Podul cu lanţuri. În aşteptarea vizitei Papei Francisc în Ungaria

Se apropie vizita Papei Francisc în Ungaria şi, în ciuda programului meu încărcat, am dorit să mă opresc câteva minute la poalele Podului cu lanţuri din Budapesta pentru a reflecta asupra acestor evenimente, bineînţeles privind şi Dunărea cea albastră.

Când privesc aceste mari lanţuri, primul gând mă poartă la Sfânta Iosefina Bakhita, sfânta africană care din sclavă a devenit un om liber datorită Crucii lui Cristos (spunea ea, Cristos e Stăpânul meu). Aceste lanţuri îmi amintesc de oamenii din spitalul de psihiatrie pe care îi vizitez lunar, de oamenii străzii cu care mă întâlnesc zilnic, de ochii unor tineri în care nu vezi nimic, de o familie care e pe punctul de a divorţa. Toate aceste lanţuri le simt chiar şi eu ca păstor al lor, pe lângă lanţurile mele şi dificultăţile mele personale.

Şi iată că vineri va veni un om bătrân, îmbrăcat în haine albe, într-un cărucior cu rotile şi care îmi spune că toate aceste lanţuri vor dispărea. Îmi spune că s-a întâlnit pe drumul Emmaus-ului cu un alt bărbat în alb şi care e disponibil să mă ajute cu aceste lanţuri, îl cheamă Cristos şi e Salvarea mea.

Dragii mei, vine Sfântul Părinte Papa Francisc la Budapesta în vizită apostolică cu un mesaj de încurajare: Construiţi poduri, poduri ale libertăţii, poduri cu materiale durabile! Aşezaţi Crucea lui Cristos între Buda şi Pesta, între ce gândeşti tu şi ce gândesc eu!

Sfântul Părinte se va întâlni cu întreaga comunitate catolică maghiară. Comunitatea catolică e o comunitate dinamică: de la grupurile carismatice până la cei mai conservatori, de la episcopi până la ministranţi, de la cei bătrâni până la cei mici. Aici, în Ungaria, laicii sunt foarte activi în viaţă pastorală. Eu, ca paroh în două comunităţi, cu 8.000 de credincioşi, cu un spital, cu trei case de bătrâni, cu două comunităţi de romi, fără laici nu m-aş descurca. Bineînţeles, totul sub coordonarea parohului. Pe lângă întâlnirile cu corpul diplomatic şi cu oamenii politici, Papa Francisc se va întâlni cu copiii nevăzători şi cu oamenii străzii, dar nu în ultimul rând, întâlnirea cu cei 11.000 de tineri înscrişi. Eu cred că aici vom vedea gesturi şi vom auzi cuvinte care vor provoca în noi picături de lacrimi pentru că, până la urmă, aceste întâlniri sunt mărturii de credinţă şi nu discursuri ex cathedra.

Dacă mă întrebaţi ce aştept de la această vizită, vă spun că mă las surprins de fiecare gest şi fiecare cuvânt!

Rugaţi-vă şi pentru mine pentru că viaţa de păstor de suflete e foarte grea, dar e foarte frumoasă când ştii că tu, preot sau laic, eşti doar "un material de construcţie" în edificarea "podului cu lanţuri", lanţuri de susţinere, şi nu lanţuri de robie!

Am dorit prin această reflecţie mai mult o împărtăşire personală a ceea ce trăiesc în aceste momente! Rugaţi-vă pentru noi să fim deschişi la acest mesaj de înviere şi să nu uităm mesajul acestei întâlniri şi mesajul care trebuie să fie speranţa noastră: Cristos e viitorul nostru!

Pr. Petru-Mihăiţă Mogda

lecturi: 2.