|
| © Vatican Media |
Matteo Bruni:
Bună seara, Sanctitate, mulţumim pentru cuvintele dumneavoastră din aceste zile în multele întâlniri cu diferite părţi ale societăţii maghiare, un pic în continuitate cu întâlnirile avute în septembrie 2021; şi mulţumim pentru această ocazie de a continua să vorbim despre călătorie cu dumneavoastră. Multe mulţumiri!
Papa Francisc:
Bună seara şi vă mulţumesc vouă pentru munca voastră, pentru compania voastră. Au fost trei zile intense, dar bune. Acum voi aveţi cuvântul.
Matteo Bruni:
Aşadar, prima întrebare vine de la un jurnalist maghiar, Antal Hubai, de la televiziunea ungară.
Antal Hubai - RTL KLUB:
Bună, ştiu că dumneavoastră, Sfinte Părinte, aţi avut diferite experienţe personale cu maghiarii în cursul vieţii. S-a schimbat, şi dacă da, cum, viziunea dumneavoastră după întâlnirile trăite acum în Ungaria?
Papa Francisc:
Da, într-adevăr, eu am avut experienţe în '60 când studiam în Chile, atâţia iezuiţi maghiari au trebuit să meargă acolo pentru că au fost alungaţi din Ungaria. Apoi, am rămas foarte prieten al surorilor maghiare ale lui Maria Ward, care aveau o şcoală la 20 km de Buenos Aires. Eu le vizitam de două ori pe lună şi eram capelan extraordinar. Apoi, şi cu o asociaţie a laicilor maghiari din Buenos Aires care lucrau în colegialitatea maghiară, îi cunoşteam suficient. Nu înţelegeam limba, dar două cuvinte le-am înţeles: gulasch şi tokaj! A fost o experienţă frumoasă şi m-a impresionat mult durerea de a fi refugiaţi, de a nu putea să se întoarcă acasă; şi surorile lui Maria Ward, care au rămas acolo, erau ascunse în apartamente pentru ca regimul să nu le ducă. Apoi am aflat mai de aproape toată situaţia pentru a-l convinge pe bunul cardinal Mindszenty să vină la Roma. Şi am cunoscut şi entuziasmul din '56 şi apoi dezamăgirea care a urmat. Mai mult sau mai puţin asta.
Mateo Bruni:
... dacă s-a schimbat opinia dumneavoastră despre maghiari după aceste două scurte călătorii...
Papa Francisc:
Nu, nu s-a schimbat. Probabil s-a îmbogăţit, îmbogăţit în sensul că maghiarii pe care i-am cunoscut au o mare cultură, o mare cultură; şi cei care nu erau dintr-o clasă socială înaltă, chiar şi cei simpli aveau o cultură de bază foarte ridicată. Vorbeau în mod normal germana sau engleza, pentru că limba maghiară nu se vorbeşte în afara Ungariei... Numai în paradis se vorbeşte, pentru că spun că este nevoie de o veşnicie pentru a o învăţa, limba maghiară! Nu s-a schimbat, dimpotrivă: am văzut stilul pe care-l cunoşteam.
Mateo Bruni:
A doua întrebare este a lui Eliana Ruggiero de la AGI.
Eliana Ruggiero - AGI:
Sfinte Părinte, dumneavoastră aţi lansat un apel de a deschide - de a redeschide - uşile egoismului nostru pentru cei săraci, pentru migranţi, pentru cei care nu sunt în regulă. La întâlnirea dumneavoastră cu premierul ungar Orbán, i-aţi cerut să deschidă graniţele rutei balcanice pe care el le-a închis? Apoi, în zilele trecute, l-aţi întâlnit şi pe mitropolitul Hilarion: Hilarion şi însuşi Orbán pot să devină canale de deschidere spre Moscova pentru a accelera un proces de pace pentru Ucraina sau pentru a face posibilă o întâlnire între dumneavoastră şi preşedintele Putin? Mulţumesc!
Papa Francisc:
Cred că pacea se face deschizând mereu canale, niciodată nu se poate o pace cu închiderea. Invit pe toţi să deschidă raporturi, canale de prietenie. Acest lucru nu este uşor. Acelaşi discurs pe care l-am făcut în general, l-am făcut cu Orbán şi l-am făcut cam peste tot.
Despre migraţii: cred că este o problemă pe care Europa trebuie s-o ia în mână, pentru că sunt cinci ţări care suferă mai mult: Cipru, Grecia, Malta, Italia, Spania, pentru că sunt ţările mediteraneene şi acolo debarcă majoritatea. Şi dacă Europa nu se ocupă de asta, de o distribuire egală a migranţilor, problema va fi numai a acestor ţări. Cred că Europa trebuie să facă să se simtă că este "Uniune Europeană" şi în faţa acestui lucru.
Există o altă problemă care este legată cu migraţia, indicele de natalitate. Există ţări ca Italia şi Spania unde se nasc puţini copii. Anul trecut am vorbit despre asta la o întâlnire de familii şi în ultima vreme am văzut că şi guvernul [italian] şi alte guverne vorbesc despre asta. Vârsta medie în Italia este de 46 de ani, pentru Spania este şi mai mare şi există mici sate pustii. Un program migrator, dar dus bine înainte după modelul pe care unele ţări l-au urmat cu migraţia - mă gândesc, de exemplu, la Suedia în timpul dictaturilor latinoamericane -, poate ajuta şi aceste ţări care au un procent scăzut de naşteri.
Apoi, la sfârşit, Hilarion. Hilarion este o persoană pe care o respect mult şi am avut mereu un raport frumos. Şi el a avut respectul de a veni să mă întâlnească, apoi a fost la Liturghie şi l-am văzut şi aici, la aeroport. Hilarion este o persoană inteligentă cu care se poate vorbi şi este necesar să se menţină aceste raporturi, pentru că dacă vorbim despre ecumenism şi apoi spunem "asta îmi place, asta nu-mi place"... Trebuie să avem mâna întinsă cu toţi şi să şi primim mâna celuilalt. Cu patriarhul Chiril am vorbi o singură dată din momentul în care a început războiul, 40 de minute prin zoom, apoi prin Antony, care este în locul lui Hilarion, acum, şi care vine să mă întâlnească: este un episcop care a fost paroh la Roma şi cunoaşte bine ambientul, şi tot prin el sunt în legătură cu Chiril. Este în suspensie întâlnirea pe care noi trebuia s-o avem la Ierusalim în iulie sau iunie anul trecut, dar din cauza războiului s-a suspendat: aceea va trebui să se facă. Şi apoi, cu ruşii am un raport bun: cu ambasadorul care acum pleacă, ambasador de şapte ani în Vatican, care este un om mare, un om comme il faut. O persoană serioasă, cultă, foarte echilibrat. Raportul cu ruşii îndeosebi este cu acest ambasador. Nu ştiu dacă am spus tot...
Eliana Ruggiero:
Dacă puteau în vreun mod Hilarion şi Orbán să accelereze procesul de pace în Ucraina, precum şi să facă posibilă o întâlnire între dumneavoastră şi Putin, dacă pot să fie - între ghilimele - intermediari?
Papa Francisc:
Dumneavoastră vă puteţi imagina că la această întâlnire nu am vorbit numai despre Scufiţa Roşie, am vorbit despre toate aceste lucruri. Se vorbeşte despre asta pentru că îi interesează pe toţi drumul păcii. Eu sunt dispus, sunt dispus să fac tot ceea ce trebuie să se facă. Şi acum este în desfăşurare o misiune, dar încă nu este publică, să vedem... Când va fi publică, voi vorbi despre asta.
Matteo Bruni:
A treia întrebare este a lui Aura Maria Vistas Miguel, care este aici la stânga dumneavoastră.
Aura Maria Vistas Miguel - Rádio Renascença - Portugalia:
Sanctitate, următoarea etapă este Lisabona, aşadar, două lucruri. Cum vă simţiţi cu sănătatea? Pentru că am fost luaţi prin surprindere când dumneavoastră aţi mers la spital, există unii care au spus că dumneavoastră aţi leşinat, aşadar, simţiţi energie pentru a merge să întâlniţi mii de tineri în acele zile în august la Lisabona? Şi la ZMT v-ar plăcea să invitaţi un tânăr ucrainean şi un tânăr rus ca semn de pace şi pentru noile generaţii?
Papa Francisc:
Înainte de toate, sănătatea. Ceea ce am avut a fost o moleşeală puternică la sfârşitul audienţei de miercuri. Nu m-am simţit în stare să mănânc, m-am culcat un pic. Nu am pierdut simţurile, dar era febra mare şi la ora trei după-amiază medicul imediat m-a dus la spital: o pneumonie acută şi puternică, în partea de jos a plămânilor. Mulţumire fie lui Dumnezeu, pot să relatez asta, pentru că organismul, corpul, a răspuns bine la tratament. Mulţumire fie lui Dumnezeu! Asta e ceea ce am avut.
Apoi Lisabona: cu o zi înainte de plecare, am vorbit cu Mons. Américo [Américo Aguiar, episcop auxiliar de Lisabona şi preşedinte al Fundaţiei ZMT 2023] care a venit să vadă un pic cum merg lucrurile... Da, voi merge, voi merge şi sper să reuşesc. Voi vedeţi că nu este acelaşi lucru de acum doi ani, dar cu bastonul... Acum mai bine, pentru moment nu este anulată călătoria. Apoi este călătoria la Marsilia, apoi este călătoria în Mongolia şi apoi este o ultimă călătorie, nu-mi amintesc unde... Programul încă mă face să mă mişc, să vedem!
Aura Maria Vistas Miguel:
Şi întâlnirea cu cei doi tineri eventual din Rusia şi Ucraina?
Papa Francisc:
Américo are ceva în minte, el pregăteşte ceva, mi-a spus... O pregăteşte bine.
Matteo Bruni:
A patra întrebare este a lui Nicole Winfield, Sanctitate, şi apoi să vedem cum reuşim cu timpii...
Nicole Winfield - Associated Press:
Sfinte Părinte, voiam să vă întreb un lucru un pic diferit. Recent, dumneavoastră aţi făcut un gest ecumenic foarte puternic, aţi donat Greciei cele trei fragmente din sculpturile de la Partenon, din partea Muzeelor Vaticane. Acest gest a avut şi un ecou în afara lumii ortodoxe, pentru că multe muzee din Occident discută tocmai restituirea obiectelor dobândite în timpul perioadei coloniale, ca un act de dreptate faţă de aceste persoane. Voiam să vă întreb dacă dumneavoastră aţi fi disponibil la alte gesturi de restituire. Mă gândesc, de exemplu, la popoarele şi la grupurile indigene din Canada care au făcut cerere de înapoiere a obiectelor din colecţiile vaticane ca parte a procesului de reparare pentru daunele suferite în perioada colonială.
Papa Francisc:
Înainte de toate, aceasta este porunca a şaptea: dacă tu ai furat, trebuie să restitui! Dar există o întreagă istorie. Uneori, războaiele şi colonizările duc la luarea acestor decizii de a lua lucrurile bune ale altuia. Acesta a fost un gest corect, trebuia făcut: Partenon, a da ceva. Şi dacă mâine vin egiptenii să ceară obeliscul, ce vom face? Acolo trebuie să se facă un discernământ, în fiecare caz. Şi apoi restituirea lucrurilor indigene: este în desfăşurare asta, cu Canada, cel puţin eram de acord să facem asta. Acum voi întreba cum merge. Dar experienţa avută cu aborigenii din Canada a fost foarte rodnică. Şi în Statele Unite iezuiţii fac ceva, cu acel grup de indigeni din Statele Unite, părintele general mi-a relatat alaltăieri... Dar să ne întoarcem la restituire. În măsura în care se poate restitui, care este un gest necesar, este mai bine să se facă asta. Uneori nu se poate, nu există posibilitate politică sau posibilitate reală, concretă. Dar în măsura în care se poate restitui, să se facă, vă rog, asta face bine tuturor. Pentru a nu ne obişnui să punem mâna în buzunarul altora!
Matteo Bruni:
Aşadar, mai punem o ultimă întrebare: Eva Fernandez de la Radio Cope, care este aici...
Eva Fernandez de la Radio Cope:
Primul-ministru ucrainean a cerut ajutorul dumneavoastră pentru a-i readuce pe copiii duşi cu forţa în Rusia, credeţi că-l veţi putea ajuta? Mulţumesc!
Papa Francisc:
Cred că da, pentru că Sfântul Scaun a fost intermediar în câteva dintre situaţiile de schimb de prizonieri, şi prin ambasadă a mers bine. Cred că poate merge bine şi aceasta. Este important, cel puţin Sfântul Scaun este dispus să facă asta pentru că este corect, este un lucru corect şi trebuie să ajutăm, să ajutăm ca acesta să nu fie un casus belli, ci un caz uman. Este mai întâi o problemă de umanitate decât o problemă de pradă de război sau de "mutare" de război. Toate gesturile umane ajută, în schimb gesturile de cruzime nu ajută. Trebuie să facem tot ceea ce este omeneşte posibil.
Mă gândesc, şi vreau s-o spun, la femeile care vin în ţările noastre: Italia, Spania, Polonia, Ungaria, atâtea femei care vin cu copiii, iar soţii ori sunt morţi ori luptă în război. Este adevărat, există entuziasm şi în acest moment sunt ajutate; dar nu trebuie pierdut entuziasmul de a face asta, pentru că, atunci când cade entuziasmul, aceste femei rămân fără protecţie, cu pericolul de a cădea în mâinile uliilor care caută mereu... Să fim atenţi să nu pierdem această atenţie de ajutor pe care o avem faţă de refugiaţi. Şi asta s-o facă toţi. Mulţumesc!
Vă mulţumesc vouă! Poftă bună! Nu ştiu dacă este cină sau ceva pentru a înşela stomacul. Multe mulţumiri pentru munca voastră!
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
