1. Este prezentat în aceste zile Annuarium Statisticum Ecclesiae, pregătit de Oficiul Central de Statistică a Bisericii şi editat de Libreria Editrice Vaticana.

Anuarul Statistic informează cu privire la aspectele importante care caracterizează activitatea Bisericii catolice în diferite ţări şi în fiecare continent.

Tabelele statistice, integrate de grafice, sunt îmbogăţite de didascalii în limbile latină, engleză şi franceză.

În continuare se prezintă câteva adnotări statistice despre aspectele care par să constituie tendinţele de importanţă mai mare pentru Biserica Catolică între 2000 şi 2008.

2. La nivel planetar numărul catolicilor botezaţi a trecut de la 1.045 de milioane în anul 2000 la 1.166 de milioane în anul 2008, cu o variaţie relativă de +11,54% (Tabelul 1); creştere numai puţin superioară faţă de cea a populaţiei pământului, adică 10,77%, care evidenţiază un comportament de stabilitate substanţială a răspândirii catolicilor botezaţi. Totuşi aceste creşteri trebuie atribuite în manieră diferenţiată diferitelor situaţii continentale: de fapt, în timp ce în Africa se înregistrează o creştere de 33,02% a catolicilor, la extrema opusă, în Europa se manifestă o situaţie de stabilitate practică (+1,17%); de înregistrat sunt şi creşterile semnificative care există în Asia (+15,61%), în Oceania (+11,39%) şi în America (+10,93%). De altfel, această situaţie se citeşte şi în efectul pe care-l au asupra valorii relative pe care catolicii o asumă în diferitele continente: se merge de la reducerea relativă a catolicilor europeni care, deşi cresc în valoare absolută, scade valoarea lor în lume, de la 26,81% în anul 2000 la 24,31% în anul 2008, la corelativa dobândire de importanţă a catolicilor africani care trec, în cei doi ani citaţi mai sus, de la 12,44% la 14,84%. Pentru celelalte continente se observă o stabilitate substanţială al Americii şi a Oceaniei şi o uşoară creştere pentru Asia.

De un interes deosebit apare lectura datelor cu privire la împărţirea catolicilor în diferitele arii continentale comparaţi cu numărul locuitorilor. Dintr-o privire la aceste raporturi reiese că în Africa tendinţa la creştere este constantă (se trece de la 12,44 la fiecare 100 de locuitori în anul 2000 la 14,84 în anul 2008), în timp ce această creştere, mult mai reţinută, se manifestă în America şi în Asia. Se poate adăuga şi că în fiecare continent numărul relativ de catolici variază între diferite nivele: se merge, pentru cel mai recent an, de la 3 catolici la fiecare 100 de locuitori în Asia, la 63 în America. În afară de asta, se mai poate nota că în Oceania acest număr relativ de catolici este de circa 26, iar în Europa de 40.

3. În cei opt ani cuprinşi între 2000-2008, numărul episcopilor a trecut de la 4.541 la 5.002, cu o creştere relativă care depăşeşte cu puţin 10%, aşa cum rezultă din Tabelul 2. Această mişcare de creştere se întâlneşte în toate continentele, deşi variaţia relativă este mai accentuată pentru Asia, pentru Africa şi pentru Oceania. De asemenea se poate semnala că valoarea fiecărui continent a rămas, în această perioadă, aproximativ neschimbată şi măsurată după importanţa relativă a fiecărei realităţi continentale.

Nu este lipsit de interes să se observe şi valorile, prezentate aici în continuare, numărului de preoţi (diecezani sau călugări) pentru fiecare episcop cu scopul de a vedea echilibrul acestor date şi fiecare realitate continentală.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

La nivel mondial, acest raport a scăzut în decursul timpului, evidenţiind astfel o distribuire mai bună şi mai armonioasă a episcopilor în realităţile continentale, adică un semnificativ echilibru cantitativ între preoţi şi episcopi cu trecerea timpului.

4. Statisticile referitoare la preoţi, diecezani şi călugări, sunt prezentate în tabelul 3 în termeni de consistenţă în 2000, 2007 şi 2008.

Prima realitate care iese clar în evidenţă este că numărul total al preoţilor în perioada 2000-2008 arată un trend de creştere pozitiv, deşi moderat, şi oricum mai mic de 1%. Acest lucru este valabil la nivel planetar, deoarece pentru fiecare continent dinamicile sunt diferenţiate. În faţa creşterilor însemnate pentru Africa şi pentru Asia, unde se înregistrează un +33,1% respectiv un +23,8%, şi a unei cvasi-staţionări pentru America, este Europa cu o scădere de peste 7% şi Oceania cu -4%.

O variabilitate şi mai marcată reiese dacă se face distincţia între preoţii diecezani şi preoţii călugări. În timp ce pe planetă numărul celor dintâi a trecut de la 265.781 în anul 2000 la 272.431 în anul 2008, manifestând deci o revenire semnificativă, cel al preoţilor călugări apare în declin constant. De fapt, preoţii călugări, care erau 139.397 în anul 2000, au scăzut la circa 135 de mii opt ani mai târziu.

Distribuirea procentuală a ansamblului preoţilor pe fiecare continent evidenţiază, aşa cum era de aşteptat, schimbări însemnat în cei opt ani luaţi în considerare. Africa şi Asia contribuiau în anul 2000 la 17,5% din totalul mondial, în anul 2008 incidenţa lor a urcat la 21,9%. Şi America a mărit uşor propriul procentaj. Singurul continent ca şi-a văzut diminuându-se cota este Europa: în anul 2000 cei peste 208.000 de preoţi europeni reprezentau aproape 51% din totalul de preoţi din lume, în timp ce opt ani mai târziu au scăzut la aproape 47%.

Din jocul combinat al variaţiilor demografice şi al schimbărilor numărului de preoţi derivă câteva aranjări variabile pentru numărul de catolici pentru fiecare preot. Acest raport a crescut în decursul timpului şi, la nivel global, a trecut de la 2.579 catolici pentru un preot la începutul perioadei la 2.849 la sfârşitul perioadei. Numărul de catolici pentru fiecare preot a crescut în fiecare continent; totuşi dimensiunea raportului apare nu puţin diferită de la continent la continent. De exemplu, în anul 2008, în faţa a circa 1.400 de catolici, care în medie gravitează asupra fiecărui preot în Europa, în Africa se numără circa 4.800, iar în America 4.700 şi aceste valori arată aranjarea diferită a raporturilor dintre preoţi şi credincioşi.

5. Comentariile care urmează se referă la alte figuri de lucrători religioşi care însoţesc acţiunea pastorală a episcopilor şi a preoţilor: diaconii permanenţi, călugării cu voturi care nu sunt preoţi şi călugăriţele cu voturi.

Consistenţele numerice ale acestor trei grupuri de lucrători pastorali sunt destul de diferite. La sfârşitul anului 2008, în lume diaconii sunt 37.203, călugării cu voturi aproape 55.000 şi călugăriţele cu voturi peste 739.000. Şi dinamicile evolutive au caracteristici foarte diferite.

Diaconii permanenţi constituie grupul în evoluţie mai puternică în decursul timpului: de la circa 28.000 în anul 2000 ajung la 37.000 de unităţi în anul 2008, cu o variaţie relativă de +33,7% (Tabelul 4). Dacă creşterea s-a manifestat peste tot, totuşi ritmurile de creştere rămân diferite între diferitele arii continentale: în Europa creşterea lor este semnificativă, trecând în opt ani de la puţin peste 8.800 la peste 12.000. Şi în America dinamica este susţinută: în anul 2000 în acest continent erau peste 18 mii, în timp ce în anul 2008 numărul a urcat la peste 24 de mii. Nu sunt de semnalat variaţii importante în distribuirea teritorială a diaconilor în timpul perioadei examinate: are loc numai o scădere a numărului relativ de diaconi în America şi o creştere a numărului din Europa.

Nu este lipsit de interes să se menţioneze că această figură religioasă este foarte prezentă în America (în special în America de Nord) cu 64,6% din toţi diaconii din lume, şi chiar în Europa (33,1%). În schimb, este scăzută prezenţa diaconilor în Africa şi în Asia: aceste continente reprezintă împreună doar 1,5% din consistenţa globală.

O uşoară scădere numerică netă este, în schimb, cea avută de călugării cu voturi care nu sunt preoţi (Tabelul 5). În anul 2000 ei erau în lume 55.057, reducându-se apoi la 54.641 în anul 2008. Este de notat că descreşterea s-a concentrat pe două continente: Europa (-16,6%) şi Oceania (-22,1%). Dimpotrivă, aceşti călugări au crescut în Asia şi în Africa şi tot aşa şi în America, deşi în măsură mai mică. Aceste mişcări au făcut în aşa fel încât valoarea relativă a diferitelor continente s-a schimbat aşa cum se poate observa direct din datele procentuale prezentate în Tabelul 5.

Călugăriţele cu voturi reprezintă, în anul 2008, în ansamblu o populaţie de 740.000 de unităţi, de circa două ori mai mare decât cea a preoţilor şi circa 41% prezentă în Europa, urmată de America, având peste 203.000 de consacrate şi de Asia care ajunge la 161.000 de unităţi. Faţă de anul 2000, grupul are o flexiune de 7,75% (Tabelul 6). Declinul, şi în acest caz, s-a referit la trei continente (Europa, America şi Oceania), cu variaţii negative chiar însemnate (cam 15-17 la sută). În Africa şi în Asia, în schimb, creşterea a fost în mod clar susţinută, pe la 21% pentru Africa şi 16% pentru Asia. Ca rezultat final al acestor dinamici destul de diferenţiate, numărul de călugăriţe în Africa şi Asia din totalul mondial trece de la 23% la 30%, în defavoarea Europei şi Americii a căror incidenţă în ansamblu se reduce de la 75% la 68%.

6. Datele prezentate în Tabelul 7 evidenţiază o clară tendinţă de creştere a studenţilor de filozofie şi de teologie prezenţi în centrele diecezane şi călugăreşti: în lume s-a trecut de la aproape 110.000 de candidaţi în anul 2000 la peste 117.000 în anul 2008, cu o variaţie de +28,6%. Evoluţia este foarte diferită în diferitele continente. Dacă ne referim la anul de referinţă iniţială, se observă că America la totalul mondial contribuia cu 33%, Europa cu 24%, Asia cu 23% şi Africa 18%. Opt ani mai târziu contribuţia americană a coborât la 31%, cea europeană la 18%, în timp ce Asia a urcat la circa 28% şi Africa la 22%.

Făcând referinţă la numărul de catolici, vitalitatea Asiei şi a Africii sunt confirmate, cu circa 148 de candidaţi pentru un milion de credincioşi în Africa şi 263 în Asia. Valorile europene (75) şi americane (63) sunt destul de puţin mărite. În raport la 100 de preoţi, Africa şi Asia confirmă primatul lor cu 72 respectiv 61 de candidaţi, în timp ce este mai slabă situaţia europeană: numai 11 candidaţi la fiecare 100 de preoţi (în anul 2000 erau 13). Oricum, la nivel mondial s-a trecut graţie aportului Asiei şi Africii de la circa 27 la ceva mai puţin de 29.