|
| © Vatican Media |
"Pe Muntele Tabor, lumina a revelat chemarea noastră de a participa veşnic la gloria divină ca fii şi fiice ale Tatălui; la Hiroshima, lumina a adus distrugere, întuneric şi moarte de neimaginat". Cu aceste cuvinte, cardinalul Blase Cupich, arhiepiscop de Chicago, a deschis omilia de la Liturghia pentru victimele bombei atomice, celebrată miercuri, 6 august 2025, dimineaţă la Hiroshima, în ziua în care Biserica celebrează Schimbarea la Faţă a Domnului şi la cea de-a optzecea aniversare a acelei explozii care a schimbat pentru totdeauna faţa istoriei umane.
O lumină de distrugere
În inima omiliei sale, cardinalul Cupich a pus în contrast "lumina care a strălucit pe Muntele Tabor" cu "lumina orbitoare" care a devastat Hiroshima: "Pe Tabor - a spus el - Isus s-a revelat discipolilor ca Stăpân al istoriei, iar Tatăl a proclamat din cer: «Acesta este Fiul Meu iubit... ascultaţi de el». Dar aici, acum optzeci de ani, o lumină diferită a coborât din cer: o lumină de distrugere, care a cufundat lumea într-o tăcere devastatoare". Pentru cardinal, acest contrast ne constrânge să privim în faţă adevărul: "Când ignorăm viziunea de pe Tabor, când ne închidem urechea la glasul lui Dumnezeu care ne cheamă la iubire fraternă, ajungem să deschidem calea pentru ură şi devastare".
Mărturia supravieţuitorilor
Reamintind cuvintele Papei Francisc, rostite în acelaşi loc în 2019, Cupich a reiterat ceea ce el numeşte "cele trei imperative morale" pentru protejarea viitorului omenirii: amintiţi-vă, mergeţi împreună şi protejaţi. "A aminti - a subliniat el - înseamnă a împiedica să cadă în uitare tragedia de la Hiroshima. Înseamnă a transmite generaţiilor viitoare memoria lui hibakusha, acei supravieţuitori care, cu mărturia lor, au strigat timp multe decenii: să nu se mai întâmple niciodată". Însă memoria, a adăugat el, nu poate fi numai istorică: "Asemenea lui Isus care conversează cu Moise şi Ilie pe munte, suntem chemaţi să inserăm dramele noastre în planul de mântuire al lui Dumnezeu, care îmbrăţişează originile şi indică ziua în care Fiul Omului va reuni toate popoarele şi limbile. Avem nevoie de o memorie vie care să trezească conştiinţele şi să ştie să spună fiecărei generaţii: să nu se mai întâmple niciodată!".
Ascultare şi respect
Pentru Cupich, răspunsul creştin cere "generarea de reacţii în lanţ de pace şi de reconciliere, mergând împreună ca un popor în exod, lăsând deoparte naţionalismul şi rivalitatea, ascultând istoriile celorlalţi şi construind o masă unde nimeni nu este exclus". Arhiepiscopul de Chicago a subliniat, de asemenea, contribuţia Bisericii la binele comun: "Experienţa noastră sinodală - a spus el - oferă lumii un exemplu concret: să învăţăm să ne ascultăm unii pe alţii, să dialogăm, să ne respectăm unii pe alţii. Acesta este drumul către pace şi, în acelaşi timp, către eliberarea interioară".
A construi drumuri de pace
În sfârşit, cardinalul a abordat al treilea imperativ: a proteja. "Într-o lume marcată de un război mondial purtat «pe bucăţi» - a amintit el - nu există siguranţă pentru nimeni atâta timp cât pacea lipseşte chiar şi într-un singur colţ al pământului". După ce a amintit imaginea din Evanghelie a discipolilor "învăluiţi de norul de pe munte" pentru a indica sensul mai profund al acestei protecţii, Cupich şi-a încheiat discursul cu o invitaţie care este în acelaşi timp angajare şi misiune: "Acum optzeci de ani, lumea a văzut abuzul alarmant al ingeniozităţii umane îndreptate spre distrugere. Astăzi, aici, la Hiroshima, suntem chemaţi să folosim acea ingeniozitate pentru a ne proteja şi a construi drumuri de pace. Această sărbătoare a Schimbării la Faţă s-a schimbat pentru totdeauna acum optzeci de ani. Fie ca noi să fim fermi în a spune lumii de ce".
Sara Constantini
(După Vatican News, 6 august 2025)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
