şi, părăsind studiile universitare, a intrat în seminarul mare din Paderborn. În timpul acestei perioade a frecventat şi un curs de un an în seminarul universitar din Lyon.
A fost hirotonit preot în 1961 de Monseniorul Lorenz Jäger, arhiepiscop de Paderborn, viitor cardinal. După ce a desfăşurat o perioadă de muncă pastorală în diferite parohii din dieceza sa, în 1969 a reluat studiile frecventând cursul de dogmatică la Universitatea din Mainz. În 1971 a obţinut doctoratul în teologie, discutând teza: Sendung zum Dienst. Exegetisch-historische und systematische Studien zum Konzilsdekret «Vom Dienst und Leben der Priester» publicată în 1990 în italiană de editura Piemme cu titlul "Inviati a servire. Presbyterorum ordinis: storia, esegesi, temi, sistematica" [Trimişi pentru a sluji. Presbyterorum ordinis: istoria, exegeza, temele, sistematica]. Profesorul său era viitorul cardinal Karl Lehmann.
În 1972 cardinalul Julius August Döpfner, fost preşedinte al Conferinţei Episcopale Germane, l-a numit secretar al Comisiei pastorale. În acea perioadă, tocmai în virtutea funcţiei sale, a început să colaboreze cu asociaţii, mişcări şi diferite instituţii ecleziale din Germania. O experienţă care a putut s-o pună la dispoziţia Sinodului diecezelor din Republica Federală Germania, desfăşurată din 1972 până în 1975.
Papa Paul al VI-lea l-a numit episcop auxiliar de Paderborn în 1975. A primit hirotonirea episcopală în catedrala din Paderborn de la Monseniorul Johannes Joachim Degenhardt, arhiepiscop de Paderborn, devenit şi el după aceea cardinal. Împreună-consacratori au fost cardinalul Döpfner, arhiepiscop de München und Freising, şi monseniorul Paul Norhues, episcop auxiliar de Paderborn. Ca moto episcopal a ales Deus fidelis.
La 11 martie 1980, Ioan Paul al II-lea l-a numit vicepreşedinte al Consiliului Pontifical pentru Laici. După aceea au urmat numirile de consultant al altor oficii din Curia Romană. În afară de asta, Papa l-a numit ad personam să urmărească apostolatului lui International catholic Charismatic Renewal Office (Reînnoirea carismatică catolică) şi a Drumului Neocatecumenal.
A fost promotor al Centrului internaţional de tineret "San Lorenzo", inaugurat la Roma la 13 martie 1983, la Biserica "San Lorenzo in Piscibus", aproape de Piaţa "Sfântul Petru". Chiar în timpul unei întâlniri în Centru - pentru celebrarea Anului Sfânt Extraordinar 1983-1984 - s-a născut ideea de a organiza o întâlnire de tineri la nivel mondial. Evenimentul avea să aibă loc în Duminica Floriilor din 1984 şi, în practică, a marcat naşterea experienţei Zilelor Mondiale ale Tineretului.
În 1995 a fost promovat la demnitatea arhiepiscopală şi numit al patrulea preşedinte al Consiliului Pontifical "Cor Unum". Funcţie desfăşurată până la 7 octombrie 2010.
În cadrul Sinodului Episcopilor, în 1997 a participat la Adunarea Specială pentru America; în 1998 la Adunarea Specială pentru Asia; în 1999 la a doua Adunare Specială pentru Europa; în 2001 la a zecea Adunare Generală Ordinară despre misiunea episcopului; în 2005 la a unsprezecea Adunare Generală Ordinară despre Euharistie; în 2008 la a douăsprezecea Adunare Generală Ordinară despre Cuvântul lui Dumnezeu; în 2009 la a doua Adunare Specială pentru Africa.
Au fost numeroase misiunile în lume care i-au fost încredinţate pentru a duce caritatea şi solidaritatea papei, în stilul slujirii Consiliului Pontifical "Cor Unum". Îndeosebi, între 29 noiembrie şi 3 decembrie 1998, a fost trimis special al pontifului la populaţiile din Nicaragua, El Salvador, Honduras şi Guatemala, lovite de uraganul "Mitch".
În 2007, Benedict al XVI-lea l-a creat şi publicat cardinal al titlului "San Lorenzo in Piscibus", diaconie ridicată după aceea pro hac vice la titlul prezbiteral în 2018.
La 2 octombrie 2009 a primit titlul de doctor honoris causa de la Facultatea de Teologie de la Universitatea din Lublin, în Polonia, pentru contribuţiile sale teologice.
A participat la conclavul care în urmă cu unsprezece ani l-a ales pe Papa Francisc. Tot în 2013, a fost trimis special al pontifului pentru celebrarea de încheiere a Congresului Euharistic Naţional din Germania, desfăşurat la Köln la 9 iunie. În 2014 a fost trimis special al papei pentru celebrarea celei de-a 450-a aniversări a întemeierii Seminarului din Willibaldinum, unde a fost preşedinte. Şi în 2015 a fost trimis special al papei la celebrarea de încheiere a primului Congres Euharistic Naţional din Republica Cehă, la Brno, la 17 octombrie.
În Curia Romană a fost membru al Congregaţiilor pentru Cauzele Sfinţilor, pentru Evanghelizarea Popoarelor şi pentru Cler; şi al Consiliului Pontifical al Dreptăţii şi Păcii.
A fost autor a multor publicaţii, născute mai ales din cunoaşterea realităţii mişcărilor şi a noilor comunităţi ecleziale.
(După L'Osservatore Romano, 15 martie 2024)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
