|
| © Vatican Media |
Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!
Doresc să exprim recunoştinţa mea celor care, în zilele internării mele la Policlinica Gemelli, mi-au manifestat afect, atenţie şi prietenie şi mi-au asigurat sprijinul rugăciunii. Această apropiere umană şi spirituală a fost pentru mine de mare ajutor şi întărire. Mulţumesc tuturor, vă mulţumesc vouă, mulţumesc din inimă.
Astăzi, în evanghelie, Isus îi cheamă pe nume - îi cheamă pe nume - şi îi trimite pe cei doisprezece apostoli. Trimiţându-i, le cere să vestească un singur lucru: "Predicaţi, spunând: «S-a apropiat împărăţia cerurilor»" (Mt 10,7). Este aceeaşi veste cu care Isus a început predica sa: împărăţia lui Dumnezeu, adică stăpânirea sa de iubire, s-a apropiat, vine în mijlocul nostru. Şi aceasta nu este o veste printre altele, ci realitatea fundamentală a vieţii: apropierea lui Dumnezeu, apropierea lui Isus.
De fapt, dacă Dumnezeu din ceruri este aproape, noi nu suntem singuri pe pământ şi chiar în dificultăţi nu ne pierdem încrederea. Iată primul lucru care trebuie spus oamenilor: Dumnezeu nu este distant, ci este Tată. Dumnezeu nu este distant, este Tată, te cunoaşte şi te iubeşte; vrea să te ţină de mână, chiar şi atunci când mergi pe cărări prăpăstioase şi accidentate, chiar şi atunci când cazi şi îţi este greu să te ridici şi să reiei drumul; el, Domnul, este acolo, cu tine. Ba mai mult, adesea în momentele în care eşti mai slab, poţi să simţi mai puternică prezenţa sa. El cunoaşte drumul, el este cu tine, el este Tatăl tău! El este Tatăl meu! El este Tatăl nostru!
Să rămânem asupra acestei imagini, pentru că a-l vesti pe Dumnezeu aproape înseamnă a invita să ne gândim că suntem ca un copil, care merge ţinut de mână de tatăl: totul îi apare diferit. Lumea, mare şi misterioasă, devine familială şi sigură, deoarece copilul ştie că este ocrotit. Nu-i este frică şi învaţă să se deschidă: întâlneşte alte persoane, găseşte noi prieteni, învaţă cu bucurie lucruri pe care nu le ştia şi apoi se întoarce acasă şi povesteşte tuturor ceea ce a văzut, în timp ce creşte în el dorinţa de a deveni mare şi de a face lucrurile pe care l-a văzut pe tatăl făcându-le. Iată pentru ce Isus porneşte de aici, iată pentru ce apropierea lui Dumnezeu este prima veste: stând aproape de Dumnezeu învingem frica, ne deschidem la iubire, creştem în bine şi simţim nevoia şi bucuria de a vesti.
Dacă vrem să fim apostoli buni, trebuie să fim asemenea copiilor: să ne aşezăm "pe genunchii lui Dumnezeu" şi de acolo să privim lumea cu încredere şi iubire, pentru a mărturisi că Dumnezeu este Tată, că numai el transformă inimile noastre şi ne dă acea bucurie şi acea pace pe care noi înşine nu putem să ne-o procurăm.
A vesti că Dumnezeu este aproape. Dar cum se face asta? În evanghelie, Isus recomandă să nu se spună atâtea cuvinte, ci să se facă atâtea gesturi de iubire şi de speranţă în numele Domnului; a nu spune atâtea cuvinte, ci a face gesturi: "Vindecaţi-i pe cei bolnavi - spune el -, înviaţi-i pe cei morţi, curăţaţi-i pe cei leproşi, alungaţi-i pe diavoli! În dar aţi primit, în dar să daţi!" (Mt 10,8). Iată inima vestirii: mărturia gratuită, slujirea. Vă spun un lucru: pe mine mă lasă mereu foarte perplex "vorbăreţii", cu vorbirea lor multă şi fără a face.
În acest moment, să ne punem câteva întrebări: noi, care credem în Dumnezeul apropiat, ne încredem în el? Ştim să privim înainte cu încredere, ca un copil care ştie că este purtat în braţe de tata? Ştim să ne aşezăm pe genunchii Tatălui cu rugăciunea, cu ascultarea cuvântului, apropiindu-ne de sacramente? Şi, în sfârşit, uniţi cu el, ştim să insuflăm curaj celorlalţi, să ne apropiem de cel care suferă şi este singur, de cel care este departe şi chiar de cel care ne este ostil? Aceasta este concreteţea credinţei, aceasta este ceea ce contează.
Şi acum s-o rugăm pe Maria, ca să ne ajute să ne simţim iubiţi şi să ne transmitem apropiere şi încredere.
________________
După Angelus
Iubiţi fraţi şi surori!
Marţea viitoare, 20 iunie, este Ziua Mondială a Refugiatului, promovată de Naţiunile Unite: cu mare tristeţe şi atâta durere mă gândesc la victimele naufragiului foarte grav petrecut în zilele trecute în largul coastelor Greciei. Şi pare că marea era calmă. Reînnoiesc rugăciunea mea pentru cei care şi-au pierdut viaţa şi implor ca mereu să se facă tot posibilul pentru a preveni asemenea tragedii.
Şi mă rog şi pentru tinerii studenţi, victime ale atacului brutal petrecut împotriva unei şcoli în vestul Ugandei. Această luptă, acest război peste tot... să ne rugăm pentru pace!
Vă salut pe voi toţi, romani şi pelerini care provin din Italia şi din multe alte ţări, îndeosebi credincioşii din Florida şi München din Bavaria. Salut Şcolile "Sfântul Ioan Paul al II-lea" din Opole (Polonia) şi "Sfântul Filip Neri" din Londra.
În afară de asta, salut grupurile din Zogno, Guardiagrele şi Poggiomarino, precum şi Şcoala "Rosario Scardigno" din Molfetta. Şi salut şi surorile "Maria Bambina" care privesc Angelus.
Să perseverăm în rugăciune pentru populaţia din martirizata Ucraina - să n-o uităm! - care suferă mult.
Urez tuturor o duminică frumoasă şi, vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
