Anul pastoral
2024‑2025

Sinod
2021-2024

RADIO ERCIS FM
ERCIS FM
În Dieceza de Iași
Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Imitațiunea lui Cristos


la fiecare click
o altă meditație


 VIAȚA DIECEZEI 

Pelerin în Țara Sfântă

Israel. Țară de vis și de dor pentru orice creștin născut pe pământ. Multe locuri frumoase sunt de toată admirația, dar pământul lui Isus, Israel, trebuie să fie spre venerație și adorație. După două mii de ani răsună aceeași explozie de bucurie pe Tabor, când cuvintele pelerinilor se împletesc cu strigătele lui Petru: "Doamne, ce bine ne este nouă aici..." Bine mi-a fost și mie când, urcat împreună cu alți frați pelerini, am început la 31 august pelerinajul în Țara Sfântă...

După o vizită la Cana Galileii, locul primei minuni săvârșite de Domnul la intervenția sfintei Fecioare, după o trecere prin Naim, altă minune a Mântuitorului, iată-ne împreună pe un munte înalt, 42 de pelerini, veniți din Iași, de profesii diferite, de un nivel de cultură diferit, de vârste diferite.

Taborul are măreție, are liniște, are înălțime. Impresionant este totul: aleea, florile de tot felul, cerul albastru, biserica prin arhitectura sa deosebită. Coborâm de pe Tabor cu regretul că nu am rămas mai mult și revenim la Nazaret, la marea bazilică a Bunei Vestiri. Sfânta Liturghie celebrată de părintele Iosif Enășoaie și părintele Iosif Dorcu, cel din urmă fiind și organizatorul și îndrumătorul pașilor noștri în aceste zile pline de lumină, ne aduce în inimi, după două mii de ani, salutul îngerului Gabriel. Suntem doar la câțiva metri de locul întâlnirii minunate care a schimbat soarta omenirii. Piatra de temelie a creștinismului se află aici. Sfânta Fecioară ne spune bun venit la ea acasă. Bazilica este impresionantă! Cele trei biserici construite una peste alta îi dau o măreție greu de descris în cuvinte. Vom reveni două seri la rând în curtea Măicuței pentru rugăciunea atât de puternică și iubită de ea: rozariul. Vizităm în Nazaret și biserica "Sfântul Iosif", sinagoga și izvorul Mariei. Aici ne-o imaginăm pe Maica noastră venind pentru apă zilnic în acest loc.

A doua zi plecăm la Cafarnaum. Pe malul lacului Genezaret se desfășoară priveliști încărcate de frumusețe, natura e plină de flori multicolore, copaci înverziți, totul e o bucurie. Pe malul acestui lac s-au auzit învățăturile Domnului nostru; pe malul acestui lac l-au cunoscut primii săi ucenici. Aici suntem și noi acum, în locul unde Isus a predicat și a făcut cele mai multe minuni.

La Iordan, în momentul intrării în apă, fiecare își pune în inimă o rugă, o dorință, o amintire care să rămână cât mai multă vreme. La Tabgha, la locul cărbunilor aprinși revedem parcă aievea chipul Mântuitorului, încărcat de iubire, întrebându-l duios pe Petru dacă-l iubește mai mult decât ceilalți. Pe piatra aceasta Domnul le-a pregătit pește fript pe jar. Pe piatra aceasta, Petru și Biserica dăinuie și după două mii de ani în persoana Sfântului Părinte Papa.

Liturghia de pe Muntele Fericirilor ne oferă o bucurie în suflet, fiind celebrată într-un cadru natural, având o vedere panoramică a lacului Genezaret. Într-o adiere de vânt rugăciunea noastră e purtată spre Cel ce odinioară mergea pe apa acestui lac.

Ultima zi în Galileea. Mâine plecăm de la Nazaret. A treia zi, după ce mai aruncăm o ultimă privire spre bazilica Bunei Vestiri, ne îndreptăm spre muntele Carmel, unde vom participa la sfânta Liturghie celebrată de cei doi preoți ce ne însoțesc și ne conduc.

După ce vizităm grădinile Bahai, Cezareea Maritimă, dar și biserica "Sfântul Petru" din Yaffo - Tel Aviv, ne îndreptăm spre cel mai fierbinte punct al pelerinajului nostru: Ierusalim. Ajungem seara la locul de cazare. După cină, urcăm pe terasa hotelului pentru rugăciunea ce ne-a însoțit zilnic: rozariul. Cetatea Ierusalimului cu luminile sale de noapte, se află la câțiva metri de noi.

A patra zi urcăm pe Muntele Măslinilor, la locul înălțării, și încercăm fiecare dintre noi să ne imaginăm ultima apariție a Mântuitorului în carne și oase, văzută de apostoli. Lipsa acoperișului bisericii face posibilă privirea spre cer, unde dorul de Domnul rămâne viu și prezent în noi toți.

Coborâm, de pe creasta muntelui, la biserica Dominus Flevit (Domnul a plâns). Privim Ierusalimul din acest loc încărcat de amintirea Domnului și a patimilor sale. În jurul orei 11.00 intrăm în Ghetsemani. Măslinii bătrâni ne privesc și vor să ne spună tot ce s-a întâmplat aici, în urmă cu două mii de ani. Aici au adormit apostolii în timp ce Isus, doar la câțiva pași de ei, agoniza transpirând sânge. Intrăm în "Bazilica Agoniei". Totul se oprește în loc, totul devine mai greu, mai apăsător. Tăcerea pune stăpânire pe întreg grupul. Se aude, la un moment dat, glasul părintelui Iosif Dorcu: "Aici, pe această piatră, a curs sânge; aici Cristos s-a rugat, dacă e cu putință, să treacă paharul suferinței, dar nu voia lui, ci voia Tatălui să fie; aici Mântuitorul s-a rugat pentru întreaga omenire, aici în câteva momente vom reactualiza jertfa sa prin celebrarea sfintei Liturghii". Am înconjurat piatra agoniei, care este încercuită la rândul ei de o coroană de spini din fier și am participat, cu inimi tremurânde, la sfânta Liturghie. Rămânem câteva minute în tăcere pentru rugăciune personală.

Coborâm în valea Cedronului și, după vizitarea bisericii "Mormântul Maicii Domnului", ne pregătim pentru intrarea în cetatea sfântă a Ierusalimului. Atmosfera încărcată de lume venită din toate colțurile lumii, străzile înguste ce îngreunează circulația, tarabele pline cu tot felul de mărfuri, îți provoacă din start o stare de nemulțumire, dar și de înțelegere a gestului plin de mânie sfântă al Mântuitorului. Ajungem la "Sfântul Mormânt", locul și izvorul credinței noastre. Privim piatra Golgotei, dar și piatra pe care a fost îmbălsămat după moartea sa, piatra pe care a stat în mormânt și care a devenit rampa de lansare spre cer a tuturor celor ce cred în marele mister al învierii.

Sfântul Mormânt e un complex de biserici. Aici rugăciunea nu s-a întrerupt niciodată și nici nu se va întrerupe vreodată pentru că aici Domnul este cu noi până la sfârșitul veacurilor. Încărcați sufletește, după o zi atât de plină, urcăm, după cină, pe terasa hotelului pentru un rozariu de mulțumire. Darurile Domnului au fost peste toate așteptările noastre.

A cincea zi ne găsește pe toți, în zori, în drum spre sfântul mormânt, pentru că, la ora 7.00, vom fi prezenți la sfânta Liturghie chiar de pe locul unde Domnul a biruit moartea. Aici, în condiții de spațiu redus, grupul nostru și-a dat examenul de maturitate spirituală, de toleranță, de dăruire reciprocă. Până la chemarea din această lume voi spune tuturor, cu aceeași bucurie cu care o fac acum: am citit cu cea mai înălțătoare emoție din viață lectura și rugăciunea credincioșilor în cadrul sfintei Liturghii. Este darul Domnului care nu vrea moartea păcătosului.

După micul dejun revenim în cetate pentru vizitarea locurilor de pe Calea Sfintei Cruci. Trecem pe la biserica "Sfânta Ana" și ajungem la capela Biciuirii, capela Condamnării, Ecce Homo, Litostrotos, locul unde parcă se aud și astăzi strigătele pline de ură: "Răstignește-l! Răstignește-l!". Înaintăm pe Calea Crucii, parcurgem toate stațiunile, una mai cutremurătoare ca alta. Vom reveni pe Calea Crucii duminică dimineața, în cea de a șaptea zi a pelerinajului. Seara ne îndreptăm spre zidul plângerii pentru a vedea exprimările diferite în rugăciune a poporului evreu. Este un spectacol unic prin modul de înțelegere al relației dintre creator și creatură. Seara, după cină, firesc, din nou, ne aflăm pe terasa hotelului pentru rozariu.

Ziua de sâmbătă, a șasea zi, a fost o zi diferită de celelalte, pentru că și-a făcut simțită prezența în ochii noștri, pustiul. După sfânta Liturghie din Betania, de la mormântul lui Lazăr, pe care l-am vizitat cu toții, intrăm pe valea Hozevei și ajungem la Qumran. Vedem marile descoperiri arheologice ce au scos la iveală vechi scrieri biblice, vedem așezămintele vechi cu toate necesitățile lor, marile rezervoare de apă, așa-numitele cisterne. Urcăm pe Masada, loc unic și care transmite tuturor generațiilor eroismul cu care a luptat poporul evreu în dorința lui de a rămâne un popor liber. Spre seară ajungem la Marea Moartă unde rămânem aproape două ore. O parte din membri grupului au încercat experiența salinității atât de încărcate a acestei ape.

La Ierihon vedem sicomorul lui Zaheu și parcă îi auzim glasul Domului strigându-l să se dea jos pentru că vrea să fie cu el la masă. În drum spre Ierusalim, în autocarul condus de prietenul nostru Nasser, ne rugăm rozariul pentru că distanța destul de mare ne permite această bucurie a inimii. Ne culcăm cu o emoție în plus: mâine la ora 6 vom străbate în rugăciune Calea Sfintei Cruci.

A șaptea zi vine și ne regăsește la ora 5.30 dimineața în cetatea Ierusalimului. Pornim pe calea mântuirii noastre, pornim însoțiți de meditațiile și rugăciunile părintelui Iosif Dorcu, ghidul nostru. Pe rând, purtăm crucea de lemn la toate stațiunile. Toți am dus crucea cu emoție, cu evlavie, cu respect pentru tot ce s-a întâmplat pe acest drum în urmă cu două mii de ani. Calea Crucii are misterul ei pe care nu-l vom pătrunde niciodată în totalitate, pentru că acolo iubirea s-a revărsat pe pământ cu o dăruire nemăsurată, neînchipuită. Calea Crucii este unică.

Ne întoarcem pentru micul dejun și plecăm apoi spre Betleem, unde la ora 9.00, vom participa la sfânta Liturghie, într-o grotă de la câmpul păstorilor. Cântăm cântece de Crăciun, pruncul Isus se află pe altar, atmosfera e plină de bucurie. Bucurie este și în familia soților Octavian și Gema Gherghelucă, care astăzi aniversează 25 de ani de la Căsătorie. Lecturile și psalmul sunt citite de cei doi copii ai grupului. Privim câmpul păstorilor și parcă vedem și citim mirarea de pe chipul lor la vederea și cântecul îngerilor.

Plecăm spre marea bazilică a nașterii lui Isus. Ajungem la locul marcat de stea, locul în care Isus venit pe pământ ne-a adus bucuria vieții, bucuria și dăruirea iubirii. Cele 42 de inimi s-au unit într-una singură pentru a-i cânta lui Isus și Maicii sale.

După masa de prânz ne îndreptăm spre Herodion, unde se află unul din palatele lui Irod, construit pe vârful unui munte retezat parcă, și care avea rol de refugiu din fața dușmanilor pe care i-a văzut în fiecare om de lângă el. Se presupune că aici i-ar fi mormântul. Revenim la Ierusalim, ajungem la cenacol, unde, din păcate, avem un sentiment de tristețe, fiind parcă un loc părăsit. Sentimentul este atenuat de informația ghidului, care ne spune că aici sanctitatea sa Ioan Paul al II-lea a celebrat o sfântă Liturghie. Trecem și pe la mormântul lui David, regele cântăreț, autor de psalmi, unul mai frumos decât altul.

Ne întoarcem la hotel și după cină, urcăm pentru ultima oară la terasă pentru rugăciunea de seară. Emoțiile sunt mascate, dar sunt convins că toți regretăm scurgerea parcă prea repede a timpului petrecut împreună în această săptămână. Rozariul curge și timpul se scurge. Noaptea pune stăpânire pe Ierusalim. Ultima noapte în cetatea Domnului. Somnul nu prea vine. Bagajele sunt pregătite de drum, drumul de întoarcere spre casă...

Și iată-ne ajunși în ultima zi a pelerinajului nostru. Începem ziua cu sfânta Liturghie pe Calvar. Încoronăm acest pelerinaj cu măreția Golgotei, cu misterul ei, sublim cu desăvârșire. Lăsăm bagajele la hotel pentru că ne vom întoarce la prânz aici pentru ultima masă și ne îndreptăm spre Ein Kerem: biserica "Vizita Sfintei Fecioare" și biserica "Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul". Două biserici frumoase, două locuri binecuvântate de Dumnezeu într-o mare de verdeață, copaci și flori. Regiunea are o frumusețe aparte datorită reliefului muntos. Aici se încheie pelerinajul nostru, urmând ca după masa de prânz să avem trei ore la dispoziție. Suntem liberi în cetatea Ierusalimului. Fiecare dintre noi se îndreaptă spre locul care l-a sensibilizat cel mai mult. Se fac și ultimele cumpărături pentru cei de acasă. Împreună cu Ștefan, colegul meu de cameră, urcăm pentru ultima oară muntele Măslinilor. Parcurgem cu inima înflăcărată drumul făcut de Domnul înaintea pătimirii sale. În Ghetsemani rămânem puțin și ne readucem în memorie Liturghia celebrată de preoții noștri. Intrăm în cetate, mergem pe Calea Crucii și ajungem la Sfântul Mormânt. Trecem pe la toate locurile încărcate de amintirile zilelor trecute.

La ora 17.00 părăsim Ierusalimul. Cred că fiecare își pune întrebarea în inima sa: te voi mai revedea? După câteva clipe de tăcere, părintele Dorcu, inima și sufletul pelerinajului, conducătorul prin excelență al pașilor noștri, ne spune câteva cuvinte. Înțelegem că chiar s-a terminat. Și totuși, eu cred că totul de-abia acum începe. A fost aruncată sămânța. Ea trebuie să încolțească în unul fiecare dintre noi. De noi depinde cât de repede va crește! Apa credinței, a rugăciunii, lumina și căldura iubirii îi va da aripi și se va înălța dăruind la rândul ei alte semințe.

După cina festivă autocarul se îndreaptă, în jurul orei 20.00 spre aeroportul din Tel Aviv. În miez de noapte avionul ia înălțime, luminile se mai văd câteva secunde deasupra orașului, după care nu se mai vede nimic. După două ore de zbor ajungem în București. În zori de zi, marți, 8 septembrie, de ziua Nașterii Sfintei Fecioare, plecăm spre Iași, spre casă. Autocarul pornește și constatăm că este timp suficient pentru un ultim rozariu în această formație. Ajunși la catedrală ne îndreptăm toți spre casele noastre.

În inima fiecăruia vine întrebarea: s-a terminat?! Vine și răspunsul: nu. Repet: totul de-abia acum începe pentru că am fost necunoscuți între noi și am devenit prieteni, am fost diferiți ca vârstă și acolo, pe străzile Ierusalimului, am fost toți tineri, am plecat încărcați de grijile acestei vieți și am revenit detașați și plini de bucuria întâlnirii cu Domnul, cu pământul sfânt. Am plecat oameni diferiți și ne-am întors o familie, o familie cu inima deschisă spre lume; o familie gata să împărtășească totul, bune și rele, bucurii și necazuri; o familie în care celălalt este întotdeauna mai important.

Pentru toate acestea îți mulțumim Doamne!

Emil Bejan
 


lecturi: 46.



Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul Misionar Diecezan

Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat