"Poate ieşi ceva bun din Nazaret?" (In, I,46). Citim în Faptele Apostolilor că, atunci când evreii au încercat să-i facă să tacă pe Apostoli "un învăţător de lege cinstit de tot poporul", Gamaliel, a declarat în faţa întregului sinedriu în apărarea Apostolilor: "Dacă acest lucru este de la oameni, se va nimici. Iar dacă este de la Dumnezeu, nu veţi putea să-l nimiciţi ..."(Fap 5, 38-39).
Iată că de aproape 2000 de ani, creştinii din întreaga lume continuă să creadă în Isus Nazarineanul şi în lucrarea sa, care este de la Dumnezeu şi care nu se va nimici în veci. De aproape două milenii, pelerinii creştini de pretutindeni, continuă să ia cu asalt Ţara Sfântă, tocmai pentru că astfel se întorc la izvoarele curate ale tradiţiei noastre creştine.
Ţara Sfântă este sfântă pentru că Dumnezeu a sfinţit-o. El a vorbit aici poporului său ales prin profeţi, iar în cele din urmă "ne-a grăit nouă prin fiul său, pe care l-a pus moştenitor a toate şi prin care a făcut şi veacurile"(Evr 1,2).
Se spune că noi creştinii avem trei patrii : prima este patria în care ne-am născut pentru viaţa biologică, a doua este patria în care ne-am născut la viaţa supranaturală şi aceasta este Ţara Sfântă, în care pe Calvar am devenit fii lui Dumnezeu; a treia patrie este patria cerească.
Însufleţiţi de această credinţă, în drumul nostru spre patria cerească, 52 de pelerini români, am decis să facem un popas în Ţara Sfântă, a doua noastră patrie, tocmai pentru a fi mai aproape de ilustrul pelerin al tuturor timpurilor: Isus, Fiul lui Dumnezeu, cel care a plecat din sânul veşnic al Tatălui pentru a se întrupa în acest pământ sfânt, locul privilegiat al întâlnirii sale cu oamenii.
Aşadar, iată-ne pe toţi, emoţionaţi şi bucuroşi, la întâlnirea cu organizatorul pelerinajului nostru, profesorul Vincenţiu Ciocan din Roman, pe aeroportul internaţional Otopeni, din Bucureşti, în noaptea de 2 mai 2010. Suntem pelerini din toate colţurile ţării (Turda, Piatra-Neamţ, Buzău, Vatra-Dornei, Bucureşti etc.), de toate vârstele şi profesiile şi de toate riturile: romano-catolici, greco-catolici şi ortodocşi. Pe toţi însă ne uneşte credinţa şi iubirea faţă de Isus şi Maria şi dorinţa fierbinte de-a păşi şi noi cu sfiiciune, pe urmele sacre ale paşilor lor: căsuţa în care s-a întrupat, satul şi drumurile pe care au umblat, lacul pe ţărmul căruia a predicat Isus, păsările cerului, crinii câmpului şi lanurile de grâu pe care le privea Isus când rostea parabolele sale, să vedem locurile pe unde el a trecut, a suferit şi a murit şi apoi a înviat, să respirăm aerul pe care Isus şi Maria l-au respirat.
După un zbor plăcut, de doar trei ore, am aterizat la Tel Aviv, pe aeroportul Ben Gurion, unde ne aştepta cel care avea să fie atât ghidul nostru în Israel cât şi îndrumătorul nostru spiritual, părintele Cristian Văcaru, însoţit de Tamim, proprietarul şi şoferul autocarului care ne va purta în toate drumurile noastre în Ţara Sfântă, timp de şapte zile.
Părintele Cristian Văcaru trăieşte de opt ani în Ţara Sfântă şi este delegatul Episcopiei Romano-Catolice de Iaşi, pentru asistenţa spirituală şi păstorirea muncitorilor români şi a familiilor lor din Ierusalim şi împrejurimi. În plus, părintele însoţeşte grupurile de pelerini români care călătoresc în Ţara Sfântă, ocupându-se de cazarea, masa şi transportul acestora dar şi de asistenţa spirituală a pelerinilor şi de oferirea tuturor explicaţiilor şi informaţiilor necesare: istorice, geografice, arheologice, religioase şi spirituale.
Din prima zi a pelerinajului am înţeles cu toţii că suntem privilegiaţi: părintele Cristian Văcaru este darul lui Dumnezeu pentru noi, pelerinii români. Într-un mod absolut fermecător, reuşeşte să alterneze programul de rugăciune, cu explicaţii exhaustive despre istoria poporului ales de Dumnezeu până la Cristos şi despre istoria erei creştine întemeiată pe învăţătura şi adevărurile de credinţă relevate de Isus Cristos. Doct, inteligent şi plin de şarm, foarte bine informat, cu un umor sănătos, dar şi ferm când este nevoie, sfânt în momentele sacre în care este preotul lui Cristos, părintele Cristian Văcaru ne-a cucerit din prima zi şi ceea ce este cel mai important, a reuşit să ne mişte inimile şi să ne cufunde în misterul întrupării, naşterii, vieţii, morţii, şi învierii lui Isus.
Dacă sub aspect geografic nu mai există ţară neexplorată pe planetă, sub aspect spiritual Ţara Sfântă rămâne veşnic o ţară de explorat; mereu proaspătă şi nouă, bogăţiile sale spirituale sunt inepuizabile. Ei bine, părintele Cristian Văcaru a ştiut să dozeze emoţia noastră, a ştiut să ne ofere sfaturile duhovniceşti necesare în sfânta taină a Spovedaniei, a ştiut să ţină cont de nevoile şi putinţele fiecărui pelerin. Desigur, fiecare pelerin a avut propria sa motivaţie de-a veni în Ţara Sfântă: unii dintre noi au venit pentru a-i cere lui Dumnezeu un ajutor, un har deosebit. Alţii au venit în semn de recunoştinţă pentru un ajutor, pentru un har primit deja, iar cei mai mulţi au venit cu gândul de-a ispăşi păcatele proprii sau ale altora. Cu toţii am venit pentru a da curs chemării lui Dumnezeu şi împinşi de un intens imbold lăuntric, de a fi iertaţi de Dumnezeu. Aici, la nivelul sufletelor noastre împovărate de griji şi de păcate, a ştiut părintele Cristian să lucreze cu fineţea şi precizia cu care un excelent chirurg îşi mânuieşte scalpelul, ajutându-ne să ne purificăm sufletele, să ne despovărăm de tot ceea ce ne apasă conştiinţele.
Desigur, un pelerinaj în Ţara Sfântă este o permanentă sărbătoare, o permanentă bucurie şi durere: râdem şi ne bucurăm alături de Isus şi Maria şi plângem amarnic alături de ei. Cum am putea uita toate acele sfinte şi dumnezeieşti Liturghii, lecturile, meditaţiile şi textele din Sfânta Scriptură, mai ales din Evanghelii, în special din referinţele biblice, clipele sacre ale împărtăşaniilor zilnice din timpul Liturghiilor, predicile pline de miez şi de învăţătură ale părintelui Cristian, mulţimea cântărilor închinate lui Isus şi Mariei? Cum putem mulţumi lui Dumnezeu, că din prima zi, un grup atât de numeros şi de eterogen a reuşit să devină o adevărată familie, în care permanent a domnit un climat de iubire, de prietenie şi de voie bună? Desigur, aici s-a îmbinat o binecuvântată unire a experienţei părintelui Cristian şi a tactului şi carismei organizatorului Vincenţiu Ciocan, ca un semn al harului lui Dumnezeu. Astfel încât cu toţii, am reuşit să trecem peste oboseala călătoriei, peste emoţiile care ne-au copleşit, peste căldura care putea conduce la nervozitate şi tensiune şi oferind jertfa şi truda pelerinajului nostru, să ne umplem de harurile şi darurile revărsate peste noi cu generozitate, din mila şi îndurarea Lui Dumnezeu.
Clipele de extremă emoţie au fost desigur momentele sfintelor Liturghii. Vor rămâne memorabile în amintirea noastră locurile sacre în care am participat la sfintele Liturghii: biserica "Bunavestire" din Nazaret, în care Preasfânta Fecioară Maria a rostit "Fiat-ul" său, începutul mântuirii noastre; altarul în aer liber de pe Muntele Fericirilor; biserica "Schimbarea la faţă" de pe muntele Tabor; biserica "Preasfânta Fecioară Maria, Născătoarea de Dumnezeu" de la Grota Laptelui din Nazaret; biserica "Agonia lui Isus", numită şi "Biserica Tuturor Naţiunilor" din Grădina Măslinilor de pe muntele Ghetsemani, din Ierusalim; biserica "Cenacol", de pe muntele Sion, din Ierusalim, în care Isus a celebrat prima Liturghie în Joia Mare şi a instituit taina sfintei Euharistii, Biserica în care le-a apărut Isus apostolilor după Înviere şi în care s-a pogorât Duhul Sfânt la Rusalii; biserica "Preasfânta Fecioară Maria-Regina Îngerilor", din Ierusalim, alături de comunitatea muncitorilor români.
Minunate au fost experienţele noi trăite în timpul pelerinajului care ne-au ajutat să înţelegem mai bine textele din evanghelii:
- Reînnoirea promisiunilor de la Botez în râul Iordan, în amintirea Botezului Domnului săvârşit de către sfântul Ioan Botezătorul şi a Epifaniei (Teofaniei) din acea zi.
- Reînnoirea promisiunilor matrimoniale pentru cele cinci cupluri de căsătoriţi din grup, în Biserica din Cana Galileii, în amintirea primei minuni săvârşite de Isus, la intervenţia mamei sale, în timpul participării la nunta din Cana Galileii.
- Spălarea şi sărutarea picioarelor, realizată de către pelerini, unul altuia, în timpul sfintei Liturghii de la Biserica "Cenacol", în amintirea aceluiaşi ritual săvârşit de către Isus apostolilor, în Joia Mare.
Desigur, nici clipele de destindere sau amuzament nu au lipsit:
- Plimbarea cu vaporaşul pe lacul Genezaret (lacul Tiberiada, sau Marea Galileei) în ritmurile muzicii iudeo-palestiniene şi prânzul pescăresc pe malul lacului, în amintirea "Pescuirii minunate" şi a predicilor rostite de Isus în aceste ţinuturi.
- Baia în Marea Moartă (altitudine: 417 metri) şi în Marea Mediterană (la Tel-Aviv).
- Vizitarea minunatelor grădini Bahai din Haifa. Plină de emoţie rămâne în amintirea pelerinilor români întâlnirea cu preotul şi cu maicile de la Mănăstirea românească din Ierihon, ctitorie iniţiată de părintele Ilarion Argatu de la Sfânta Mănăstire Cernica, binecuvântată să-i fie pomenirea şi întâlnirea cu părintele român Anatolie de la Biserica "Mormântul Maicii Domnului" din Ierusalim.
De maximă intensitate spirituală se detaşează trei evenimente la care toţi pelerinii au participat cu lacrimi în ochi:
1. Vizita la Biserica "Naşterea Lui Isus" din Betleem.
2. Vizita la Biserica "Sfântului Mormânt" din Ierusalim, de unde majoritatea pelerinilor au plecat cu un mănunchi de 33 de lumânări aprinse (şi apoi stinse) de la candela care străjuieşte locul sfânt al mormântului Domnului.
3. Participarea la "Calea Crucii", pelerinii purtând în mod simbolic, prin rotaţie, o cruce mare de lemn, cu care vor străbate drumul pe care l-a făcut Isus în Vinerea Mare, cu crucea pe spate, de la pretoriu până la Calvar. Via Dolorosa este marcată de cele 14 staţiuni tradiţionale ale Căii crucii, dintre care ultimele cinci staţiuni se află în biserica "Sfântului Mormânt".
Desigur este imposibil ca într-un spaţiu tipografic restrâns să putem enumera toate locurile prin care ne-am purtat paşii pe urmele lui Isus şi ale Mariei. Dumnezeu şi-a lăsat amprenta pe acest Pământ al Ţării Sfinte, în care s-au petrecut evenimentele biblice. Iar noi, binecuvântaţii pelerini români, odată întorşi la casele noastre, încercăm să medităm la cuvântul lui Dumnezeu, care s-a întrupat în Isus Cristos, cel fără de moarte şi fără de egal între oameni, întru mântuirea căruia sperăm să găsim lumina vieţii veşnice fiecare dintre noi, trecătorii.
Dr. Doina Hasneş-Ciurdariu
