Rugăciune şi speranţă

Colocviu cu patriarhul de Ierusalim al latinilor

de Federico Piana

Rugăciune şi speranţă: sunt busolele care vor conduce misiunea noului patriarh de Ierusalim al latinilor. Numit de Papa Francisc la 24 octombrie 2020 şi după ce a primit impunerea pallium-ului după patru zile, Pierbattista Pizzaballa s-a întors ieri în Cetatea sfântă. Salutându-i pe cei prezenţi a spus: "Să punem voinţa noastră în voinţa lui Dumnezeu, sub ocrotirea Fecioarei Maria Regina Palestinei. Ea ne va ocroti pe noi toţi, Biserica noastră şi acest nou început de slujire în Biserica din Ierusalim". Patriarhul explică faptul că, mai ales în ocazii cum este aceasta, "speranţa creştină nu este optimismul simplu care ne face să spunem că totul merge bine. Adesea confundăm cele două lucruri. Speranţa creştină înseamnă a da sens la ceea ce se trăieşte". Noul patriarh indică şi care trebuie să fie adevărata misiune a episcopului care are în inimă rugăciunea: "Este aceea de a învăţa şi după aceea a conduce poporul său să trăiască într-o situaţie determinată, făcând să se nască o atitudine de rezistenţă şi nu de înfrângere sau frustrare. Desigur rugăciunea este pre-condiţia pentru a obţine toate acestea. Rugăciunea este cea care dă forţa".

Care sunt provocările spirituale care credeţi că sunt mai urgente?

Trebuie întărit simţul de comunitate într-un context de fragmentare socială, politică şi economică ce influenţează în mod necesar asupra sferei religioase. Şi după aceea trebuie avut grijă de unitate într-un context diecezan pluriform (patriarhia de Ierusalim a latinilor are jurisdicţie asupra catolicilor latini din Israel, Palestina, Iordania şi Cipru) unde convieţuiesc diferite naţiuni, diferite limbi şi culturi.

Într-o recentă scrisoare aţi scris că vreţi să întreprindeţi această angajare împreună cu preoţii, călugării şi călugăriţele, diaconii şi laicii. Aşadar, credeţi că trebuie să fie un drum parcurs în comun?

Desigur, episcopul nu trebuie să ocupe spaţiile, ci să le creeze. Şi trebuie să devină element de unitate: care nu înseamnă că există numai el, ci trebuie să facă în aşa fel încât să reunească turma, comunitatea.

Pe frontul social, care sunt principalele problematici pe care va trebui să le înfruntaţi?

Există probleme vechi şi noi. Problemele vechi sunt, de exemplu, conflictul israeliano-palestinian, economia care şchiopătează, o stare socială foarte fragilă, mai ales în unele părţi ale teritoriului. Situaţiile noi sunt consecinţele pandemiei care agravează condiţiile noastre precare, ajunse la limită.

V-aţi gândit deja la primul act de conducere al dumneavoastră?

Nu este momentul. Este clar că va trebui să mă gândesc la primii colaboratori, pentru că episcopul nu lucrează singur, deci vom reflecta asupra numirii vicarilor în diferitele regiuni pastorale, a consiliilor prezbiterale şi aşa mai departe. Aşadar, primul lucru este crearea unui frumos grup de colaboratori cu care să schiţăm liniile viitorului apropiat.

(După L'Osservatore Romano, 6 noiembrie 2020)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu