Iubiţi fraţi şi surori! Preaiubiţi candidaţi la mir! Bine aţi venit!
Aş vrea să vă propun trei gânduri simple şi scurte asupra cărora să reflectăm.
1. În lectura a doua am ascultat frumoasa viziune a sfântului Ioan: un cer nou şi un pământ nou şi apoi Cetatea Sfântă care coboară de la Dumnezeu. Totul este nou, transformat în bine, în frumuseţe, în adevăr; nu mai există plâns, durere... Aceasta este acţiunea Duhului Sfânt: ne aduce noutatea lui Dumnezeu; vine la noi şi face noi toate lucrurile, ne schimbă. Duhul ne schimbă! Şi viziunea sfântului Ioan ne aminteşte că suntem cu toţii în drum spre Ierusalimul din cer, noutatea definitivă pentru noi şi pentru toată realitatea, ziua fericită în care vom putea vedea faţa Domnului - acea faţă minunată, atât de frumoasă a Domnului Isus - vom putea fi cu El pentru totdeauna, în iubirea sa.
Vedeţi, noutatea lui Dumnezeu nu se aseamănă cu noutăţile lumeşti, care sunt toate provizorii, trec şi sunt căutate tot mai mult. Noutatea pe care Dumnezeu o dăruieşte vieţii noastre este definitivă, şi nu numai în viitor, când vom fi cu El, ci şi astăzi: Dumnezeu face totul nou, Duhul Sfânt ne transformă cu adevărat şi vrea să transforme, şi prin intermediul nostru, lumea în care trăim. Să deschidem Duhului uşa, să ne lăsăm conduşi de El, să lăsăm ca acţiunea continuă a lui Dumnezeu să ne facă bărbaţi şi femei noi, însufleţiţi de iubirea lui Dumnezeu, pe care ne-o dăruieşte Duhul Sfânt! Ce frumos dacă fiecare dintre voi, seara ar putea să spună: astăzi la şcoală, acasă, la serviciu, condus de Dumnezeu, am făcut un gest de iubire faţă de colegul meu, faţă de părinţii mei, faţă de un bătrân! Ce frumos!
2. Un al doilea gând: în prima lectură Paul şi Barnaba afirmă că "trebuie să trecem prin multe încercări, ca să intrăm în împărăţia lui Dumnezeu" (Fap 14,22). Drumul Bisericii, chiar drumul nostru creştin personal, nu sunt mereu uşoare, întâlnesc dificultăţi, încercări. A-l urma pe Domnul, a lăsa ca Duhul său să transforme zonele noastre de umbră, comportamentele noastre care nu sunt conform lui Dumnezeu şi să spele păcatele noastre, este un drum care întâlneşte atâtea obstacole, din afara noastră, în lume şi chiar înlăuntrul nostru. Însă dificultăţile, încercările, fac parte din drumul pentru a ajunge la gloria lui Dumnezeu, ca pentru Isus, care a fost glorificat pe Cruce; le vom întâlni mereu în viaţă! Să nu ne descurajăm! Avem forţa Duhului Sfânt pentru a învinge aceste încercări.
3. Şi aici ajung la ultimul punct. Este o invitaţie pe care v-o adresez vouă, candidaţi şi candidate la mir, şi tuturor: rămâneţi tari în drumul credinţei cu speranţa puternică în Domnul. Aici se află secretul drumului nostru! El ne dă curajul de a merge împotriva curentului. Ascultaţi bine, tinerilor: a merge împotriva curentului; acest lucru face bine inimii, dar este nevoie de curaj pentru a merge împotriva curentului şi El ne dă acest curaj! Nu există dificultăţi, încercări, neînţelegeri care trebuie să ne înfricoşeze dacă rămânem uniţi cu Dumnezeu aşa cum mlădiţele sunt unite cu viţa, dacă nu pierdem prietenia cu El, dacă-i facem tot mai mult spaţiu în viaţa noastră. Asta şi mai ales dacă ne simţim săraci, slabi, păcătoşi, pentru că Dumnezeu dăruieşte forţă slăbiciunii noastre, bogăţie sărăciei noastre, convertire şi iertare păcatului nostru. Este atât de milostiv Domnul: mereu, dacă mergem la El, ne iartă. Să avem încredere în acţiunea lui Dumnezeu! Cu El putem face lucruri mari; ne va face să simţim bucuria de a fi discipolii săi, martorii săi. Pariaţi pe idealurile mari, pe lucrurile mari. Noi creştinii nu am fost aleşi de Domnul pentru lucruşoare mici, mergeţi tot mai departe, spre lucrurile mari. Jucaţi viaţa pentru idealurile mari, tinerilor!
Noutate a lui Dumnezeu, încercare în viaţă, tari în Domnul. Dragi prieteni, să deschidem larg poarta vieţii noastre pentru noutatea lui Dumnezeu care ni-l dăruieşte pe Duhul Sfânt, pentru ca să ne transforme, să ne facă tari în încercări, să întărească unirea noastră cu Domnul, rămânerea noastră puternică în El: aceasta este o adevărată bucurie! Aşa să fie.
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
