În urmă cu treizeci de ani, la 19 august 1965, se desfăşura întâlnirea istorică a lui Ioan Paul al II-lea cu 80 de mii de tineri musulmani pe stadionul din Casablanca, în Maroc. Un eveniment care nu s-a mai întâmplat înainte, etapă importantă în dialogul dintre creştinism şi islam. Reevocăm discursul papei Wojtyła în reportajul lui Sergio Centofanti:
"Dialogul dintre creştini şi musulmani astăzi este mai necesar ca oricând": cuvinte profetice, rostite de Ioan Paul al II-lea în urmă cu 30 de ani. Discursul Papei Wojtyła este puternic, intens, subliniază cu claritate "multele lucruri în comun" dar şi "diferenţele importante", prima dintre toate credinţa în Isus "Domn şi Mântuitor". "Creştinii şi musulmanii - spune el - în general nu ne-am înţeles şi uneori, în trecut, ne-am opus unii altora şi chiar ne-am pierdut în polemici şi în războaie. Eu cred că Dumnezeu ne invită astăzi să schimbăm vechile noastre obiceiuri. Trebuie să ne respectăm", şi pentru că noi "credem în acelaşi Dumnezeu" şi pentru că "Abraham este pentru noi unul şi acelaşi model de credinţă".
Ioan Paul al II-lea vorbeşte despre valori şi despre drepturile umane, care "au în Dumnezeu fundamentul lor": înainte de toate, libertatea de conştiinţă şi de religie, "la adăpost de constrângerile externe" pentru că libertatea caracterizează "demnitatea omului". O libertate religioasă - subliniază el - care are nevoie de "reciprocitate". Şi apoi respectul faţă de orice persoană umană, "bărbat sau femeie": "fiecare trebuie să fie recunoscut pentru ceea ce este" şi trebuie să fie "respectat ca atare". Subliniază necesitatea de "a recunoaşte valorile diferitelor popoare şi ale diferitelor culturi. Lumea este ca un organism viu; fiecare are ceva de primit de la ceilalţi şi ceva de dat lor". Aşadar, trebuie acceptate diferenţele, "depăşind orice discriminare" şi nu respingând "pe cei care nu au aceeaşi civilizaţie". Vorbeşte despre un dialog fără prejudecăţi care să facă să cadă barierele datorate orgoliului sau mai des slăbiciunii şi fricii. Vorbeşte despre construirea păcii şi a dreptăţii într-o lume tot mai fraternă învingând tentaţiile celor care vor "să schimbe totul cu violenţa sau cu soluţii extreme". Preţul violenţei îl plătesc mereu cei nevinovaţi.
Îi invită pe tinerii musulmani să nu rămână pasivi, pentru că sunt "responsabili ai lumii de mâine". Îi îndeamnă să "studieze pentru a învăţa să cunoască această lume pe care Dumnezeu ne-a dat-o, s-o înţeleagă, să-i descopere sensul, cu gustul şi cu respectarea adevărului, şi pentru a învăţa să cunoască popoarele şi pa oamenii creaţi şi iubiţi de Dumnezeu", pentru a-i sluji mai bine. "Căutarea adevărului - afirmă el - vă va conduce, dincolo de valorile intelectuale, până la dimensiunea spirituală a vieţii interioare".
"Dumnezeu - spune el - nu poate fi folosit niciodată pentru scopurile noastre" şi nu poate să fie invocat ca Tată "dacă refuzăm să ne comportăm ca fraţi faţă de unii dintre oamenii care sunt creaţi după chipul lui Dumnezeu". Cei care cred nu trăiesc într-o "lume închisă" ci "într-o reciprocă toleranţă" care creează "un climat de încredere" permiţând "fiecăruia să crească" şi "să se dezvolte".
"Într-o lume care doreşte unitatea şi pacea şi care cunoaşte totuşi mii de tensiuni şi conflicte, cei care cred" - afirmă Ioan Paul al II-lea - sunt chemaţi "să favorizeze prietenia şi unirea dintre oameni şi popoare care formează pe pământ o singură comunitate", având conştiinţa că "au aceeaşi origine şi unul şi acelaşi scop: Dumnezeul care i-a făcut şi care îi aşteaptă, pentru că el îi va reuni".
(După Radio Vaticana, 19 august 2015)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
