de Amedeo Lomonaco
Verona în Italia, Popayán în Columbia, Kehancha în Kenya, Tambov în Rusia, Cherson în Ucraina. Aceste oraşe, aşa de depărate şi diferite între ele, au în comun o cifră: numărul lor de locuitori este mai mult sau mai puţin al populaţiei din Hiroshima în anul 1945. Erau circa 255.000 persoanele care trăiau în oraşul portuar japonez când, la 6 august din acel an, o furtună fierbinte în urma lansării, din partea aeronauticii militare nord-americane, a unei bombe atomice cu uraniu. O tragedie imprimată în memoria mondială care rămâne o mărturie şi în acest timp al nostru care nu este imun la riscul unei noi catastrofe, al unui nou holocaust. Hiroshima şi Nagasaki, cealaltă metropolă niponă care a experimentat oroarea puterii militare atomice, nu sunt capitole dramatice izolate în trecut. Sunt un avertisment permanent, pentru ca alte oraşe să nu fie lovite de una din cele peste 12.700 de arme nucleare răspândite în diferite regiuni ale lumii. Mare parte din bombele atomice disponibile actualmente sunt mult mai puternice decât cele lansate în timpul celui de-al Doilea Război Mondial: pot semăna moarte şi distrugere în câteva clipe cu bilanţuri în mod potenţial cu mult mai impresionante. Şi pot declanşa consecinţe dramatice pe parcursul multor decenii, compromiţând viaţa următoarelor generaţii.
ONU: "omenirea se joacă având un pistol încărcat"
Intervenind la ceremonia de comemorare pentru a 77-a aniversare a bombei asupra Hiroshimei, secretarul Naţiunilor Unite, Antonio Guterres, a invocat un stop la creşterea aprovizionării cu arme nucleare, avertizând că diferite crize cu "nuanţe nucleare periculoase" se răspândesc rapid. "Armele nucleare nu au sens. După trei sferturi de secol, trebuie să ne întrebăm ce am învăţat din ciuperca atomică ridicată asupra acestui oraş în 1945", a spus secretarul Naţiunilor Unite la Peace Memorial Park din Hiroshima. "Crizele cu nuanţe nucleare grave se răspândesc rapid, din Orientul Mijlociu la peninsula coreeană, la invazia rusă din Ucraina. Omenirea se joacă având un pistol încărcat".
Papa: nu se obţine pacea cu echilibrul teroarei
Armamentele nucleare formează arsenale care ameninţă omenirea, casa noastră comună. Nu sunt bastioane ale logicii înarmării, ci posibile "porţi" ale unui abis în care poate cădea, pe neaşteptate, toată familia umană. Papa Francisc a amintit asta de mai multe ori în timpul pontificatului. Şi a reafirmat asta recent într-un tweet cu ocazia începutului Conferinţei ONU despre revizuirea Tratatului de Neproliferare Nucleară (TNP), care se va desfăşura la New York până la 26 august. "Folosirea de arme nucleare precum şi posesia lor - scrie pontiful - este imorală. A încerca să se asigure stabilitatea şi pacea printr-un fals sentiment de siguranţă şi un «echilibru al teroarei» conduce în mod inevitabil la raporturi otrăvite între popoare şi împiedică dialogul adevărat".
O ameninţare reală
"Din păcate, vedem că în cadrul doctrinelor strategice ale ţărilor care dispun de arme atomice este menţionată posibila folosire a acestor armamente". Este ceea ce subliniază la Radio Vatican - Vatican News Maurizio Simoncelli, vicepreşedinte şi co-fondator al Institutului de Cercetări Internaţionale Arhiva Dezarmare.
- La 6 august era lansată bomba nucleară asupra Hiroshimei. După trei zile, o altă bombă atomică lovea Nagasaki. Ce ne spun astăzi aceste evenimente care par aparent îndepărtate de vieţile noastre?
Ne amintesc că ameninţarea nucleară nu este numai una ipotetică, ci este un fapt care s-a petrecut din punct de vedere istoric. Astăzi conflictul din Ucraina ne aminteşte că este o ameninţare reală. Din păcate, vedem că în cadrul doctrinelor strategice ale ţărilor care dispun de arme atomice este menţionată posibila folosire a acestor armamente. Posibilitatea autodistrugerii civilizaţiei noastre este gata mereu să ne lovească.
- Conferinţa ONU despre revizuirea Tratatului de Neproliferare Nucleară, în desfăşurare la New York, se ţine într-un moment critic. Scenariul cel mai alarmant, dar nu unicul, este legat tocmai de războiul din Ucraina. Aşadar, conflictul în ţara est-europeană nu este unicul factor de risc...
Nu, absolut nu. Deja în Conferinţa de revizuire din 2015, într-un climat complet diferit faţă de cel actual, nu s-a ajuns la nicio decizie pozitivă în cadrul unui proces de dezarmare. La distanţă de cincizeci de ani de la intrarea în vigoare a Tratatului de Neproliferare Nucleară, sunt încă prezente în lume 12.700 de bombe atomice. Arme care ameninţă, efectiv, viaţa pe planeta noastră. În afară de asta, asistăm la o modernizare a transportatoarelor cu avioane tot mai puternice, cu bombe hipersonice şi la aplicarea inteligenţei artificiale şi la sectorul militar nuclear. Este greu de imaginat că această Conferinţă ONU despre revizuirea TNP poate duce la vreun rezultat.
- Între altele, în acest climat de tensiune, invazia rusă izbucnită în luna februarie ar putea induce unele ţări să revadă decizia lor de a renunţa la armele atomice...
Acesta este unul dintre altele efecte ale acestei crize. Nu trebuie uitat că, în perioada războiului rece şi a dezarmării care a avut loc la începutul anilor '90, Ucraina şi alte ţări au renunţat la armele atomice care făceau parte din arsenalul fost sovietic. Angajarea era că arma atomică nu va fi folosită şi că nu vor fi ameninţate aceste ţări tocmai pentru că au aderat la un proces de dezarmare. Astăzi, în schimb, am văzut ca lecţie istorică faptul că aceia care au păstrat armamentele nucleare au menţinut o formă de "asigurare".
- Papa Francisc a afirmat de mai multe ori că este imorală folosirea şi posesia de arme atomice. Şi nu poate fi echilibrul teroarei garanţia pentru o lume în pace...
Papa Francisc, de mai multe ori, a ridicat propriul glas împotriva armelor nucleare şi împotriva războaielor. Este evident că nu poate să fie căutarea unei supremaţii militare, şi în domeniul nuclear, aceea care poate aduce pacea în lume. În momentul în care o ţară sau o coaliţie de state încearcă să afirme o supremaţie militară pune în mişcare un mecanism prin care celelalte ţări se simt ameninţate şi nu mai există o siguranţă împărtăşită. Există o nesiguranţă împărtăşită, deci există o nouă cursă a înarmărilor aşa cum înregistrăm, din păcate, de mai mulţi ani.
(După Vatican News, 6 august 2022)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
