Papa Francisc: Angelus (1 ianuarie 2022)
Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua! La mulţi ani!
Începem anul nou încredinţându-l Mariei Născătoare de Dumnezeu. Evanghelia de la liturgia de astăzi vorbeşte despre ea, trimiţându-ne din nou la încântarea ieslei. Păstorii merg fără întârziere spre peşteră şi ce găsesc? Îi găsesc - spune textul - "Pe Maria, pe Iosif şi copilul culcat în iesle" (Lc 2,16). Să ne oprim asupra acestei scene şi să ne-o imaginăm pe Maria care, ca mamă duioasă şi grijulie, tocmai l-a culcat pe Isus în iesle. În acea culcare putem vedea un dar oferit nouă: Sfânta Fecioară Maria nu-l ţine pe Fiul pentru sine, ci ni-l prezintă nouă; nu-l strânge numai în braţele sale, ci îl depune pentru a ne invita să-l privim, să-l primim şi să-l adorăm. Iată maternitatea Mariei: Fiul care s-a născut ni-l oferă nouă tuturor. Mereu dându-l pe Fiul, indicându-l pe Fiul, niciodată ţinându-l ca pe ceva propriu pe Fiul, nu. Şi astfel în timpul întregii vieţi a lui Isus.
Şi depunându-l în faţa ochilor noştri, fără a spune un cuvânt, ne dăruieşte un mesaj minunat: Dumnezeu este aproape, la îndemână. Nu vine cu puterea celui care vrea să fie temut, ci cu fragilitatea celui care cere să fie iubit; nu judecă din înaltul unui tron, ci ne priveşte de jos ca frate, mai mult, ca fiu. Se naşte mic şi nevoiaş pentru ca nimeni să nu mai trebuiască să se ruşineze de sine însuşi: chiar atunci când trăim experienţa slăbiciunii noastre şi a fragilităţii noastre, putem să-l simţim pe Dumnezeu şi mai aproape, pentru că ni s-a prezentat aşa, slab şi fragil. Este Dumnezeul-prunc care se naşte pentru a nu exclude pe nimeni. Pentru a ne face să devenim toţi fraţi şi surori.
Iată, aşadar: noul an începe cu Dumnezeu care, în braţele Mamei şi culcat într-o iesle, ne încurajează cu duioşie. Avem nevoie de această încurajare. Încă trăim timpuri nesigure şi dificile din cauza pandemiei. Atâţia sunt înfricoşaţi de viitor şi împovăraţi de situaţii sociale, de probleme personale, de pericolele care provin din criza ecologică, de nedreptăţi şi de dezechilibre economice planetare. Privind la Maria având în braţe pe Fiul său, mă gândesc la tinerele mame şi la copiii lor care fug de războaie şi foamete sau aşteptând în lagărele pentru refugiaţi. Sunt atâţia! Şi contemplând-o pe Maria care îl culcă pe Isus în iesle, punându-l la dispoziţia tuturor, amintim că lumea se schimbă şi viaţa tuturor se îmbunătăţeşte numai dacă ne punem la dispoziţia celorlalţi, fără a aştepta ca să înceapă ei să facă asta. Dacă devenim artizani de fraternitate, vom putea să ţesem din nou firele unei lumi sfâşiate de războaie şi violenţe.
Astăzi se celebrează Ziua Mondială a Păcii. Pacea "este în acelaşi timp dar de sus şi rod al unei angajări împărtăşite" (Mesaj pentru a LV-a Zi Mondială a Păcii, 1). Dar de sus: trebuie implorată de la Isus, pentru că singuri nu suntem în măsură s-o păstrăm. Putem construi cu adevărat pacea numai dacă o avem în inimă, numai dacă o primim de la Principele păcii. Însă pacea este şi angajarea noastră: cere să facem primul pas, cere gesturi concrete. Se zideşte cu atenţia faţă de cei din urmă, cu promovarea dreptăţii, cu curajul iertării, care stinge focul urii. Şi are nevoie şi de o privire pozitivă: să ne privim mereu - în Biserică precum şi în societate - nu la răul care ne desparte, ci la binele care ne poate uni! Nu este de folos să capitulăm şi să ne plângem, ci să ne suflecăm mânecile pentru a construi pacea. Născătoarea de Dumnezeu, Regina păcii, la începutul acestui an să dobândească înţelegere inimilor noastre şi întregii lumi.
________________
După Angelus
Iubiţi fraţi şi surori,
La începutul anului nou urez tuturor pacea, care este compendiul oricărui bine. Pace! Schimb din inimă şi cu recunoştinţă salutul domnului preşedinte al Republicii Italiene, Sergio Mattarella, şi asigur rugăciunea mea pentru el şi pentru poporul italian.
Astăzi este Ziua Mondială a Păcii, iniţiată de Sfântul Paul al VI-lea în 1968. În mesajul din acest an am subliniat că pacea se construieşte cu dialogul între generaţii, cu educaţia şi cu munca. Fără aceste trei elemente, lipsesc temeliile.
Mulţumesc pentru toate iniţiativele promovate în lume cu ocazia acestei zile, compatibil cu situaţia de pandemie; îndeosebi pentru veghea desfăşurată aseară în Domul din Savona ca exprimare a Bisericii din Italia.
Salut participanţii la manifestarea "Pace în toate ţinuturile", organizată de Comunitatea "Sfântul Egidiu" aici la Roma şi în atâtea părţi ale lumii - sunt buni aceştia de la "Sfântul Egidiu", sunt buni! - în colaborare cu diecezele şi parohiile. Mulţumesc pentru prezenţa voastră şi pentru angajarea voastră!
Şi vă salut pe voi toţi, dragi romani şi pelerini! Salut tinerii din Curtatone, familiile din Forlimpopoli, credincioşii din Padova şi cei din Comun Nuovo, aproape de Sotto il Monte - patria Sfântului Ioan al XXIII-lea, papa enciclicei Pacem in terris, mai actuală ca oricând!
Să mergem acasă gândindu-ne: pace, pace, pace! Este nevoie de pace. Priveam imaginile de la programul "A sua immagine" astăzi, despre război, despre evacuaţi, despre mizerii... Dar asta se întâmplă astăzi în lume. Vrem pace!
Urări tuturor! Vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. La mulţi ani! Poftă bună şi la revedere pe mâine.
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
