|
| © Vatican Media |
Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!
Astăzi, în liturgie, Evanghelia relatează întâlnirea dintre Isus şi Zaheu, şeful vameşilor în oraşul Ierihon (Lc 19,1-10). În centrul acestei relatări este verbul a căuta. Să fim atenţi: a căuta. Zaheu "căuta să vadă cine este Isus" (v. 3) şi Isus, după ce l-a întâlnit, afirmă: "Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască ceea ce era pierdut" (v. 10). Să nu oprim un pic asupra celor două priviri care se caută: privirea lui Zaheu care îl caută pe Isus şi privirea lui Isus care îl caută pe Zaheu.
Privirea lui Zaheu. Este vorba de un vameş, adică unul din acei evrei care adunau taxele în contul dominatorilor romani - un trădător al patriei - şi profitau de această poziţie a lor. Pentru aceasta, Zaheu era bogat, urât de toţi şi arătat ca păcătos. Textul spune că "era mic de statură" (v. 3) şi cu asta probabil că se face aluzie şi la micimea sa interioară, viaţa sa mediocră, necinstită, cu privirea îndreptată mereu în jos. Dar important este că era micuţ. Şi totuşi, Zaheu vrea să-l vadă pe Isus. Ceva îl determină să-l vadă. "A alergat înainte - spune Evanghelia, şi s-a suit într-un sicomor, ca să-l vadă, căci Isus avea să treacă pe acolo" (v. 4). A urcat într-un sicomor: Zaheu, care domina totul, face pe ridicolul, merge pe drumul ridicolului pentru a-l vedea pe Isus. Să ne gândim un pic ce s-ar întâmpla dacă, de exemplu, un ministru al economiei ar urca într-un copac pentru a privi un alt lucru: riscă luarea în râs. Şi Zaheu a riscat luarea în râs pentru a-l vedea pe Isus, a făcut-o pe ridicolul. Zaheu, în micimea sa, simte nevoia de a căuta o altă privire, cea a lui Cristos. Încă nu-l cunoaşte, dar aşteaptă pe cineva care să-l elibereze de condiţia sa - joasă din punct de vedere moral -, care să-l facă să iasă din mlaştina în care se află. Acest lucru este fundamental: Zaheu ne învaţă că, în viaţă, nu este niciodată totul pierdut. Vă rog, niciodată nu este totul pierdut, niciodată! Mereu putem face spaţiu dorinţei de a reîncepe, de a reporni, de a ne converti. Şi asta este ceea ce face Zaheu.
În acest sens este decisiv al doilea aspect: privirea lui Isus. El a fost trimis de Tatăl ca să caute pe cel care s-a pierdut; şi când ajunge la Ierihon, trece chiar pe lângă copacul unde se află Zaheu. Evanghelia relatează că "Isus, ridicându-şi ochii, i-a spus: «Zaheu, coboară în grabă, pentru că astăzi trebuie să rămân în casa ta!»" (v. 5). Este o imagine foarte frumoasă, pentru că dacă Isus trebuie să ridice privirea, înseamnă că îl priveşte pe Zaheu de jos. Aceasta este istoria mântuirii: Dumnezeu nu ne-a privit de sus pentru a ne umili şi a ne judeca, nu; dimpotrivă, s-a înjosit până la spălarea picioarelor noastre, privindu-ne de jos şi restituindu-ne demnitatea. Astfel, intersectarea de priviri între Zaheu şi Isus pare să rezume întreaga istorie a mântuirii: omenirea cu mizeriile sale caută răscumpărarea, ci înainte de toate Dumnezeu cu milostivirea caută creatura pentru a o mântui.
Fraţilor, surorilor, să ne amintim de asta: privirea lui Dumnezeu nu se opreşte niciodată la trecutul nostru plin de greşeli, ci priveşte cu încredere infinită la ceea ce putem deveni. Şi dacă uneori ne simţim persoane de statură mică, nu la înălţimea provocărilor vieţii şi cu atât mai puţin ale Evangheliei, înglodaţi în probleme şi în păcate, Isus ne priveşte mereu cu iubire; ca şi cum Zaheu ne vine în întâmpinare, ne cheamă pe nume şi, dacă-l primim, vine în casa noastră. Aşadar, putem să ne întrebăm: cum privim la noi înşine? Ne simţim nepotriviţi şi ne resemnăm, sau chiar acolo, când ne simţim jos, căutăm întâlnirea cu Isus? Şi după aceea: ce privire avem spre cei care au greşit şi cu greu se ridică din pulberea greşelilor lor? Este o privire de sus, care judecă, dispreţuieşte, care exclude? Să ne amintim că este permis a privi o persoană de sus în jos numai pentru a o ajuta să se ridice: nimic mai mult. Numai în asta este permis a privi de sus în jos. Dar noi, creştinii, trebuie să avem privirea lui Cristos, care îmbrăţişează de jos, care caută pe cel care este pierdut, cu compasiune. Aceasta este, şi trebuie să fie, privirea Bisericii, mereu, privirea lui Cristos, nu privirea condamnatoare.
Să o rugăm pe Maia, a cărei umilinţă a privit-o Domnul, şi să-i cerem darul unei priviri noi asupra noastră şi asupra celorlalţi.
________________
După Angelus
Iubiţi fraţi şi surori!
În timp ce noi celebrăm victoria lui Cristos asupra răului şi asupra morţii, să ne rugăm pentru victimele atentatului terorist care, la Mogadiscio, a ucis peste o sută de persoane, între care mulţi copii. Dumnezeu să convertească inimile celor violenţi!
Şi să-l rugăm pe Domnul Înviat şi pentru cei care - mai ales tineri - au murit în această noapte la Seul, datorită consecinţelor tragice ale unei busculade neaşteptate a mulţimii.
Ieri la Medellín, în Columbia, a fost beatificată Maria Berenice Duque Hencker, fondatoarea Micilor Surori ale Bunei Vestiri. Viaţa sa lungă, încheiată în 1993, a dedicat-o în întregime slujirii lui Dumnezeu şi a fraţilor, în special cei mici şi cei excluşi. Zelul său apostolic, care a determinat-o să ducă mesajul lui Isus dincolo de graniţele ţării sale, să întărească în toţi dorinţa de a participa, cu rugăciunea şi caritatea, la răspândirea evangheliei în lume. Aplauze pentru noua fericită, toţi!
Vă salut pe voi toţi, romani şi pelerini din diferite ţări: familii, grupuri parohiale, asociaţii, pe fiecare credincios. Îndeosebi salut, din Spania, pe credincioşii din Cordoba şi corul "Orfeón Donostiarra" din San Sebastián, care celebrează 25 de ani de activitate; tinerii şi tinerele din Mişcarea Hakuna; grupul din San Paolo din Brazilia; şi clericii, călugăriţele şi călugării indonezieni rezidenţi la Roma. Salut participanţii la întâlnirea promovată de reţeaua mondială "Uniservitate" şi de LUMSA; precum şi copiii de la Prima Împărtăşanie din Napoli şi grupurile de credincioşi din Magreta, Nocera Inferiore şi Nard?. Şi tinerii Neprihănitei.
Să nu uităm, vă rog, în rugăciunea noastră şi în durerea inimii noastre martirizata Ucraina. Să ne rugăm pentru pace, să nu încetăm să facem asta!
Urez tuturor o duminică frumoasă. Şi, vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere pe poimâine, pentru Sărbătoarea Tuturor Sfinţilor.
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
