Anul pastoral
2024‑2025

Sinod
2021-2024

RADIO ERCIS FM
ERCIS FM
În Dieceza de Iași
Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Viețile sfinților


adevăratele modele de viață se găsesc aici


 VIAȚA DIECEZEI 

© Vatican Media
S-a încheiat săptămâna de exerciții spirituale

Abandonați în mâinile Tatălui

Colocviu cu carmelitanul desculț François-Marie Léthel

de Nicola Gori

În fața superficialității și a exteriorității, astăzi este nevoie mai mult ca oricând să se redescopere interioritatea, profunzimea, printr-o experiență puternică a iubirii lui Isus. Un instrument fundamental pentru creștin, mai ales în acest timp al Postului Mare, este practica exercițiilor spirituale, care ajută la trăirea unui moment de rugăciune intensă și de abandonare în mâinile Tatălui și ale Duhului Sfânt, însoțiți de Maria, Mama lui Isus. Părintele François-Marie Léthel, călugăr de la carmelitanii desculți - care de la 13 la 19 martie 2011 a predicat exercițiile lui Benedict al XVI-lea și Curiei Romane despre tema: "Lumina lui Cristos în inima Bisericii - Ioan Paul al II-lea și teologia sfinților" -, vorbește despre asta în acest interviu la "L'Osservatore Romano" amintind "marele har" al acelei experiențe de acum 13 ani și exprimând "bucuria" de a fi trăit în comuniune cu Francisc timpul exercițiilor spirituale de Postul Mare pe care pontiful și Curia Romană le-au făcut în mod personal săptămâna trecută.

Ce înseamnă a face exerciții spirituale?

Înseamnă a dedica niște zile pentru o întâlnire reînnoită cu Isus, cufundându-ne în rugăciunea profundă. Este o abandonare în cele "două Mâini" ale Tatălui care sunt Isus și Duhul Sfânt, conform imaginii frumoase a Sfântului Irineu din Lyon. Prototipul exercițiilor spirituale sunt cele zece zile între Înălțare și Rusalii, când toți discipolii lui Isus, apostolii și femeile erau reuniți în cenacol, "perseverând în rugăciune cu Maria Mama lui Isus" (cf. Fap 1,14). Așa se pregăteau să primească darul Duhului Sfânt pentru a ieși și a vesti evanghelia la toată lumea. Asta se întâmplă în exercițiile spirituale, care să fie trăite în comunitate sau în singurătate, însoțiți mereu de prezența dulce a Mariei, Mama lui Isus și a Bisericii, incomparabilă călăuză și maestră a rugăciunii.

Care sunt elementele esențiale care caracterizează experiența exercițiilor?

O frumoasă lumină evanghelică asupra exercițiilor ne este oferită în întâlnirea celor doi discipoli din Emaus cu Isus înviat. Această întâlnire are loc la sfârșitul drumului lor cu el. Era în mijlocul lor, dar nu erau capabili să-l recunoască, striviți de tristețe, de lipsa de credință și de speranță. Explicând Scriptura, Isus reaprinde inimile lor și la sfârșit îl recunosc la frângerea pâinii (cf. Lc 24,35). Astfel, exercițiile spirituale ne fac să-l întâlnim pe Isus în ascultarea cuvântului său și în participarea mai profundă la Euharistie. În Vechiul Testament, profetul Osea iluminează în modul cel mai frumos o componentă esențială a exercițiilor care este convertirea, de care avem nevoie mereu, împreună cu toată Biserica ce este "deopotrivă sfântă și are mereu nevoie de purificare" (Lumen gentium, nr. 8). În lumina marelui simbol al Alianței care este căsătoria, Domnul o cheamă pe mireasa sa infidelă - care ne reprezintă pe toți - la cea mai profundă convertire, care este convertirea la iubirea sa, mereu milostivă și fidelă: "Iată, o voi ademeni, o voi duce în pustiu și-i voi vorbi la inimă (...). Ea va cânta acolo ca în zilele tinereții ei (...). Te voi logodi cu mine în dreptate, în judecată, în milostivire și îndurare. Te voi logodi cu mine în fidelitate și-l vei cunoaște pe Domnul" (Os 2,16-22). Această simbolică a iubirii nupțiale a fost deosebit de aprofundată de trei învățători ai Carmelului, Tereza de Avila, Ioan al Crucii și Tereza de Lisieux, cu tema "căsătoriei spirituale" a sfințeniei la care suntem chemați toți, bărbați și femei, în fiecare stare de viață. Pentru Sfântul Ioan al Crucii, persoana sfântă este "un suflet îndrăgostit" ("alma enamorada") de Mirele Isus. Este una dintre caracteristicile exercițiilor spirituale în stilul carmelitan (un pic diferit de cel ignațian). În această lumină trebuie redescoperit și sacramentul reconcilierii drept componentă esențială a acestor exerciții. Un text evanghelic fundamental este și ultimul dialog al lui Isus înviat cu Petru. Discipolului care l-a renegat de trei ori Isus îi cere un triplu act de iubire: "Mă iubești? - Tu știi că te iubesc" (cf. In 21,15-18). Astfel, Isus ne reînnoiește în Alianța sa, în vocația noastră la sfințenie cu acțiunea Duhului Sfânt în inimile noastre care intensifică viața de credință, speranță și iubire. Aici, Tereza de Lisieux este o maestră excelentă, cum scrie Papa Francisc în exortația sa apostolică C'est la confiance: "Actul de iubire «Isuse, te iubesc!», trăit încontinuu de Tereza ca respirația, este cheia sa de lectură a evangheliei. Cu această iubire se cufundă în toate misterele vieții lui Cristos, a căror contemporană devine, locuind evanghelia împreună cu Maria și Iosif, Maria din Magdala și apostolii. Împreună cu ei pătrunde profunzimile iubirii Inimii lui Isus" (nr. 34).

Pontiful vorbește des despre necesitatea discernământului în viața creștină. Exercițiile spirituale pot ajuta în asta?

Desigur, exercițiile spirituale sunt un timp privilegiat pentru a trăi acest discernământ, ducând din nou toată viața proprie în lumina lui Isus și a evangheliei, pentru a distinge cu mai multă claritate binele și răul, adevăratul și falsul. Papa Francisc a dezvoltat această mare temă a spiritualității sale ignațiene la sfârșitul exortației apostolice Gaudete et exsultate (nr. 166-175).

Care sunt ispitele și riscurile care pot prejudicia reușita exercițiilor?

Există mereu riscul de a trăi exercițiile în mod superficial, ca o formalitate, un lucru care trebuie să se facă. Este același risc pentru persoanele care conduc sau care urmează exercițiile. Pentru toți este esențial a avea mereu prezent orizontul sfințeniei. Este momentul privilegiat pentru a reînsufleți această dorință ca unic sens al adevăratei vieți creștine. Când nu mai este prezentă, este înlocuită de atâtea dorințe care nu sunt bune. Dar este important a regăsi adevăratul sens al sfințeniei, nu ca un ideal îndepărtat și imposibil de obținut, ci ca un drum de adevărată iubire în lucrurile mici ale vieții zilnice. Magisteriul Papei Francisc este foarte prețios în această privință, mai ales în cele trei exortații apostolice ale sale: Evangelii gaudium, Gaudete et exsultate, C'est la confiance. Tereza de Lisieux, atât de îndrăgită de pontiful nostru, este probabil cea mai bună maestră cu "mica sa cale a încrederii și a iubirii". Afirmația sa cu privire la "încrederea care singură conduce la iubire" (C'est la confiance, nr. 1) este fundamentală. Lipsa de încredere este cea care poate să ne paralizeze și să sterilizeze exercițiile spirituale. Trebuie adăugat și că reușita acestei practici este adesea un secret pe care numai Domnul îl cunoaște. Astfel, exercițiile predicate de părintele franciscan Prou la Carmelul din Lisieux nu au fost plăcute comunității, dar au dat o lumină decisivă Terezei. Puteau să pară un eșec, în timp ce erau cea mai mare reușită!

Astăzi este nevoie cu adevărat de exerciții spirituale?

Mai mult ca oricând este nevoie astăzi de exerciții spirituale în mijlocul tuturor dificultăților și suferințelor creștinilor din lume, în fața persecuțiilor și a tuturor ispitelor împotriva credinței, speranței și iubirii adevărate. Este nevoie de o experiență puternică a iubirii lui Isus, a Celui care singur este Calea, Adevărul și Viața. În fața superficialității și a exteriorității este nevoie mai mult ca oricând de interioritate și de profunzime. Este nevoie de rugăciune în forma sa cea mai personală a rugăciunii care, conform Terezei de Avila, este "ușa castelului interior" al sufletului. Este nevoie de adevărata viață mistică drept viață intensă de credință, speranță și iubire, fără nimic extraordinar. Dar pentru asta este indispensabilă dăruirea totală de sine Domnului și fraților. Aceasta este adevărata iubire pe care Tereza de Lisieux o trăiește sub conducerea Mariei, pentru că "a iubi înseamnă a dărui totul și a ne dărui pe noi înșine" (C'est la confiance, nr. 36). Este același Totus tuus pe care Sfântul Ioan Paul al II-lea l-a învățat de la Sfântul Alois Maria Grignion de Montfort.

Exercițiile spirituale sunt o practică la îndemâna tuturor?

Desigur, exercițiile spirituale sunt necesare pentru toți, la toate vârstele vieții și în toate stările de viață și pentru aceasta este bine de a le adapta în atâtea moduri diferite: pentru preoți și pentru consacrați, pentru logodnici și pentru soți, pentru copii, tineri și bătrâni, pentru purtătorii de handicap și pentru bolnavi. Toți au nevoie să regăsească frumusețea vieții creștine și a dinamismului său cel mai profund cum era exprimat de Tereza de Lisieux: "A-l iubi pe Isus și a face să fie iubit" (C'est la confiance, nr. 9).

(După L'Osservatore Romano, 29 februarie 2024)

Traducere de pr. Mihai Pătrașcu




Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul Misionar Diecezan

Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat