Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua şi An Nou fericit!
La începutul anului nou vă adresez vouă tuturor urările de pace şi de tot binele. Urarea mea este cea a Bisericii, este cea creştină! Nu este legată de sensul un pic magic şi un pic fatalist al unui ciclu nou care începe. Noi ştim că istoria are un centru: Isus Cristos, întrupat, mort şi înviat, care este viu în mijlocul nostru; are un scop: împărăţia lui Dumnezeu, împărăţie de pace, de dreptate, de libertate în iubire; şi are o forţă care o mişcă spre acel scop: forţa este Duhul Sfânt. Noi toţi îl avem pe Duhul Sfânt pe care l-am primit la Botez şi el ne stimulează să mergem înainte pe drumul vieţii creştine, pe drumul istoriei, spre împărăţia lui Dumnezeu.
Acest Duh este putere de iubire care a fecundat sânul Fecioarei Maria; şi este acelaşi care însufleţeşte proiectele şi operele tuturor făcătorilor de pace. Acolo unde este un bărbat sau o femeie făcători de pace, acolo este chiar Duhul Sfânt care îi ajută, îi stimulează să facă pacea. Două drumuri se intersectează astăzi: sărbătoarea Sfintei Fecioare Maria Născătoare de Dumnezeu şi Ziua Mondială a Păcii. În urmă cu opt zile a răsunat vestea îngerească: "Mărire lui Dumnezeu şi pace oamenilor"; astăzi o primim din nou de la Mama lui Isus, care "păstra toate aceste cuvinte meditându-le în inima sa" (Lc 2,19), pentru a face din ea angajarea noastră în decursul anului care începe.
Tema acestei Zile Mondiale a Păcii este "Fraternitatea, fundament şi cale pentru pace". Fraternitate: mergând pe urma Predecesorilor mei, începând de la Paul al VI-lea, am dezvoltat tema într-un mesaj, deja difuzat şi pe care, astăzi, în mod ideal, îl încredinţez tuturor. La bază este convingerea că suntem cu toţii fiii unicului Tată ceresc, facem parte din aceeaşi familie umană şi împărtăşim un destin comun. De aici derivă pentru fiecare responsabilitatea de a acţiona pentru ca lumea să devină o comunitate de fraţi care se respectă, se acceptă în diversităţile lor şi se îngrijesc unii de alţii. Suntem chemaţi să ne dăm seama şi de violenţele şi de nedreptăţile prezente în atâtea părţi ale lumii şi care nu pot să ne lase indiferenţi şi imobili: este nevoie de angajarea tuturor pentru a construi într-adevăr o societate mai dreaptă şi solidară. Ieri am primit o scrisoare de la un domn, poate că unul dintre voi, care aducându-mi la cunoştinţă o tragedie familială, după aceea prezenta atâtea tragedii şi războaie astăzi, în lume, şi mă întreba: ce se întâmplă în inima omului, care este determinat să facă toate acestea? Şi spunea, la sfârşit: "Este momentul să se oprească!". Şi eu cred că ne va face bine să ne oprim pe acest drum al violenţei şi să căutăm pacea. Fraţilor şi surorilor, îmi însuşesc cuvintele acestui om: ce se întâmplă în inima omului? Ce se întâmplă în inima omenirii? Este momentul să ne oprim!
Din toate colţurile pământului, astăzi, credincioşii înalţă rugăciunea pentru a-i cere Domnului darul păcii şi capacitatea de a o duce în toate locurile. În această primă zi a anului, Domnul să ne ajute să pornim la drum cu mai multă hotărâre pe căile dreptăţii şi ale păcii. Şi să începem acasă! Dreptate şi pace acasă, între noi. Se începe acasă şi apoi se merge înainte, la toată omenirea. Dar trebuie să începem acasă. Duhul Sfânt să acţioneze în inimi, să desfacă închiderile, împietririle şi să ne dea să ne înduioşăm în faţa slăbiciunii Pruncului Isus. De fapt, pacea cere forţa blândeţii, forţa nonviolentă a adevărului şi a iubirii.
În mâinile Mariei, Mama Răscumpărătorului, să ne punem cu încredere filială speranţele noastre. Ei, care îşi extinde maternitatea la toţi oamenii, să încredinţăm strigătul de pace al populaţiilor asuprite de război şi de violenţă, aşa încât curajul dialogului şi al reconcilierii să prevaleze asupra ispitelor de răzbunare, de prepotenţă şi de corupţie. Ei să-i cerem ca Evanghelia fraternităţii, vestită şi mărturisită de Biserică, să poată vorbi tuturor conştiinţelor şi să dărâme zidurile care îi împiedică pe duşmani să se recunoască fraţi.
