Iubiţi fraţi şi surori,
Vă primesc împreună, cu ocazia aniversării celor cincizeci de ani de la moartea Fericitului Giacomo Alberione, fondator al diferitelor congregaţii călugăreşti, al institutelor de viaţă seculară consacrată şi al asociaţiilor laicale care formează Familia Paulină. Îi mulţumesc superiorului general al Societăţii Sfântul Paul care s-a făcut interpretul vostru, al tuturor.
Această aniversare este pentru Biserică, şi îndeosebi pentru voi, o ocazie propice pentru a comemora marile lucruri realizate de Duhul Sfânt în Fericitul Alberione şi prin el şi pentru a reafirma importanţa carismei sale în contextul actual, în perspectiva noii evanghelizări. De fapt, cu mare clarviziune fondatorul vostru a ştiut să perceapă pentru secolul al XX-lea exigenţa ca "să alerge Cuvântul lui Dumnezeu" (cf. 2Tes 3,1) şi să se răspândească utilizând şi valorizând instrumentele şi limbajele mai eficace oferite de progresul tehnologic.
Figura acestui martor exemplar al cuvântului ne apare vie în "portretul" pe care i l-a făcut Sfântul Paul al VI-lea: "Umil, tăcut, neobosit, mereu vigilent, mereu recules în gândurile sale, care aleargă de la rugăciune la faptă, mereu atent să scruteze «semnele timpurilor», adică formele cele mai geniale de a ajunge la suflete". Şi papa continua astfel: "Don Alberione al nostru a dat Bisericii noi instrumente pentru a se exprima, noi mijloace pentru a da vigoare şi lărgime apostolatului său, nouă capacitate şi nouă conştiinţă a validităţii şi a posibilităţii misiunii sale în lumea modernă şi cu mijloace moderne" (Discurs adresat Familiei Pauline, 28 iunie 1969).
Aceste expresii, iubiţi fraţi şi surori, vă privesc singular şi ca familie călugărească. Vă interpelează în concreteţea existenţei voastre de consacraţi, care din rugăciune primeşte capacitatea de a scruta "semnele timpurilor" pentru a adapta proiectele apostolice la situaţiile şi la nevoile oamenilor de astăzi.
Don Alberione repeta adesea că adevăratul vostru fondator este Apostolul Paul. Mereu vi-l arăta pe el ca inspirator şi părinte, ca model de imitat în dăruirea totală Domnului Isus Cristos şi evangheliei sale, lăsându-se condus de iubirea sa pe calea sfinţirii. Şi intuiţia sa puternică şi clară a fost că această cale este pentru voi calea apostolatului, adică slujirea fraţilor însetaţi, eventual în mod inconştient, de lumina şi de bucuria evangheliei. Şi tocmai aceasta este pasiunea faţă de evanghelie. Pasiune faţă de evanghelie, subliniez asta. Pentru că evanghelia fără pasiune nu se poate trăi. Evanghelia numai din cuvinte nu merge: evanghelia îţi vine din inimă, pasiunea... Tocmai pasiunea faţă de evanghelie străluceşte în nenumăratele sale iniţiative apostolice, animate de aceeaşi motivaţie şi finalitate pe care le găsim în apostol atunci când scrie: "Căci, deşi sunt liber faţă de toţi, m-am făcut sclavul tuturor ca să-i câştig pe cât mai mulţi... Am devenit slab pentru cei slabi, ca să-i câştig pe cei slabi. M-am făcut totul pentru toţi, ca să-i câştig măcar pe unii. Toate le fac pentru evanghelie, ca să am şi eu parte de ea" (1Cor 9,19-23).
Şi tot Sfântul Paul îi sugerează fondatorului vostru modalitatea prin care apostolatul familiei voastre călugăreşti, deşi este diversificat, poate să fie considerat "unic", aşa cum este spiritualitatea voastră (cf. Ef 3,10). În acest sens voi toţi sunteţi, cu titlu deplin, "Paulini", pentru că toţi sunteţi spiritual fii şi fiice ale Sfântului Paul, ca o unică tensiune spirituală spre Isus Cristos, Învăţătorul, Calea, Adevărul şi Viaţa. Şi fiecare congregaţie şi fiecare institut paulin cooperează să dea propria contribuţie specială în slujba evanghelizării. Societatea Sfântul Paul şi Fiicele Sfântului Paul prin cărţi, reviste, multimedia şi digitale. Discipolele Pioase ale Învăţătorului Divin prin apostolatul liturgic, sacerdotal şi euharistic. Surorile lui Isus Bun Păstor în pastoraţia parohială. Surorile din Institutul Regina Apostolilor cu apostolatul vocaţional - astăzi este nevoie de acesta! -. Şi după aceea este contribuţia specifică a institutelor de viaţă seculară consacrată: Institutul Sfântul Arhanghel Gabriel; Institutul Preasfânta Maria a Bunei Vestiri; Institutul Isus Preot şi Institutul Sfânta Familie. Membrii acestor institute, precum şi Cooperatorii Paulini, slujesc evanghelia mai ales în dialogul cu lumea contemporană - care este un pic pilonul întregii spiritualităţi pauline -, în care, ca laici şi seculari, sunt inseraţi pe deplin.
Este adevărat că evoluţia tehnologică a condus toată comunitatea eclezială să asume instrumentele moderne ale comunicării ca elemente de pastoraţie obişnuită; totuşi, este necesară şi astăzi - ba chiar, aş spune tot mai mult - prezenţa voastră animată de carisma proprie şi îmbogăţită de experienţa muncii "pe teren". Este decisiv acest lucru.
În contextul parcursului sinodal pe care l-am întreprins, vă cer să nu lăsaţi să lipsească aportul vostru. Pentru aceasta vă încurajez să lucraţi împreună, în reţea, aducând fiecare "propriul" său, conform dorinţei Fericitului Alberione.
La cincizeci de ani de la naşterea sa pentru cer, celebrările pentru fondatorul vostru vă oferă oportunitatea de a recunoaşte şi mai bine valoarea profetică a mărturiei sale. După exemplul său şi cu mijlocirea sa, şi voi alegeţi mijloacele de comunicare ca "pupitru", pentru că, aşa cum spunea el însuşi, să poată fi făcut cunoscut Isus Cristos oamenilor din timpul nostru cu mijloacele din timpul nostru. Vă mulţumesc pentru angajarea cu care lucraţi şi, înainte de toate, vă rugaţi. Nu uitaţi rugăciunea. Este mijlocul de comunicare cel mai important: a comunica acolo [arată în sus]. Dacă eu comunic cu toată lumea şi nu cu Domnul, treaba nu merge. Muncă şi rugăciune, pentru ca poporul sfânt al lui Dumnezeu să se hrănească tot mai mult din cuvântul lui Dumnezeu. Căutând "în orice lucru şi cu inimă plină, în viaţă şi în apostolat, numai şi întotdeauna, gloria lui Dumnezeu şi pacea oamenilor" (cf. Don Alberione, Rugăciune de alianţă cu Dumnezeu).
Maria, Regina apostolilor, să vă însoţească pe drumurile lumii ca apostoli şi apostole ai evangheliei, mereu deschişi să "învăţaţi de la oamenii obişnuiţi", cum îi mai plăcea să spună don Alberione. Şi eu vă însoţesc cu rugăciunea mea şi binecuvântarea mea. Şi vă rog, vă cer să vă rugaţi pentru mine. Mulţumesc.
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
