În calitate de fost organizator al călătoriilor papale, a dorit mai întâi să-și exprime fericirea pentru confirmarea de ieri [26 octombrie 2026] a călătoriei apostolice a Papei Leon al XIV-lea în America Latină (6-17 noiembrie 2026). În calitate de prefect al Dicasterului pentru Dialogul Interreligios, cardinalul George Koovakad a declarat că este la fel de mulțumit pentru că, după patruzeci de ani, „Spiritul de la Assisi”, atât de „necesar pentru lumea de astăzi”, continuă să sufle. Cardinalul se află la Assisi pentru a participa la ceremonia celor 40 de ani ai evenimentului istoric convocat în 1986 de Ioan Paul al II-lea. Și în bazilica „Santa Maria degli Angeli”, a discutat cu mass-media vaticane vestea confirmării importantei călătorii a pontifului, în urma intervenției chirurgicale. „Este cu adevărat un semn de bucurie”, a spus el, „și este foarte frumos a vedea continuitatea în alegerea țărilor de vizitat: Argentina, pe care Papa Francisc nu a putut să o viziteze din motive de sănătate și din alte motive, și pe care Leon al XIV-lea, ca un frate, o vizitează acum. Și Peru, a doua sa casă”.
Papa nu va fi prezent astăzi la Assisi, dar va trimite un mesaj video. Care va fi ceremonia din această după-amiază?
Sfântul Părinte va trimite un mesaj video pentru a încuraja drumul de rugăciune pentru pace. Știm cât de importantă este tema păcii pentru Sfântul Părinte. A fost pentru fiecare papă, dar știm cum Leon și-a început pontificatul amintind de pacea lui Cristos. Prin urmare, încurajarea acestui drum, chiar și cu un mesaj video, este foarte semnificativă.
Ne aflăm aici la patruzeci de ani de la rugăciunea de la Assisi din 1986. Care este moștenirea acestei întâlniri?
Cea mai mare moștenire este o metodă: rugăciunea și mersul unul alături de celălalt, fiecare fidel propriei tradiții, pentru o cauză comună, pentru pace. Papa Ioan Paul al II-lea a exprimat-o cu o formulă precisă: „Nu a ne ruga împreună, ci a fi împreună pentru a ne ruga”. Pe 27 octombrie 1986, a adăugat: „Să continuăm să trăim Spiritul de la Assisi”. De acolo, acea zi a devenit un proces, cu întâlniri anuale. Sunt foarte recunoscător Comunității „Sfântul Egidiu”, care continuă să organizeze acest eveniment în fiecare an, precum și diecezei de Assisi și altor mișcări care răspândesc acest „Spirit de la Assisi”, atât de necesar pentru lumea de astăzi.
În această lume care, din păcate, este încă în război, ce spațiu există pentru ca religiile să găsească pacea?
Un spațiu care nu este un substitut, pentru că religiile nu au puterea politică de a impune pacea, dar pot transforma omul din interior, din inimă, iar fără această transformare niciun acord nu ține. Papa Ioan Paul al II-lea a spus-o clar în 1986: competența liderilor religioși nu este acțiunea politică sau diplomatică, ci rugăciunea și convertirea inimilor.
În special, puterea unor astfel de întâlniri constă în faptul că religiile se reunesc. Care este valoarea adăugată a lucrului împreună pentru pace, și din perspectiva Dicasterului pentru Dialogul Interreligios?
În primul rând, credibilitatea. Știm că atunci când o singură religie condamnă violența comisă în numele lui Dumnezeu, se poate spune întotdeauna că vorbește în numele ei. Dar când liderii diferitelor tradiții religioase fac acest lucru împreună, ca la Assisi în 2016, la Abu Dhabi în 2019 cu Documentul despre Fraternitatea Umană sau la Istanbul în noiembrie 2021 cu patriarhul Bartolomeu, mesajul este mai greu de ignorat. Nicio religie nu poate fi exploatată împotriva alteia. În acest fel, încrederea crește. Ca Dicaster, avem și Rețeaua Femeilor pentru Dialog Interreligios pentru a lărgi participarea femeilor. În fiecare an organizăm și întâlnirea interreligioasă „Tineretul Mediteranean” și colaborăm cu Consiliul Mondial al Bisericilor, Oficiile Naționale pentru Dialog ale Conferințelor Episcopale și nunțiaturile apostolice. În acest fel, împreună, căutăm să coordonăm un efort comun.
Papa a cerut o „pace dezarmată și dezarmantă”, care este și tema acestei patruzecea aniversări. Ce înseamnă asta pentru religii? Mă gândesc și la armistițiul din Ucraina, care a început astăzi, puternic dorit de papa...
Este formula cu care Leon al XIV-lea descrie pacea lui Cristos înviat, umilă și perseverentă. Pentru religii înseamnă trei lucruri. În primul rând, „dezarmați”: a renunța la orice complicitate cu logica forței; a nu binecuvânta armele sau războaiele; a nu-l chema pe Dumnezeu pentru biruință. Enciclica Magnifica humanitas ne invită să depășim teoria războiului drept decât pentru apărarea legitimă în sens strict. Și el observă că nu există un algoritm capabil să facă războiul acceptabil din punct de vedere moral. În al doilea rând, „dezarmarea cuvintelor”. Este prima dintre cele cinci căi ale enciclicei: „Să dezarmăm cuvintele și vom contribui la dezarmarea pământului”. Înseamnă monitorizarea limbajului vrăjmășiei în predici, în cateheză, în mass-media, în școli. Acest lucru se aplică tuturor religiilor. În sfârșit, „dezarmanți”. Pacea pe care religiile o mărturisesc trebuie să-i atingă pe alții și să-i schimbe, nu să-i învingă. Este forța blândă despre care a vorbit Ioan Paul al II-lea: o pace a inimii care deschide spații de dialog chiar și cu cei mai incomozi interlocutori. În spatele ei se află intuiția de la Assisi. Pacea vine de la Dumnezeu, nu o putem face singuri. Și pacea vine prin mii de mici acte zilnice. Din acest motiv, rugăciunea rămâne sursa angajării pentru pace.
Michele Raviart
(După Vatican News, 27 octombrie 2026)
Traducere de pr. Mihai Pătrașcu
