Cine sunt sfinții astăzi? Este o întrebare care a însoțit întotdeauna celebrarea Solemnității Tuturor Sfinților. În epoca noastră, marcată de viteza comunicării și într-o societate care adesea măsoară valoarea persoanelor în funcție de vizibilitate și succes, figura sfântului pare aproape distantă. Totuși, este adevărat exact opusul. „Privind acești bărbați și femei, fiecare diferit de celălalt – a declarat pentru agenția SIR fratele Carlo Calloni, postulator general al Fraților Minori Capucini – descoperim că frumusețea sfințeniei «noastre» constă în descoperirea «chipului nostru» reflectat în cel al lui Cristos, care este sfințenia lui Dumnezeu întrupat și vizibil în istorie”. Aceste cuvinte mută atenția de la o sfințenie extraordinară la o sfințenie posibilă, apropiată și accesibilă. Sfinții nu reprezintă o elită spirituală separată de restul omenirii. Sunt bărbați și femei care au putut primi acțiunea lui Dumnezeu în viața lor. În mod tipic – adaugă călugărul – „sfinții sunt identificați ca aceia care au putut să-și ducă zilele pământești la plinătate și au intrat deja în viața veșnică și în acel mister al deplinei comuniuni cu Dumnezeu. Bărbați și femei, o mulțime, care au făcut loc harului”.
Sfințenia, explică în continuare Calloni, izvorăște din inițiativa lui Dumnezeu și nu numai din abilitățile umane. Din acest motiv, ea nu este rezervată celor care sunt excepționali prin natura lor. „Nenumărați martori, chiar și în zilele noastre – adaugă fratele Calloni – au trăit dimensiunea sfințeniei în desfășurarea vieții lor de zi cu zi, fără să se gândească la propriile merite sau la aprecierile de pe Facebook. Fiecare vorbește despre erupția în viața sa a misterului Iubirii lui Dumnezeu în lume, care își găsește cea mai adevărată și pură revelație în Cruce”.
Sfântul „nu se laudă cu propriile merite sau cu obiectivele atinse și cucerite, ci recunoaște că viața sa este în Dumnezeul care s-a revelat și s-a dăruit pe sine în Isus”.
Pentru a-și concretiza raționamentul, postulatorul amintește de mai multe figuri ale timpului nostru. Printre acestea se numără venerabilul Salvo D’Acquisto, care în septembrie 1943 și-a oferit viața pentru a salva 22 d de persoane nevinovate de la execuție. De asemenea, o amintește pe venerabila Giulia Gabrieli, o adolescentă marcată de boală, dar capabilă să insufle speranță colegilor săi de secție; fericitul Rolando Rivi, ucis la doar paisprezece ani din ură față de credință; și fericitul Francesco Solanus Casey, primul călugăr capucin din Statele Unite beatificat, care a transformat limitele impuse activității sale preoțești într-o oportunitate de slujire umilă și tăcută. Istoriile lor sunt foarte diferite, dar împărtășesc aceeași certitudine: sfințenia se manifestă în fidelitatea zilnică și în iubirea față de ceilalți.
Pentru părintele Enzo Gabrieli, responsabilul Postulației Cosentina pentru Cauzele Sfinților, sfinții pot fi definiți ca „semnături ale lui Dumnezeu în istorie”. „Nu sunt – explică el – persoane în afara timpului, nici figuri idealizate sau visători abstracți”. Bărbați și femei „inserați în timpul lor, capabili să trăiască în luptele, crizele și contradicțiile sale”. „Sfinții – explică el – nu șterg viața reală – munca, familia, greutățile și responsabilitățile – ci o locuiesc, creând o armonie între cer și pământ”. Ei devin „anticorpi istorici”: „Pot apărea ca «invazivi» și chiar «persoane care indispun», pentru că pun în discuție ceea ce timpul lor consideră normal. Adesea pornesc de la periferiile istoriei și, traducând evanghelia în acțiuni concrete, introduc o logică diferită în realitate”. Astfel, „sfințenia nu rămâne o experiență interioară, ci devine opere, educație, asistență, promovare a persoanei, atenție față de săraci, construire a comunității, cultură, mărturie”.
„Sfințenia este un dar de la Dumnezeu, rodul harului și, ca atare, este omniprezentă și contagioasă”, spune sora Bernadette Rossoni, postulatoare generală a Fiicelor Sfântului Camil: sfântul „nu știe că este sfânt, dar prezența sa, acțiunile sale și modul său de viață sunt un limbaj elocvent”. Din acest motiv, subliniază călugărița, cea mai eficientă modalitate de a proclama sfințenia este de a face cunoscute viețile sfinților de ieri și de astăzi, bărbați și femei care au experimentat aceleași slăbiciuni ca și omenirea contemporană, fără a-l pierde din vedere pe Cristos. „A noastră – adaugă ea – este sarcina de a aprofunda cunoștințele noastre despre atâtea figuri luminoase și de a le face cunoscute prin nenumăratele mijloace pe care le avem la dispoziție, siguri, însă, că mijloacele rămân astfel și că sfinții ne surprind întotdeauna, ajungând în locuri pe care nu ni le-am fi imaginat niciodată”. Sărbătoarea Tuturor Sfinților devine, așadar, nu numai o amintire a celor pe care Biserica îi are ca modele, ci și o oportunitate de a privi la numeroasele forme de sfințenie ascunsă care sălășluiesc în jurul nostru și pe care adesea nu le observăm.
Raffaele Iaria
(După Agenția SIR, 31 octombrie 2026)
Traducere de pr. Mihai Pătrașcu
