Evreii respectă astăzi Yom Kippur
O lume înzestrată cu milostivire
Conform înțelepților din Midrash (Bereshit Rabbah, 12, 4), Dumnezeu a creat universul prin măsurile dreptății și milostivirii, căci „așa a zis Cel Sfânt, binecuvântat fie el: Dacă voi crea lumea [doar] cu măsură milostivirii, păcătoșii vor fi mulți; dacă [doar] cu măsură dreptății, cum va dăinui lumea? Dar o creez cu măsură de dreptate și cu măsură de milostivire și poate că va dăinui”. Deja cu multe secole înaintea înțelepților, psalmistul afirmase pe de o parte: „Doamne, dacă te-ai uita la fărădelegi, Doamne, cine va putea să stea în fața ta?” (130, 3); și pe de altă parte: „Cum are un tată milă de copiii săi, așa are Domnul milă de cei ce se tem de el. Căci el ne cunoaște firea și își amintește că suntem țărână” (103, 13-14).
Aceste două concepte, dreptatea și milostivirea, sunt legate în mod special în tradiția ebraică de sărbătorile Rosh Hashanah, Anul Nou Evreiesc, și Yom Kippur, ziua ispășirii, care se sărbătorește astăzi, 21 septembrie, a zecea zi a noului an. Prima este momentul în care toate ființele umane sunt judecate; cea de-a doua este momentul în care se obține iertarea lui Dumnezeu. Relațiile dintre Dumnezeu și creaturile sale sunt simetrice. Ceea ce cere Dumnezeu de la ființele umane și ceea ce le dăruiește trebuie să aibă un echivalent în ele. Talmudul învață (b. Shabbat, 133b; b. Sotah, 14a) că omul trebuie să imite comportamentul divin revelat în Biblie. Prin urmare, în acest caz, dreptatea și milostivirea trebuie să fie factori esențiali în conduita umane.
Dreptatea era un concept clar și binecunoscut în societățile antice, avansate din punct de vedere cultural, după cum o demonstrează codurile lui Ur-Nammu, Lipit-Ishtar, Eshnunna și Hammurabi. În Grecia și Roma, a dobândit un nivel ridicat de sofisticare și rafinament. Problema centrală este cum să se împace dreptatea cu milostivirea. Înțelepții Talmudului învață că dreptatea fără milostivire duce la distrugerea societății (n. Bava Metzia, 30b). Dar ce este milostivirea? Cuvântul ebraic pentru ea este rachamim, a cărui rădăcină este R. Ch. M., aceeași cu cuvântul ebraic pentru pântecele femeii și cu cuvântul aramaic pentru verbul „a iubi”. Cele două semnificații, ebraică și aramaică, sunt strâns legate, deoarece pântecele femeii, unde crește viața, este un simbol al iubirii materne, una dintre cele mai sublime expresii ale acestui sentiment.
În legile prescrise în Torah, se găsește adesea considerația milostivă față de aproapele (Lev 25,25-28.35-41). Textul biblic folosește imperativul „să iubești” pentru a defini atitudinea care trebuie avută față de aproapele (Lev 19,18), față de străin (Lev 19,34) și față de Dumnezeu (Dt 6,5; 11,1). Rezultă că iubirea lui Dumnezeu este inextricabil legată de iubirea față de aproapele și față de străin. Rabinii au dedus atributele lui Dumnezeu din ceea ce el însuși a revelat în Ex 34,6-7. Acestea reflectă compasiunea și milostivirea lui Dumnezeu față de ființele umane (n. Rosh Hashanah 17b).
În primele zile ale anului nou ebraic, evreii privesc în interiorul lor pentru a analiza ce se întâmplă în ei și în omenire. Având în vedere cele spuse, trebuie să afirmăm că milostivirea față de ceilalți lipsește din păcate în zilele noastre. Mass-media răspândește adesea prejudecăți și ură. „Celălalt” este frecvent transformat în obiect. Capacitatea de dialog – un element esențial pentru ca un individ să recunoască un frate sau o soră în altul – a fost dramatic erodată în prezent. Membrii aceleiași familii evită să discute anumite subiecte pur și simplu pentru a evita certurile.
Primul dialog dintre oameni și Dumnezeu a avut loc după ce primii au încălcat singura poruncă pe care trebuiau să o respecte: să nu mănânce din rodul pomului cunoașterii binelui și răului. Dumnezeu nu l-a abandonat pe om. A avut milă de el. Mai mult, când omul s-a ascuns, Dumnezeu i-a ieșit în întâmpinare. Și-a început dialogul cu omul cu o întrebare: „Unde ești?”. Firește, aceasta a fost o întrebare retorică din partea lui. Este întrebarea pe care noi toți, indivizi și națiuni deopotrivă, ar trebui să ne-o punem întotdeauna. De Yom Kippur, evreii își înalță rugăciunile pentru răspunsuri la această întrebare, împreună cu o dorință fierbinte de a o împărtăși cu întreaga umanitate.
Abraham Skorka
(După L’Osservatore Romano, 21 septembrie 2026)
Traducere de pr. Mihai Pătrașcu
