Papa Francisc: Angelus (29 august 2021)
Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!
Evanghelia de la liturgia de astăzi arată câţiva cărturari şi farisei uluiţi de atitudinea lui Isus. Sunt scandalizaţi pentru că discipolii săi mănâncă fără a îndeplini mai înainte tradiţionalele spălări rituale. Se gândesc în sine: "Acest mod de comportament este contrar practicii religioase" (cf. Mc 7,2-5).
Şi noi am putea să ne întrebăm: De ce Isus şi discipolii săi încalcă aceste tradiţii? În fond, nu sunt lucruri rele, ci obiceiuri rituale bune, simple spălări înainte de a mânca. De ce Isus nu dă importanţă? Deoarece pentru el este important a readuce credinţa în centrul său. În evanghelie vedem asta încontinuu: aceasta readucere a credinţei în centru. Şi a evita un risc, care este valabil pentru acei cărturari ca şi pentru noi: a respecta formalităţi externe punând pe planul al doilea inima credinţei. Şi noi de atâtea ori ne "machiem" sufletul. Formalitatea externă şi nu inima credinţei: acesta este un risc. Este riscul unei religiozităţi a aparenţei: a apărea bine în afară, neglijând să purificăm inima. Există mereu ispita de "a-l aranja pe Dumnezeu" cu vreo devoţiune exterioară, însă Isus nu se mulţumeşte cu acest cult. Isus nu vrea exterioritate, vrea o credinţă care să ajungă la inimă.
De fapt, imediat după aceea, recheamă mulţimea pentru a spune un mare adevăr: "Nu este nimic în afara omului care, intrând în el, să-l poată face impur" (v. 15). În schimb "din inimă" (v. 21) se nasc lucrurile rele. Aceste cuvinte sunt revoluţionare, pentru că în mentalitatea de atunci se credea că anumite mâncăruri sau contacte externe îl făceau pe om impur. Isus răstoarnă perspectiva: nu face rău ceea ce vine din afară, ci ceea ce se naşte dinăuntru.
Iubiţi fraţi şi surori, asta ne priveşte şi pe noi. Adesea credem că răul provine mai ales din afară: din comportamentele altuia, din cel care gândeşte rău despre noi, din societate. De câte ori îi învinovăţim pe alţii, societatea, lumea, pentru tot ceea ce ni se întâmplă! Este mereu vina "celorlalţi": este vina oamenilor, a celui care guvernează, a ghinionului şi aşa mai departe. Pare că problemele vin mereu din afară. Şi petrecem timpul pentru a distribui vine; însă a petrece timpul pentru a-i învinovăţi pe alţii înseamnă a pierde timp. Devenim furioşi, acizi şi îl ţinem pe Dumnezeu departe de inimă. Ca acele persoane din evanghelie, care se plâng, se scandalizează, fac polemică şi nu-l primesc pe Isus. Nu putem fi cu adevărat religioşi în plângere: plângerea otrăveşte, te duce la furie, la resentiment şi la tristeţe, cea a inimii, care închide lui Dumnezeu uşile.
Să-i cerem astăzi Domnului ca să ne elibereze de la învinovăţirea celorlalţi - precum copiii: "Nu, n-am fost eu! Este celălalt, este celălalt..." -. Să cerem în rugăciune harul de a nu irosi timp pentru a polua lumea cu plângeri, pentru că acest lucru nu este creştin. Isus ne invită mai degrabă să privim viaţa şi lumea pornind de la inima noastră. Dacă privim în jurul nostru, vom găsi aproape tot ceea ce detestăm în afară. Şi dacă noi, cu sinceritate, îi vom cere lui Dumnezeu să ne purifice inima, atunci vom începe să facem lumea mai curată. Pentru că există un mod infailibil pentru a învinge răul: a începe să-l înfrângem înăuntrul nostru. Primii Părinţi ai Bisericii, călugării, atunci când erau întrebaţi: "Care este calea sfinţeniei? Cum trebuie să încep?", primul pas, spuneau ei, era să ne acuzăm pe ei înşine: acuză-te pe tine însuţi. Acuza de noi înşine. Câţi dintre noi, de-a lungul zilei, într-un moment al zilei sau într-un moment al săptămânii, sunt capabili să se acuze pe ei înşişi înăuntru? "Da, acesta mi-a făcut asta, mi-a făcut aia... acela este un barbarism...". Dar eu? Eu fac acelaşi lucru sau eu fac aşa... Este o înţelepciune: a învăţa să ne acuzăm pe noi înşine. Încercaţi să faceţi asta, vă va face bine. Mie îmi face bine, când reuşesc să fac asta, dar face bine, tuturor le va face bine.
Fecioara Maria, care a schimbat istoria prin curăţia inimii sale, să ne ajute să purificăm inima noastră, depăşind înainte de toate viciul de a învinovăţi pe ceilalţi şi de a ne plânge de toate.
________________
După Angelus
Iubiţi fraţi şi surori,
Urmăresc cu mare preocupare situaţia din Afganistan şi particip la suferinţa celor care plâng pentru persoanele care şi-au pierdut viaţa în atacurile sinucigaşe petrecute joia trecută şi a celor care caută ajutor şi protecţie. Încredinţez milostivirii lui Dumnezeu Atotputernicul pe răposaţi şi le mulţumesc celor care se străduiesc pentru a ajuta acea populaţie aşa de încercată, îndeosebi femeile şi copiii. Cer tuturor să continue să-i asiste pe cei nevoiaşi şi să se roage pentru ca dialogul şi solidaritatea să ducă la stabilirea unei convieţuiri paşnice şi fraterne şi să ofere speranţă pentru viitorul ţării. În momente istorice ca acesta nu putem să rămânem indiferenţi, istoria Bisericii ne învaţă asta. Fiind creştini această situaţie ne angajează. Pentru aceasta adresez un apel, tuturor, să intensifice rugăciunea şi să practice postul. Rugăciune şi post, rugăciune şi pocăinţă. Acesta este momentul de a face asta. Vorbesc serios: a intensifica rugăciunea şi a practica postul, cerând Domnului milostivire şi iertare.
Sunt aproape de populaţia din statul venezuelean Mérida, lovită în zilele trecute de inundaţii şi alunecări de teren. Mă rog pentru răposaţi şi pentru cei din familiile lor şi pentru cei care suferă din cauza acestei calamităţi.
Adresez un salut cordial membrilor Mişcării Laudato Si'. Mulţumesc pentru angajarea voastră pentru casa noastră comună, îndeosebi cu ocazia Zilei Mondiale de Rugăciune pentru Creaţie şi a Timpului Creaţiei. Strigătul Pământului şi strigătul săracilor devin tot mai grave şi alarmante şi cer o acţiune decisivă şi urgentă pentru a transforma această criză într-o oportunitate.
Vă salut pe voi toţi, romani şi pelerini din diferite ţări. Îndeosebi, salut grupul de novici salezieni şi comunitatea de al Seminarul Episcopal din Caltanissetta. Salut credincioşii din Zagreb şi pe cei din Veneto; grupul de elevi, părinţi şi profesori din Lituania; tinerii de la mir din Osio Sotto; tinerii din Malta care fac un itinerar vocaţional, cei care au parcurs un drum franciscan de la Gubbio la Roma şi cei care încep o Via lucis cu săracii din gările feroviare.
Un salut special adresez credincioşilor adunaţi la Sanctuarul din Oropa pentru sărbătoarea încoronării icoanei Sfintei Fecioare Maria Negre. Sfânta Fecioară să însoţească drumul poporului lui Dumnezeu pe calea sfinţeniei.
Urez tuturor o duminică frumoasă. Vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
