|
| © Vatican Media |
Ştim cu toţii ce este un preot şi cu ce se ocupă. Cu toate acestea, lumea ştie prea puţin despre sensul vieţii lui, despre dorinţele, jertfele şi crucea lui; pentru că este văzut mai mereu cu zâmbetul pe buze şi senin. Cine este cu adevărat preotul din comunitatea în care trăiesc? Căci trăieşte în lume, dar diferit de lume! Dacă responsabilitatea soţilor şi a părinţilor este atât de mare, responsabilitatea unui preot este incomparabilă.
Dacă un soţ este obligat să-şi ierte partenerul de viaţă sau cei 10 copii pe care îi are, preotul este chemat să ofere iertarea tuturor celor care vor să se împace Dumnezeu: hoţi, beţivi, desfrânaţi, hulitori, profanatori, părinţi care şi-au ucis pruncii, criminali etc.
Dacă un tată sau o mamă trebuie să-şi sacrifice timpul pentru membrii familiei şi să se roage pentru ei, un preot trebuie să-şi sacrifice întreaga viaţă şi să se roage pentru comunităţi întregi şi pentru fiecare suflet în parte: copii, adolescenţi, tineri, adulţi, bătrâni, bogaţi şi săraci, buni şi răi, sfinţi şi păcătoşi, vii sau răposaţi.
Toţi aşteaptă de la el, iar el este "condamnat" să nu spună niciodată nu. Cel flămând aşteaptă un colţ de pâine; cel mâhnit un cuvânt de încurajare; cel trist, un zâmbet; păcătosul, iertarea; mirii îl vor la începutul noului drum să le împartă din darul binecuvântării; muribundul îl doreşte la căpătâiul său; sufletele celor răposaţi îl văd ca pe cineva care cu rugăciunile şi Liturghiile celebrate le potoleşte setea în mijlocul văpăilor care îi ard fără să-i mistuie; sfinţii îl văd ca pe cel mai bun prieten, pentru care simt o bucurie şi o plăcere de neimaginat să-i asculte rugăminţile...
Cu toate acestea, harul sfintei Preoţii nu elimină din preot umanitatea. Din contră! Preoţii se confruntă cu lupte spirituale mai grele, cu ispite mai violente şi încercări mai intense decât majoritatea laicilor. Iar lucrul acesta se întâmplă din cauza misiunii şi puterii pe care le-a primit: puterea de a a-l coborî pe Cristos pe altare; puterea de a ierta păcatele şi de a administra celelalte sacramente. Aceste puteri îl fac să fie o ţintă a duhurilor infernale.
Duşmanul sufletelor atacă întotdeauna păstorii pentru că este conştient că, atunci când un preot cade, multe suflete sunt afectate, pot cădea, se pot pierde. În această privinţă Cristos, în seara Cinei de Taină, înainte de a fi arestat, le-a spus apostolilor: "Voi toţi vă veţi scandaliza de mine în noaptea aceasta, căci este scris: Voi bate păstorul şi se vor risipi oile turmei" (Mt 26,31).
Preoţii poartă în ei tensiuni, lupte constante, singurătate şi nelinişti personale. Pe lângă acestea, se adaugă cele ale sufletelor care le-au fost încredinţate; se adaugă suferinţele şi aşteptările sufletelor din purgator; se adaugă responsabilitatea faţă de întreaga Biserică pentru care trebuie să se jertfească prin renunţări, rugăciuni şi jertfe ascunse pe care le cunoaşte doar Dumnezeu. Toate acestea pot crea o vulnerabilitate spirituală.
De câte ori nu se întâmplă ca un preot să stea ore în şir în confesional, oferind iertarea celor care vor să se împace cu Dumnezeu, dar, când a greşit cu ceva, este condamnat, criticat şi acuzat de unii oameni, de cei pe care i-a spovedit de atâtea ori?
Ne-am obişnuit să-l vedem pe preot zâmbind, puternic în hotărâri, disponibil şi neobosit. Dar oare cum aţi reacţiona imaginându-vă preotul din comunitate, singur, în camera sa, aşezat pe un scaun, cu faţa în palme şi plângând? Plânge când nu este înţeles; când nu se înţelege uneori nici măcar pe sine; când i se interpretează greşit intenţiile bune şi cuvintele pe care le foloseşte pentru a vesti evanghelia; când dăruirea de sine este privită ca interes personal; când munca îi este ridiculizată; când este împiedicat şi părăsit chiar şi de cei care ar trebui să-i stea aproape...
Da, preotul suferă! Suferă din cauza celor pentru care şi-a dăruit viaţa lui Dumnezeu, dar suferă şi din cauza propriei nevrednicii. Însă cu toate slăbiciunile şi nevrednicia preotului, preotul rămâne mare.
De aceea, iubeşte-ţi preotul! Ajută-ţi şi susţine-ţi preotul! Dacă tu îl părăseşti, el va sta lângă tine chiar şi pe ultimul drum, sigilându-ţi mormântul prin semnul sfintei cruci pentru ziua învierii. Iar dacă în viaţă l-ai vorbit de rău, când nu vei mai fi în lume, va implora iertarea ta de la Dumnezeu.
Pe lângă toate acestea, Cristos le-a spus apostolilor săi: "Cine vă ascultă pe voi, pe mine mă ascultă..." (Lc 10,16); "Cine vă primeşte pe voi pe mine mă primeşte, iar cine mă primeşte pe mine îl primeşte pe cel care m-a trimis. Cine primeşte un profet pentru că este profet va primi răsplata profetului..." (Mt 10,40-41). Ce promisiune! Iubeşte-ţi preotul cât mai ai timp şi înalţă o rugăciune pentru el!
Pr. Irinel-Iosif Iosub
