La mulţi ani, dragi cititori. Vă dorim multă fericire, dorinţe împlinite şi binecuvântarea lui Dumnezeu în toate. Întrucât la 1 ianuarie 2006 este Ziua Mondială a Păcii (a XXXIX-a), vă oferim ca meditaţie câteva gânduri ale Sfântului Părinte Benedict al XVI-lea din mesajul dat cu această ocazie.
- Cu Mesajul tradiţional pentru Ziua Mondială a Păcii, la începutul noului an, doresc să ajungă o urare plină de iubire la toţi bărbaţii şi femeile din lume, îndeosebi le cei care suferă din cauza violenţei şi a conflictelor armate. Este o urare plină de speranţă pentru o lume mai senină, în care să crească numărul celor care, individual sau în mod comunitar, se angajează să parcurgă căile dreptăţii şi ale păcii.
- Tema reflecţiei din anul acesta - "Pacea este în adevăr" - exprimă convingerea că, acolo unde şi când omul se lasă luminat de splendoarea adevărului, el întreprinde, aproape în mod natural, drumul păcii. Constituţia pastorală Gaudium et spes a Conciliului Vatican II, încheiat în urmă cu 40 de ani, afirmă că omenirea nu va reuşi "să construiască o lume cu adevărat mai umană pentru toţi oamenii şi pe tot pământul, dacă oamenii nu se vor întoarce cu toţii, cu suflet reînnoit, la adevărul păcii".
- Cine şi ce anume poate să împiedice realizarea păcii? În acest sens, Sfânta Scriptură scoate în evidenţă în prima sa carte, Geneza, minciuna, rostită la începutul istoriei de fiinţa cu limba despicată în două, considerată de evanghelistul Ioan ca "tatăl minciunii" (In 8,44).
- Pacea este dorinţa de nesuprimat prezentă în inima oricărei persoane, dincolo de identităţile culturale specifice. Tocmai din această cauză, fiecare trebuie să se simtă angajat în slujba unui bine aşa de preţios, muncind pentru ca să nu se strecoare nici o formă de falsitate care să polueze raporturile. Toţi oamenii aparţin unicei şi aceleiaşi familii. Evidenţierea exasperată a propriilor diferenţe contrastează cu acest adevăr de fond. Trebuie recuperată convingerea că toţi avem acelaşi destin, în ultimă instanţă transcendent, pentru a putea valoriza cât mai bine propriile diferenţe istorice şi culturale, fără a ne opune, ci a ne coordona cu cei care aparţin altor culturi.
- În faţa riscurilor pe care omenirea le trăieşte în această epocă a noastră, este de datoria tuturor catolicilor să intensifice, în orice parte a lumii, vestirea şi mărturia "evangheliei păcii", proclamând că recunoaşterea adevărului deplin al lui Dumnezeu este condiţie prealabilă şi indispensabilă pentru consolidarea adevărului păcii. Dumnezeu este iubire care mântuieşte, Tată iubitor care doreşte să-i vadă pe fii săi cum se recunosc fraţi între ei, implicaţi în mod responsabil ca să pună diferitele talente în slujba binelui comun al familiei umane.
- Aş vrea, acum, să mă adresez îndeosebi celor care cred în Cristos, pentru a reînnoi invitaţia adresată lor de a deveni discipoli atenţi şi disponibili ai Domnului. Ascultând evanghelia, iubiţi fraţi şi surori, învăţăm să întemeiem pacea pe adevărul unei existenţe zilnice inspirate din porunca iubirii.
