Aceasta este istoria despre cum un „da” spus Domnului poate aduce roade infinite și neașteptate de iubire. Este istoria lui Toribiu de Mogrovejo, urmaș al unei familii nobile spaniole, jurist strălucit și expert în drept canonic. La un moment dat în viața sa, regele Filip al II-lea al Spaniei l-a propus ca arhiepiscop de Lima, pe atunci Ciudad de los Reyes, capitala vice-regatului Peru. Toribiu a încercat, în zadar, să refuze. În schimb, a primit rapid ordinele sacre și a fost numit arhiepiscop de Ciudad de los Reyes de către Papa Grigore al XIII-lea. În 1581, a plecat spre acel îndepărtat ținut de misiune, care avea să-i schimbe viața pentru totdeauna.
Zel pentru proclamarea evangheliei
De acolo a început o „aventură” a iubirii față de Isus Cristos, care l-a condus la călătorii de mii de kilometri prin arhidieceza sa, adesea prin teren accidentat. Neobosit, pe jos sau pe măgar. Mânat doar de zelul de a proclama iubirea lui Dumnezeu miilor de persoane, multe dintre ele necunoscându-l încă pe Isus Cristos. Toribiu nu a debarcat în Callao, așa cum ar fi fost normal, ci în Paita, la aproximativ o mie de kilometri nord de capitala Lima, unde a ajuns apoi călare pe măgar, întâlnind populațiile pe care urma să le îndrume spiritual. „O îmbrățișare a apropierii de oameni”, a explicat părintele Fidel Zavaleta, vicar episcopal al clerului din Lima, într-un interviu acordat la mass-media vaticane, concentrându-se pe figura sfântului.
Utilizarea limbilor locale
Opera sa de mare reformator a dus la prima organizare adevărată a Bisericii peruviene. Un aspect fundamental al operei sale a fost convocarea celui de-al Treilea Conciliu de la Lima în 1582, care a stabilit obligația ca toți preoții să învețe limbile locale, astfel încât să poată asculta spovezi și să predice într-un mod pe care oamenii să-l poată înțelege. De asemenea, el a fost responsabil pentru publicarea Catehismului trilingv – în spaniolă, quechua și aymara – și pentru fondarea primului seminar din America Latină. Sfântul Toribiu și-a propus să ajungă la partea cea mai adâncă a inimii populației indigene. „A vrut să le proclame evanghelia cu iubire – explică părintele Zavaleta – înculturându-se în realitatea lor, cu mare caritate și milostivire și învățându-i calea spre mântuire. Și el a învățat limbile quechua și aymara”.
A parcurs 40.000 de kilometri în vizite pastorale
Sfântul Toribiu nu a rămas limitat la fastul vice-regatului, ci a călătorit neobosit prin arhidieceza sa, acoperind aproximativ 450.000 de kilometri pătrați, pentru a proclama evanghelia. Se estimează că, din cei aproximativ 25 de ani petrecuți ca arhiepiscop în Peru, „a petrecut doar opt ani în capitală, în timp ce ceilalți 17 i-a petrecut în călătorii lungi evanghelizând și apărând demnitatea populațiilor locale”, spune părintele Zavaleta. Geografia Peruului este, de fapt, foarte diversă: se întinde de la coastele deșertice la înalții munți Anzi și până la junglă. „Arhidieceza de Lima, la acea vreme, cuprindea aceste trei locuri, atât de mult încât teritoriul său corespunde acum la 17 jurisdicții ecleziastice: unde astăzi sunt 17 episcopi, la acea vreme era numai el. El mergea oriunde era nevoie să manifeste milostivirea lui Dumnezeu, în special celor mai săraci și mai lipsiți de apărare”, continuă preotul. „Se estimează că Sfântul Toribiu a parcurs aproximativ 40.000 de kilometri în vizitele sale pastorale, deoarece pentru el nimeni nu era mic. Nu existau oameni mici, nicio persoană nu era mică: pentru el, toți erau copii ai lui Dumnezeu”. Preocuparea sa „era ca toți să cunoască iubirea lui Dumnezeu”.
Apărarea indienilor
„A dus milostivirea Domnului tuturor, dar a promovat și dreptatea și drepturile omului – continuă părintele Zavaleta –. Toribiu nu a permis niciun fel de abuz față de nativii din Peru”, pe care „i-a iubit intens, așa cum un tată își iubește copiii”. „A predicat nu numai prin cuvinte, ci și cu fapte”. Prima sa angajare a fost „să arate lumii iubirea lui Dumnezeu, să arate cine este Isus”. Sfântul Turibiu a administrat sacramentele nenumăratelor persoane, inclusiv Mirul femeii care avea să devină prima sfântă a Americilor, Sfânta Roza din Lima, precum și viitorilor sfinți Martín de Porres și Francisco Solano.
Popasul lui Leon al XIV-lea la sanctuarul „Sfântul Toribiu”
În timpul călătoriei sale apostolice în Peru, în seara zilei de 14 noiembrie, Papa Leon va organiza și o întâlnire de rugăciune cu comunitatea catolică, marcând închiderea Anului Jubiliar al Sfântului Toribiu de Mogrovejo la sanctuarul dedicat lui din Zaña. Anul Jubiliar coincide cu al treilea centenar al canonizării sale, care a avut loc în 1726. Arhiepiscopul a murit la Zaña în Joia Sfântă, 23 martie 1606.
„Acolo, în prezent, se află mormântul unde Sfântul Toribiu a fost înmormântat timp de un an înainte ca trupul său să fie transferat la Lima. Este un loc de pelerinaj, iar Robert Prevost mergea adesea să se roage la Zaña”, care aparține Diecezei de Chiclayo, al cărei episcop era, explică părintele Zavaleta. „Este un loc sfânt pentru noi. Am făcut pelerinaje, ne-am rugat la mormântul Sfântului Toribiu”. „papa s-a inspirat mult de la Sfântul Toribiu, un sfânt – afirmă el – care a atins cele mai sensibile fibre ale inimii lui Leon”. În cele din urmă, el amintește că poporul peruan este entuziasmat de sosirea lui Leon al XIV-lea. „Pentru noi, este ca și cum am primi un tată care se întoarce acasă, de data aceasta ca papă”, afirmă el, exprimând bucuria peruvienilor.
În Scrisoarea pentru al treilea centenar al canonizării Sfântului Toribiu, papa, vorbind despre slujirea sa episcopală în Peru, subliniază faptul că „a experimentat direct credința unui popor de la care – scrie el – am primit atât de mult și am înțeles mai bine ce înseamnă a fi păstor. Această experiență m-a apropiat în mod deosebit de Sfântul Toribiu, care a venit și el de departe într-un pământ care a devenit al său datorită carității pastorale”.
Debora Donnini
(După Vatican News, 6 noiembrie 2026)
Traducere de pr. Mihai Pătrașcu
