Astăzi profetul Isaia şi Evanghelia folosesc imaginea viei Domnului. Via Domnului este "visul" său, proiectul pe care El îl cultivă cu toată iubirea sa, aşa cum un agricultor se îngrijeşte de via sa. Viţa de vie este o plantă care cere multă grijă!
"Visul" lui Dumnezeu este poporul său: El l-a plantat şi îl cultivă cu iubire răbdătoare şi fidelă, pentru ca să devină un popor sfânt, un popor care să aducă multe roade bune de dreptate.
Dar fie în vechea profeţie, fie în parabola lui Isus, visul lui Dumnezeu este frustrat. Isaia ne spune că via, atât de iubită şi îngrijită, "a produs aguridă" (5,2.4), în timp ce Dumnezeu "aştepta dreptate şi iată vărsare de sânge, aştepta judecată dreaptă şi iată strigătul celor asupriţi" (v. 7). În Evanghelie, în schimb, viticultorii sunt cei care ruinează proiectul Domnului: ei nu fac munca lor, ci se gândesc la interesele lor.
Isus, cu parabola sa, se adresează mai marilor preoţilor şi bătrânilor poporului, adică "înţelepţilor", clasei conducătoare. Lor în mod deosebit Dumnezeu le-a încredinţat "visul" său, adică poporul său, pentru ca să-l cultive, să aibă grijă de el, să-l păzească de animalele sălbatice. Aceasta este misiunea conducătorilor poporului: să cultive via cu libertate, creativitate şi hărnicie.
Însă Isus spune că acei viticultori au luat în stăpânire via; datorită lăcomiei şi mândriei lor vor să facă din ea ceea ce voi şi astfel îi iau lui Dumnezeu posibilitatea de a realiza visul său cu privire la poporul pe care şi l-a ales.
Ispita lăcomiei este mereu prezentă. O găsim şi în marea profeţie a lui Ezechiel cu privire la păstori (cf. cap. 34), comentată de sfântul Augustin într-un celebru Discurs al său pe care tocmai l-am recitit la Liturgia Orelor. Lăcomie de bani şi de putere. Şi pentru a sătura această lăcomie păstorii răi încarcă pe umerii oamenilor greutăţi insuportabile pe care ei nu le mişcă nici măcar cu un deget (cf. Mt 23,4).
Şi noi, în Sinodul Episcopilor, suntem chemaţi să lucrăm pentru via Domnului. Adunările sinodale nu folosesc pentru a discuta idei frumoase şi originale, sau pentru a vedea cine este mai inteligent... Folosesc pentru a cultiva şi a păzi mai bine via Domnului, pentru a coopera la visul său, la proiectul său de iubire cu privire la poporul său. În acest caz, Domnul ne cere să ne îngrijim de familie, care încă de la începuturi este parte integrantă a planului său de iubire faţă de omenire.
Noi suntem cu toţii păcătoşi şi poate să existe şi pentru noi ispita de "a lua în stăpânire" via, din cauza lăcomiei care nu lipseşte niciodată în noi fiinţele umane. Visul lui Dumnezeu se ciocneşte mereu cu ipocrizia unor slujitori ai săi. Noi putem "să frustrăm" visul lui Dumnezeu dacă nu ne lăsăm conduşi de Duhul Sfânt. Duhul ne dă înţelepciunea care merge dincolo de ştiinţă, pentru a lucra în mod generos cu adevărată libertate şi umilă creativitate.
Fraţi sinodali, pentru a cultiva şi a păzi bine via, este nevoie ca inimile noastre şi minţile noastre să fi păstrate în Isus Cristos de "pacea lui Dumnezeu care depăşeşte orice înţelegere" (cf. Fil 4,7). Astfel gândurile noastre şi proiectele noastre vor fi conforme visului lui Dumnezeu: să-şi formeze un popor sfânt care să-i aparţină şi care să producă roadele Împărăţiei lui Dumnezeu (cf. Mt 21,43).
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
