Papa Francisc - "surpriza" lui Dumnezeu
Interviu cu PS Aurel Percă despre papa Francisc
La 11 ianuarie a sosit vestea oficială că papa Francisc va face o călătorie apostolică în România în perioada 31 mai - 2 iunie 2019. Pe parcursul celor trei zile, Sanctitatea Sa va vizita oraşele Bucureşti, Iaşi şi Blaj, precum şi sanctuarul marian de la Şumuleu Ciuc. Pentru a contura personalitatea oaspetelui care ne vizitează, PS Aurel Percă, în calitate de coordonator general al evenimentului de la Iaşi, a avut bunăvoinţa de a răspunde la câteva întrebări.
Cine este papa Francisc? Conturaţi, vă rog, o scurtă biografie a papei.
Nu aş vrea să mă lungesc cu o biografie "clasică". Vreau să amintesc doar că, la aproape o lună după retragerea papei Benedict al XVI-lea, la conducerea Bisericii Catolice venea, la 13 martie 2013, arhiepiscopul de Buenos Aires, cardinalul Jorge Mario Bergoglio, descendent al unei familii de italieni, care îşi va lua numele de Francisc, fixându-şi ca ideal pe sfântul Francisc din Assisi. La data alegerii ca papă avea 76 de ani (s-a născut la 17 decembrie 1936). Este al 266-lea cap al Bisericii Catolice. Alegerea sa a venit ca o "surpriză" şi a fost primită cu tot atâta surpriză de către credincioşii adunaţi în Piaţa "Sfântul Petru". Din start, pontiful argentinian a marcat trei noutăţi fără precedent: primul papă cu numele Francisc, primul papă din America Latină şi primul papă din ordinul iezuit.
Care credeţi că sunt liniile pastorale ale Sfântului Părinte?
"Duioşie" şi "milostivire" sunt două cuvinte foarte importante pentru papa Francisc. "Milostivire" este cuvântul pe care l-a folosit în primul său Angelus, iar cuvântul "duioşie" l-a folosit la sfânta Liturghie a începutului său de pontificat. Papa Francisc experimentează milostivirea lui Dumnezeu, experimentează duioşia lui Dumnezeu, care se apropie de noi având căldura unui tată şi a unei mame - pentru că ei au această privire duioasă, sufletul lor este aşa de simplu şi sunt capabili să practice milostivirea, care este iertare, companie, ajutor. Cred că aceste cuvinte au marcat nenumărate mesaje şi acţiuni ale papei Francisc. Cât timp a fost arhiepiscop la Buenos Aires, încerca mereu să aplaneze tensiunile, fără a merge vreodată la extreme, pentru că experienţa sa este aceea că Dumnezeu ne însoţeşte, ne urmează, ne susţine, ne cunoaşte şi aşteaptă mereu un răspuns, o schimbare, o atitudine nouă.
Ce apreciaţi cel mai mult la acest papă?
Simplitatea, caracterul profund uman şi apropierea de oameni, mai ales de cei marginalizaţi. Apoi, discursul său direct, fără menajamente, adresat fiecărei categorii de persoane, asemenea unui părinte care vrea binele copiilor săi, chiar şi atunci când este direct în vorbire şi spune lucrurilor pe nume. Papa Francisc ştie să asculte pe toţi, este sensibil la problemele oamenilor.
De ce credeţi că au fost alese pentru vizita în România localităţile Bucureşti, Iaşi, Şumuleu Ciuc şi Blaj?
Prin alegerea acestor localităţi, papa a voit să fie prezent simbolic în întreaga Românie, şi ca provincii istorice, şi ca realităţi etnice. Ţara noastră e lungă, lată, mare, frumoasă, dar era greu pentru Sfântul Părinte să fie prezent peste tot, într-un timp relativ scurt şi cu mijloacele obişnuite. De aceea, s-a restrâns numărul localităţilor şi al provinciilor istorice mai mult ca un simbol al prezenţei sale peste tot în România.
Sunt cuvinte memorabile ale papei pe care le păstraţi în inimă?
Da, sunt foarte multe şi îmi este greu să fac o enumerare ordonată. Îmi amintesc de primele cuvinte rostite de noul papă la 13 martie 2013: "Aş vrea să rostesc o binecuvântare. Dar vă rog mai întâi să îmi permiteţi o favoare. Rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru mine", aceste cuvinte din urmă devenind un laitmotiv care încheie aproape fiecare discurs al său. Apoi, revine des pe buzele sale opţiunea pentru cei săraci, exprimată într-o frumoasă exclamaţie: "Ah, cât aş dori o Biserică săracă şi pentru săraci!" Mai pot aminti şi de cuvintele "milostivire", "periferii", "săraci", "ieşire", care sunt cuvintele-cheie ale unui pontificat care, într-o epocă de schimbări rapide, stă sub semnul comuniunii şi al reînnoirii Bisericii.
L-aţi întâlnit de mai multe ori pe papa Francisc. Ce v-a spus? Ce impresie v-a lăsat?
Nu l-am întâlnit de multe ori, dar în acele câteva ocazii în care am putut să fiu aproape de el mi-a dat impresia unui om care vorbeşte "de la inimă la inimă", care este atent la cel pe care îl are înaintea sa, este foarte uman, foarte apropiat de oameni, nu-ţi dă niciodată impresia că "vorbeşte de sus", ci te ascultă cu atenţie. Foarte mult m-a impresionat şi modestia. În faţa oricărei întâmplări şi-a păstrat această atitudine umilă şi ca păstor universal al Bisericii. Mă impresionează mult că este o persoană cu un "profil" atât de umil, dar cu o profunzime spirituală foarte puternică, foarte mare.
De ce s-a ales pentru vizita în România motoul "Să mergem împreună"?
Poporul lui Dumnezeu din România (cu multe confesiuni religioase) îşi duce existenţa sub ocrotirea Maicii Domnului. România este numită adesea "Grădina Maicii Domnului", expresie dragă tuturor credincioşilor, folosită şi de sfântul Ioan Paul al II-lea în timpul vizitei sale din 1999. Vizita papei Francisc preia această amprentă tipic mariană, invitând la unirea tuturor sub mantia ocrotitoare a Maicii Domnului, aşa cum indică şi motoul Să mergem împreună! Urmaşul sfântului Petru vine în România pentru a invita la unitate, pentru a întări în credinţă. Într-un context confesional divizat, apelul la unitate primeşte o importantă dimensiune ecumenică. Iar culorile utilizate în logo fac trimitere la culorile drapelului naţional: roşu, galben şi albastru.
Ce aşteptări aveţi de la această vizită?
Vizita papei Francisc în România este înainte de toate o mare binecuvântare: el este urmaşul lui Petru la cârma Bisericii, care vine să ne întărească în credinţă, aşa cum odinioară apostolul Petru a fost trimis de Cristos să-i întărească pe fraţii săi în credinţă. România este o "Grădină a Maicii Domnului" cu multe realităţi complexe, de aceea dorim cu toţii ca succesorul lui Petru să vină în România pentru a invita la unitate, pentru că, într-un context confesional divizat, apelul la unitate primeşte o importantă dimensiune ecumenică. Aşteptăm cu toţii o vizită rodnică şi aducătoare de un impuls nou pentru viaţa de credinţă şi de angajare în trăirea autentică a evangheliei.
A consemnat pr. Cornel Cadar
* * *
Secţiunea specială "Papa Francisc în România": www.ercis.ro/papafrancisc
