Anul pastoral
2024‑2025

Sinod
2021-2024

RADIO ERCIS FM
ERCIS FM
În Dieceza de Iași
Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Imitațiunea lui Cristos


la fiecare click
o altă meditație


 VIAȚA DIECEZEI 

Călătoria apostolică a Sfântului Părinte Francisc în Luxemburg și Belgia
(26-29 septembrie 2024)

Papa Francisc în Belgia: Întâlnire cu studenții universitari

Aula Magna din "Université Catholique de Louvain" (Belgia), sâmbătă, 28 septembrie 2024

Iubiți frați și surori, bună ziua!

© Vatican Media
Mulțumesc, doamnă rector, pentru cuvintele dumneavoastră respectuoase. Dragi studenți, sunt bucuros să vă întâlnesc și să ascult reflecțiile voastre. În aceste cuvinte simt pasiune și speranță, dorință de dreptate, căutare de adevăr.

Dintre problemele pe care voi le înfruntați, m-a impresionat cea despre viitor și angoasă. Vedem bine cât de violent și arogant este răul care distruge ambientul și popoarele. Pare că nu are frână. Războiul este exprimarea sa cea mai brutală - voi știți că într-o țară, pe care n-o numesc, investițiile care dau cel mai mult profit astăzi sunt fabricile de arme, este urât! - și pare să nu aibă frână asta: războiul este o exprimare brutală; așa cum sunt și corupția și formele moderne de sclavie. Războiul, corupția și noile forme de sclavie. Uneori aceste rele poluează religia însăși, care devine un instrument de dominare. Fiți atenți! Dar acesta este un blestem. Unirea oamenilor cu Dumnezeu, care este Iubire mântuitoare, devine astfel sclavie. Chiar și numele de tată, care este revelare de îngrijire, devine exprimare de prepotență. Dumnezeu este Tată, nu stăpân; este Fiu și Frate, nu dictator; este Duh de iubire, și nu de dominare.

Noi, creștinii, știm că răul nu are ultimul cuvânt - și cu privire la asta trebuie să fim puternici: răul nu are ultimul cuvânt -, care are, cum se spune, zilele numărate. Asta nu elimină angajarea noastră, dimpotrivă o mărește: speranța este o responsabilitate a noastră. O responsabilitate de luat, pentru că speranța nu înșală niciodată, niciodată nu înșală. Și această certitudine învinge acea conștiință pesimistă, stilul lui Turandot... Speranța nu înșală niciodată!

Și acum, trei cuvinte: recunoștință, misiune, fidelitate.

Prima atitudine este recunoștința, pentru că această casă ne este dăruită: nu suntem stăpâni, suntem oaspeți și pelerini pe pământ. Primul care se îngrijește este Dumnezeu: noi suntem, înainte de toate, îngrijiți de Dumnezeu, care a creat pământul - spune Isaia - "nu ca regiune întunecată, ci ca să fie locuită" (cf. Is 45,18). Este plin de recunoștință uimită psalmul al optulea: "Când privesc cerurile tale, lucrările mâinilor tale, / luna și stelele pe care le-ai stabilit, / mă întreb: / ce este omul că te gândești la el, / sau fiul omului, că-l iei în seamă?" (Ps 8,4-5). Rugăciunea inimii care îmi vine este: Mulțumesc, Tată, pentru cerul înstelat și pentru viața în acest univers!

A doua atitudine este misiunea: noi suntem în lume pentru a păzi frumusețea sa și a o cultiva pentru binele tuturor, mai ales a celor care urmează, aproapele în viitor. Iată "programul ecologic" al Bisericii. Dar niciun plan de dezvoltare nu va putea reuși dacă rămân aroganță, violență, rivalitate în conștiințele noastre, precum și în societatea noastră. Trebuie mers la izvorul problemei, care este inima omului. Din inima omului vine și urgența dramatică a temei ecologice: din indiferența arogantă a celor puternici, care pune mereu în față interesul economic. Interes economic: banii. Eu îmi amintesc un lucru pe care bunica mea mi-l spunea mereu: "Fii atent în viață, pentru că diavolul intră prin buzunare". Interesul economic. Până când va fi așa, orice apel va fi redus la tăcere sau va fi primit numai în măsura în care este convenabil pieței. Această "spiritualitate" așa, a pieței. Și până când piața rămâne pe primul loc, casa noastră comună va îndura nedreptăți. Frumusețea darului cere responsabilitatea noastră: suntem oaspeți, nu despoți. În această privință, dragi studenți, considerați cultura ca o cultivare a lumii, nu numai a ideilor.

Aici se află provocarea dezvoltării integrale, care cere a treia atitudine: fidelitatea. Fidelitate față de Dumnezeu și fidelitate față de om. De fapt, această dezvoltare se referă la toate persoanele în toate aspectele vieții lor: fizică, morală, culturală, sociopolitică; și ei i se opune orice formă de oprimare și de rebutare. Biserica denunță aceste samavolnicii, angajându-se, înainte de toate, în convertirea fiecărui membru propriu, a noastră înșine, la dreptate și la adevăr. În acest sens, dezvoltarea integrală face apel la sfințenia noastră: este vocație la viață dreaptă și fericită, pentru toți.

Și acum, opțiunea de făcut este, așadar, între a manipula natura și a cultiva natura. O opțiune astfel: ori manipulez natura sau cultiv natura. Pornind de la natura noastră umană, să ne gândim la eugenetică, la organismele cibernetice, la inteligența artificială. Opțiunea între a manipula sau a cultiva se referă și la lumea noastră interioară.

A ne gândi la ecologia umană ne face să atingem o temă care se află la inima voastră și mai înainte încă la inima mea și a predecesorilor mei: rolul femeii în Biserică. Îmi place ceea ce ai spus tu. Apasă aici violențe și nedreptăți, împreună cu prejudecăți ideologice. De aceea trebuie regăsit punctul de plecare: cine este femeia și cine este Biserica. Biserica este femeie, nu este "el" Biserica, este "ea" Biserica, este mireasa. Biserica este poporul lui Dumnezeu, nu o firmă multinațională. Femeia, în poporul lui Dumnezeu, este fiică, soră, mamă. Așa cum eu sunt fiu, frate, părinte. Acestea sunt relațiile, care exprimă ființa noastră după imaginea lui Dumnezeu, bărbat și femeie, împreună, nu separat! De fapt, femeile și bărbații sunt persoane, nu indivizi; sunt chemați încă de la "început" să iubească și să fie iubiți. O vocație care este misiune. Și de aici vine rolul în societate și în Biserică (cf. Sfântul Ioan Paul al II-lea, Scrisoarea apostolică Mulieris dignitatem, 1).

Ceea ce este caracteristic femeii, ceea ce este feminin, nu este stabilit de consens sau de ideologii. Și demnitatea este asigurată de o lege originară, nu scrisă pe hârtie, ci în trup. Demnitatea este un bun inestimabil, o calitate originară, pe care nicio lege umană n-o poate da sau lua. Pornind de la această demnitate, comună și împărtășită, cultura creștină elaborează mereu din nou, în diferitele contexte, misiunea și viața bărbatului și a femeii și existența lor reciprocă pentru celălalt, în comuniune. Nu unul împotriva altuia, acesta ar fi feminism sau masculism, și nu în revendicări opuse, ci bărbatul pentru femeie și femeia pentru bărbat, împreună.

Amintim că femeia se află în inima evenimentului mântuitor. Din "da"-ul Mariei Dumnezeu în persoană vine în lume. Femeia este primire rodnică, îngrijire, dedicare vitală. De aceea este mai importantă femeia decât bărbatul, dar este urât atunci când femeia vrea să o facă pe bărbatul: nu, este femeie, și acest lucru este "apăsător", este important. Să deschidem ochii asupra multelor exemple zilnice de iubire, de la prietenie la locul de muncă, de la studiu la responsabilitatea socială și eclezială, de la căsătorie la maternitate, la fecioria pentru împărăția lui Dumnezeu și pentru slujire. Să nu uităm, repet: Biserica este femeie, nu este bărbat, este femeie.

Voi înșivă sunteți aici pentru a crește ca femei și ca bărbați. Sunteți pe cale, în formare ca persoane. De aceea parcursul vostru academic cuprinde diferite domenii: cercetare, prietenie, slujire socială, responsabilitate civilă și politică, exprimări artistice...

Mă gândesc la experiența pe care o trăiți în fiecare zi, în această Universitate Catolică din Louvain, și împărtășesc trei aspecte, simple și decisive, ale formării: Cum să studiem? Pentru ce să studiem? Și pentru cine să studiem?

Cum să studiem: nu există numai o metodă, ca în orice știință, ci și un stil. Fiecare persoană poate cultiva propriul stil. De fapt, studiul este întotdeauna o cale spre cunoașterea de sine și a celorlalți. Dar există și un stil comun, care se poate împărtăși în comunitatea universitară. Se studiază împreună: grație celui care a studiat înainte de mine - profesori, colegi mai mari -, cu cel care studiază alături de mine, în aulă. Cultura ca îngrijire de sine comportă o îngrijire reciprocă. Nu există războiul între studenți și profesori, există dialogul, uneori este un dialog un pic intens, dar există dialogul și dialogul face să crească o comunitate universitară.

Al doilea: pentru ce să studiem. Există un motiv care ne determină și un obiectiv care ne atrage. Trebuie să fie bune, pentru că de ele depinde sensul studiului, depinde direcția vieții noastre. Uneori studiez pentru a găsi acel tip de muncă, dar ajung să trăiesc în funcție de aceea. Devenim noi "marfa", a trăi în funcție de muncă. Nu se trăiește pentru a munci, ci se muncește pentru a trăi; este ușor de spus asta, dar comportă angajare a pune în practică asta cu coerență, a fi coerenți.

Al treilea: pentru cine să studiem. Pentru noi înșine? Pentru a da cont altora? Studiem pentru a fi capabili de a educa și a sluji pe alții, înainte de toate cu slujirea competenței și a autorității. Înainte de a ne întreba dacă a studia folosește la ceva, să ne preocupăm să slujim pe cineva. O întrebare frumoasă pe care un student universitar o poate pune: Cui îi slujesc eu, mie însumi? Sau am inima deschisă pentru o altă slujire? Atunci titlul universitar atestă o capacitate pentru binele comun. Studiez pentru mine, pentru a munci, pentru a fi util, pentru binele comun. Și acest lucru trebuie să fie foarte cântărit, foarte cântărit!

Dragi studenți, este o bucurie pentru mine să împărtășesc cu voi aceste reflecții. Și în timp ce facem asta, percepem că există o realitate mai mare care ne luminează și ne depășește: adevărul. Ce este adevărul? Pilat pusese această întrebare. Fără adevăr, viața noastră pierde sensul. Studiul are sens atunci când caută adevărul, atunci când încearcă să-l găsească, dar cu suflet critic. Însă adevărul, pentru a-l găsi, are nevoie de această atitudine de criticism, așa putem să mergem înainte. Studiul are sens atunci când caută adevărul, nu uitați. Și căutându-l, înțelege că suntem făcuți pentru a-l găsi. Adevărul se lasă găsit: este primitor, este disponibil, este generos. Dacă renunțăm să căutăm împreună adevărul, studiul devine instrument de putere, de control asupra celorlalți. Și eu vă mărturisesc că mă întristează când găsesc, în orice parte a lumii, universități numai pentru a pregăti studenții ca să câștige sau ca să aibă putere. Este prea individualist, fără comunitate. Alma mater este comunitatea universitară, universitatea, ceea ce ne ajută să facem societate, să facem fraternitate. Nu folosește studiul fără (a căuta adevărul) împreună, nu folosește, ci domină. În schimb, adevărul ne face liberi (cf. In 8,32). Dragi studenți, vreți libertatea? Fiți căutători și martori ai adevărului! Încercând să fiți credibili și coerenți prin cele mai simple alegeri zilnice. Astfel aceasta devine, în fiecare zi, ceea ce vrea să fie, o Universitate catolică! Și mergeți înainte, mergeți înainte, și a nu intra în luptele cu dihotomii ideologice, nu. Nu uitați: Biserica este femeie și asta ne va ajuta mult.

Mulțumesc pentru această întâlnire. Mulțumesc ție care ai fost bravă! Mulțumesc! Vă binecuvântez din inimă, pe voi și drumul vostru de formare. Și cu rugăminte vă cer să vă rugați pentru mine. Și dacă cineva nu se roagă sau nu știe să se roage sau nu vrea să se roage cel puțin să-mi trimită intenții bune, pentru că este nevoie! Mulțumesc!

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătrașcu




Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul Misionar Diecezan

Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat