Astă-vară, când am fost câteva zile prin țară în concediu, am auzit de părintele Ciprian Laslău că e grav bolnav la spital la Iași. M-am apucat și eu, ca și ceilalți confrați din dieceză și din diaspora, să mă rog mai insistent pentru însănătoșirea lui. Și repet, ne-am rugat mulți pentru ca Domnul să îl aducă sănătos între noi. Dar Dumnezeu a zis că e mai bine să meargă sus la el, căci și acolo în cer mai este „câte ceva” de reparat. Cum a făcut părintele la Fundu Răcăciuni.
Cu Ciprian am fost colegi la seminar la Bacău și o perioadă chiar colegi de bancă. Inteligent, determinant, dar și săritor la nevoie. Așa a fost mereu părintele. M-am gândit mult la tine în aceste săptămâni când, pe patul de spital, înconjurat de mama și de Dana, nu ziceai nimic și erai în așteptare, părinte Ciprian. Puteam să fiu și eu în locul tău sau oricare dintre noi.
Ai plecat în perioada când în multe dieceze din lume e timpul când se văd valizele preoților cum se mișcă de la nord la sud sau de la stânga la dreapta. E perioada când parohi și vicari schimbă parohiile. Bucurii și lacrimi caracteristice oricărei mutări. Ca și în cazul tău: lacrimi și așteptări de o parte și de alta din partea a două comunități. Trecerea la Domnul a părintelui ne pune pe toți pe gânduri.
Într-adevăr, e multă singurătate, des muncă excesivă, fragilități de tot felul și multe nevoi. Cipriane, ne-ai îndurerat pe toți. Un părinte tânăr care nu mai este e o veste tristă pentru toți. Știm că figura preotului în contextul actual e complexă, deseori neînțeleasă, ca și întreaga Biserică pe care a ales-o să o slujească. Un preot nu va fi niciodată înțeles pe deplin dacă nu începem de la imaginea lui Cristos, care e cel care începe să îl iubească, să îl cheme și să îl pună câteodată la încercare pe cel care vrea să îl urmeze. Și cel care aude vocea Domnului și acceptă provocarea și chemarea, acela se cheamă preot. Împins de această promisiune a lui Isus, preotul se aruncă în această provocare. Unde? Acolo unde Providența îi spune să meargă și să împartă iubirea.
E adevărat că atunci când pleacă spre locul indicat îi este cerut să lase rude, prieteni și chiar proiecte. Și preotul chiar crede în această promisiune care vine de sus. Se mai discută, se mai ceartă, se roagă (trebuie multă rugăciune)... Zicea un preot bătrân că valizele preoților sunt pline de lacrimi... Orice dus sau întors prin „via diecezei” (comunitățile parohiale) e ca o artă, chiar o artă a discernerii care trebuie să dea acea libertate și acel curaj mare.
Să ne ierți, părinte, dacă nu am reușit să înțelegem nevoile sau fricile tale. De sus să ne amintești a ne căuta unii pe alții, în a ne ajuta și sprijini între noi, preoți și episcopi. Și să ne amintești că iubirea concretă e cea mai frumoasă predică pe care noi, slujitorii Domnului, o putem face în biserică și în afara ei.
Pr. Marian Benchea
A trecut la Domnul pr. Ciprian Laslău (actualizare cu informații despre funeralii)
Pr. Ciprian Laslău a trecut la cele veșnice în seara zilei de sâmbătă, 29 august 2026, în Spitalul de Neurochirurgie din Iași, în urma unui accident vascular cerebral. Avea 45 de ani.
