© Vatican Media

Papa Francisc: Angelus (27 octombrie 2024)

Iubiţi fraţi şi surori, duminică frumoasă!

Astăzi evanghelia de la liturgie (Mc 10,46-52) ne vorbeşte despre Isus, care vindecă un om de orbire. Numele său este Bartimeu, dar mulţimea, pe stradă, îl ignoră: este un sărac cerşetor. Acei oameni nu au ochi pentru acest orb; îl lasă, îl ignoră. Nicio privire de îngrijire, niciun sentiment de compasiune. Nici Bartimeu nu vede, dar aude şi se face auzit. Strigă, strigă tare: "Fiul lui David, ai milă de mine!" (v. 48). Însă Isus îl aude şi îl vede. Se pune la dispoziţia sa şi îl întreabă: "Ce vrei să fac pentru tine?" (v. 51).

"Ce vrei să fac pentru tine?" Această întrebare, în faţa unei persoane oarbe, pare o provocare şi este, în schimb, o probă. Isus îl întreabă pe Bartimeu pe cine caută cu adevărat şi pentru ce motiv. Cine este pentru tine "Fiul lui David"? Şi astfel Domnul începe să deschidă ochii orbului. Să luăm în considerare trei aspecte ale acestei întâlniri, care devine dialog: strigătul, credinţa, drumul.

Înainte de toate, strigătul lui Bartimeu, care nu este numai o cerere de ajutor. Este o afirmaţie despre sine însuşi. Orbul spune: "Eu exist, priviţi-mă. Eu nu văd, Isuse. Tu mă vezi?". Da, Isus îl vede pe omul cerşetor şi îl ascultă cu urechile trupului şi cu cele ai inimii. Să ne gândim la noi, când pe stradă întâlnim vreun cerşetor: de câte ori privim într-o altă parte, de câte ori îl ignorăm, ca şi cum el nu ar exista. Şi noi auzim strigătul cerşetorilor?

Al doilea punct: credinţa. Ce spune Isus? "Mergi, credinţa ta te-a mântuit" (v. 52). Bartimeu vede, pentru că crede; Cristos este lumina ochilor săi. Domnul observă cum priveşte Bartimeu la el. Cum privesc eu un cerşetor? Îl ignor? Îl privesc ca Isus? Sunt capabil să înţeleg întrebările sale, strigătul său de ajutor? Când tu dai de pomană, priveşti în ochii cerşetorului? Îi atingi mâna pentru a simţi carnea sa?

În sfârşit, drumul: Bartimeu, vindecat, "îl urma pe Isus pe cale" (v. 52). Dar fiecare dintre noi este Bartimeu, orb înăuntru, care îl urmează pe Isus odată ce s-a apropiat de el. Când tu te apropii de un sărac şi faci să te simtă aproape, Isus este cel care se apropie de tine în persoana acelui sărac. Vă rog, să nu facem confuzie: pomana nu este binefacere. Cel care primeşte mai mult har de la pomană este cel care o dă, pentru că se lasă privit de ochii Domnului.

S-o rugăm împreună pe Maria, aurora mântuirii, ca să păzească drumul nostru în lumina lui Cristos.

______________

După Angelus

Iubiţi fraţi şi surori,

Astăzi am încheiat Sinodul Episcopilor. Să ne rugăm pentru ca tot ceea ce am făcut în această lună să meargă înainte pentru binele Bisericii.

La 22 octombrie a fost a 50-a aniversare a creării, din partea Sfântului Paul al VI-lea, a Comisiei pentru Raporturile Religioase cu Ebraismul, iar mâine va fi a 60-a aniversare a declaraţiei Nostra aetate a Conciliului Ecumenic Vatican II. Mai ales în aceste timpuri de mari suferinţe şi tensiuni, îi încurajez pe cei care sunt angajaţi la nivel local pentru dialog şi pentru pace.

Mâine se va deschide la Geneva o importantă Conferinţă Internaţională a Crucii Roşii şi a Semilunii Roşii, la 75 de ani de la Convenţiile de la Geneva. Fie ca acest eveniment să trezească conştiinţele pentru ca, în timpul conflictelor armate, să fie respectate viaţa şi demnitatea persoanelor şi a popoarelor, precum şi integritatea structurilor civile şi a locurilor de cult, respectând dreptul internaţional umanitar. Este trist a vedea cum în război, în unele părţi, se distrug spitalele şi şcolile.

Mă unesc cu iubita Biserică "San Cristóbal de la Casas", în statul mexican Chiapas, care îl plânge pe preotul Marcelo Pérez Péreu, asasinat duminica trecută. Un slujitor zelos al evangheliei şi al poporului credincios al lui Dumnezeu. Sacrificiul său, ca acela al altor preoţi ucişi pentru fidelitate faţă de slujire, să fie sămânţă de pace şi de viaţă creştină.

Sunt aproape de populaţiile din Filipine lovite de un ciclon foarte puternic. Domnul să susţină acel popor atât de plin de credinţă.

Vă salut pe voi, romani şi pelerini. Îndeosebi, salut Confraternitatea Señor de los Milagros, a peruvienilor din Roma, cărora le mulţumesc pentru mărturia lor şi încurajez să continue pe drumul de credinţă.

Salut grupul de bătrâni din Loiri Porto San Paolo, tinerii de la Mir din Assemini (Cagliari), "Pelerinii sănătăţii" din Piacenza, Oblaţii Seculari Cistercieni de la Sanctuarul din Cotrino şi Confederaţia Cavalerilor Săraci ai Sfântului Bernard de Clairevaux.

Şi vă rog să continuăm să ne rugăm pentru pace, în special în Ucraina, Palestina, Israel, Liban, ca să se pună capăt escalation (escaladării) şi să se pună pe primul loc respectarea vieţii umane, care este sacră! Primele victime sunt în rândul populaţiei civile: vedem asta în toate zilele. Prea multe victime nevinovate! Vedem în fiecare zi imagini de copii masacraţi. Prea mulţi copii! Să ne rugăm pentru pace.

Urez tuturor o duminică frumoasă. Şi vă rog nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu