A fost prezentat Annuarium Statisticum Ecclesiae 2007, pregătit de Oficiul Central de Statistică a Bisericii şi editat de Libreria Editrice Vaticana.
Faţă de Anuarul Pontifical mai cunoscut, în care sunt privilegiate nume şi biografii, Anuarul Statistic prezintă o dimensiune a principalelor dinamici numerice ale Bisericii catolice în diferitele ţări şi în fiecare continent.
Datele, ca în fiecare an, sunt îmbogăţite de explicaţii în limbile latină, engleză şi franceză şi sunt integrate de grafice. Prezentăm, în continuare, informaţiile despre câteva aspecte fundamentale ale Bisericii catolice între anii 2000 şi 2007.
În cursul ultimilor opt ani, prezenţa catolicilor botezaţi în lume rămâne în mod substanţial stabilă în jurul a 17,3%. Câteva semne de reluare par să apară în anul 2007, cu numărul catolicilor care creşte în ritmuri uşor superioare (9,72%) ritmurilor populaţiei mondiale în aceeaşi perioadă (9,42%). Prin urmare prezenţa catolică urcă la 17,33% de la 17,29% din anul precedent. De fapt, în anul 2007 şi în termeni absoluţi au fost circa 1.147 de milioane de catolici, faţă de circa 1.045 de milioane în anul 2000. Destul de eterogenă rămâne contribuţia diferitelor arii geografice la realitatea în ansamblu.
Europa, deşi are aproape 25% din comunitatea catolică mondială, se confirmă aria mai puţin dinamică în mod absolut, cu o creştere a numărului de credincioşi care este cu puţin mai mare de 1%. Prezenţa credincioşilor în teritoriu se stabilizează în jurul a 40% cu o corectare neglijabilă faţă de anul precedent. Acest lucru, în faţa faptului că dinamica demografică, în aceeaşi perioadă, depăşeşte cu câteva zecimi pe cea a numărului catolicilor. În Italia, Malta, Polonia şi Spania, incidenţa catolicilor botezaţi depăşeşte 93% din populaţia rezidentă. Cu referinţă la întreaga perioadă 2000-2007, credincioşii botezaţi în America şi Oceania cresc mai puţin decât populaţia (9,5% şi respectiv 10,1%), în timp ce contrariul există în continentul asiatic. În termeni de număr de credincioşi din totalul populaţiei, continentul asiatic se menţine aproximativ stabil în anul 2007, cu tendinţă spre o consolidare treptată, faţă de realitatea din anul 2000. Continentul african rămâne fără îndoială cel cu creşterea cea mai mare. De fapt, numărul botezaţilor în Africa (în anul 2007 de peste 164 de milioane), creşte într-un ritm egal cu peste dublul celui din ţările asiatice (adică aproape 27%) şi este cu mult superioară creşterii populaţiei în acelaşi interval de timp.
Numărul episcopilor în lume a trecut, din 2000 până în 2007, de la 4.541 la 4.946, cu o creştere de 8,92%. Continentul cel mai dinamic se confirmă cel asiatic (+16,75%), urmat de Oceania (+10,74%), dar cu număr mai mic faţă de total, de Africa (+9,32%) şi de America (+8,97%). Rămâne sub media de ansamblu numai Europa (+5,28). Numărul din diferitele arii a rămas aproximativ neschimbat în timp, cu America şi Europa care, singure, continuă să reprezinte aproape 70% din total.
Dincolo de consistenţa numerică a episcopilor în diferitele arii şi de dinamica lor evolutivă, rămâne crucială, cu scopul de a-i evalua corespunderea, informaţia cu privire "cantitatea de muncă" medie ce trebuie atribuită fiecărui episcop. O estimare a acestei "poveri" în diferitele arii geografice se obţine din raportul dintre numărul de preoţi şi numărul de episcopi. Ei bine, se confirmă trendul de erodare treptată dar continuă a obligaţiilor pastorale ale sectorului episcopal. Dintr-un raport de aproape 90 de preoţi pentru fiecare episcop din anul 2000 se coboară spre un coeficient de aproape 82 la 1, cu rezultatul unei subîmpărţiri mai egale şi probabil mai eficiente a activităţilor între diferitele categorii de lucrători pastorali.
După circa douăzeci de ani de performanţă mai curând dezamăgitoare, populaţia sacerdotală, atât diecezană cât şi călugărească, continuă să arate, la nivel agregat, un trend de creştere pozitiv dar destul de moderat şi oricum mai mic de 1% în perioada 2000-2007. De fapt, consistenţa preoţilor creşte în cursul ultimilor opt ani, trecând de la 405.178 în anul 2000 la 408.024 în anul 2007. Totuşi, realitatea agregată rezultă destul de puţin semnificativă, în lumina inegalităţilor regionale evidente. Dacă Africa şi Asia arată o dinamică destul de susţinută (respectiv, +27,58% şi +21,20%), America se menţine aproximativ staţionară. Europa, cu cel mai mare număr din total, şi Oceania înregistrează în schimb, în aceeaşi perioadă, procente de creştere în mod clar negative şi egale cu 6,84%, respectiv cu 5,48%.
Apoi, privind la împărţirea între diecezani şi călugări, apare clară evoluţia divergentă a celor două categorii de lucrători sacerdotali. În faţa celor dintâi care, în ansamblu, înregistrează o creştere de 2,5% - trecând astfel de la 265.781 în anul 2000 la 272.431 în anul 2007 - preoţii călugări sunt în flexiune constantă (2,73%), atestându-se puţin peste 135.000 în anul 2007. De asemenea, preoţii călugări, în afară de faptul că, în linie cu realitatea agregată, sunt în scădere în Europa şi Oceania, arată o semnificativă repliere şi în continentul american, unde sunt mai puţin de 42.000 în anul 2007 de la peste 45.000 în anul 2000.
În termeni de cotă procentuală, preoţii sunt în mod clar în flexiune numai în Europa: dacă în anul 2000 ei reprezentau peste 51% din totalul mondial, coboară la mai puţin de 48% în anul 2007, cu o scădere de aproape 4 procente. Pe de altă parte, în faţa unei replieri clare în Europa occidentală, se înregistrează o dinamică deosebită în unele ţări din Europa orientală, prima dintre toate Polonia. Italia, Franţa şi Spania, chiar dacă sunt în flexiune clară, reprezintă încă în anul 2007 aproape 50% din totalul preoţilor europeni. Din acesta, circa jumătate trebuie atribuită numai Italiei. În schimb recuperează poziţii Africa şi Asia care, împreună, reprezintă, în anul 2007, peste 21% din total (de la 17,5% în urmă cu opt ani). Îndeosebi în Africa în ce priveşte numărul relativ al preoţilor, patru ţări - Republica Democratică din Congo, Nigeria, Tanzania şi Uganda - au aproape 50% din total. Pe primul loc în ce priveşte numărul de preoţi, Republica Democratică din Congo care are în 2007 circa 16% din toţi preoţii africani. America şi Oceania tind să păstreze propria cotă în mod substanţial constantă în timp, chiar dacă este foarte diferită în termeni dimensionali: America se menţine în jurul a mai puţin de 30%, în timp ce Oceania continuă să reprezinte puţin peste 1%.
Populaţia diaconilor permanenţi, atât diecezani cât şi călugări, continuă să arate o dinamică evolutivă semnificativă şi încurajatoare. Încă limitaţi în termeni absoluţi, cresc, în anul 2007, cu peste 29% faţă de realitatea din urmă cu opt ani, trecând de la 27.824 la 35.942. Numărul diaconilor se îmbunătăţeşte în toate ariile în ritmuri surprinzătoare. În Oceania, unde diaconii nu ajung încă la 1% din total, ei cresc cu peste 50%, atestându-se 272 de diaconi în anul 2007. Dar ei cresc şi în arii în care prezenţa lor este cantitativ mai relevantă. În America şi în Europa, unde în anul 2007 se află circa 98% din populaţia în ansamblu, diaconii au crescut, în intervalul de timp analizat, cu 26,8%, respectiv cu 34,4%. Îndeosebi în America ei sunt concentraţi mai ales în America de Nord.
Continuă trendul de scădere care a cuprins de câţiva ani categoria călugărilor care nu sunt preoţi şi care se pare că în anul 2006 a rămas pe loc. În lume ei sunt 55.057 în anul 2000 şi coboară la cota 54.956 în anul 2007. În scădere clară în Europa (13,82%) şi în Oceania (15,80), staţionari în America, călugării care nu sunt preoţi cresc în mod semnificativ în Asia (+31,10%) şi în Africa (+9,16%), unde continuă să crească propria cotă din totalul mondial. De fapt, numărul călugărilor care nu sunt preoţi în aceste două continente ajunge să depăşească procentualul prezent în America. În Asia procente de creştere superioare mediei din arie se înregistrează în Singapore, Vietnam, India, Filipine, în timp ce în Africa se măreşte în ritmuri susţinute numărul călugărilor care nu sunt preoţi în Camerun, Ciad, Ghana, Tanzania. Europa continuă să menţină cota relativă cea mai ridicată (34,01%), dar în scădere evidentă. Se semnalează, în contratendinţă faţă de media continentului, performanţa bună din Ucraina, România, Ungaria, dar şi din Austria în Europa occidentală.
Şi populaţia călugăriţelor străbate o transformare profundă. Călugăriţele, numeric de două ori mai multe decât preoţii şi de paisprezece ori mai multe decât călugării care nu sunt preoţi, sunt actualmente în scădere evidentă. La nivel global, ele trec de la peste 800.000, în anul 2000, la mai puţin de 750.000 după opt ani. Cât priveşte distribuirea lor geografică, aproape 42% sunt în Europa. Peste 60% dintre călugăriţele europene se află în trei ţări: Franţa, Spania şi Italia. Italia, singură, are peste 30% din totalul de pe bătrânul continent. Urmează America, 27,65% (distribuite în mod omogen în cele două emisfere) şi Asia cu puţin peste 21%. În termeni evolutivi, călugăriţele s-au mărit ca număr în continentele cele mai dinamice, Africa (+17,69%) şi Asia (+14,83%), în faţa unei scăderi în celelalte arii. Prin urmare, dacă în anul 2000 călugăriţele din Europa şi America reprezentau aproape trei sferturi din totalul mondial, în anul 2007 sunt mai puţin de 70%.
Veşti încurajatoare continuă să vină din examinarea evoluţiei temporale şi teritoriale a candidaţilor la preoţie. Studenţii din filozofie şi din teologie prezenţi în seminariile diecezane şi în cele călugăreşti dau o indicaţie a potenţialului de vocaţii la preoţie. Numărul candidaţilor la preoţie în lume creşte cu 4,83% trecând de la 110.583 unităţi în anul 2000 la 116.000 în anul 2007. O mare parte din performanţa pozitivă trebuie atribuită, pe de altă parte, Africii şi Asiei, cu ritmuri de creştere de 21,32%, respectiv de 20,35%. În contratendinţă Europa, care arată o scădere în potenţialul de vocaţii de peste 17%. Între altele, vocaţiile sunt în puternică scădere în Belgia, Spania, dar şi în Europa orientală, unde Ungaria, Lituania, România şi Slovacia înregistrează scăderi mai mari de 40%. Prin urmare, se observă o redimensionare a rolului continentului european la creşterea potenţială a reînnoirii numărului de preoţi, cu o cotă care trece de la 24% la puţin peste 19%. În schimb pare destinat să crească numărul din Africa şi Asia, ca şi continente de reşedinţă a viitoarelor generaţii destinate să se angajeze în activităţile pastorale. În Africa, aproximativ 36% din totalul candidaţilor la preoţie se află în două ţări: Nigeria şi Republica Democratică din Congo, în timp ce ansamblul India şi Filipine reprezintă aproape 70% din totalul viitoarelor generaţii asiatice. America menţine o cotă în jurul a 32%, în timp ce Oceania reprezintă doar 0,85% din total, dar este în creştere.
(După L'Osservatore Romano, 7 mai 2009)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
