Papa Francisc a impus pallium-ul patriarhului de Ierusalim al latinilor, Giambattista Pizzaballa, în capela de la Casa Sfânta Marta, la ora locală 8.30, miercuri, 28 octombrie 2020, imediat înainte de audienţa generală. Cu un rit simplu şi sobru, dar deosebit de simbolic, pontiful a recitat Pater noster împreună cu noul patriarh, iar apoi Ave Maria pentru a-i încredinţa misiunea Născătoarei de Dumnezeu.
Erau prezenţi pr. Flavio Pace, sub-secretar al Congregaţiei pentru Bisericile Orientale, şi, printre alţii, şi unii reprezentanţi ai Patriarhiei de Ierusalim a latinilor şi ai Ordinului Fraţilor Minori, la care aparţine Pizzaballa.
"Pallium-ul, care va distinge, în momentele mai solemne, slujirea mea în mijlocul vostru - a scris patriarhul în primul salut adresat credincioşilor din dieceza sa - să ne amintească faptul că am ales prin Botez să luăm asupra noastră jugul lui Cristos, povara şi gloria crucii, care este iubire dăruită până la moarte şi dincolo de ea".
"În urmă cu patru ani, la încheierea mandatului meu de custode al Ţării Sfinte, Sfântul Părinte a voit să mă numească administrator apostolic al Patriarhiei de Ierusalim a latinilor", aminteşte în scrisoarea adresată credincioşilor săi. "Atunci - destăinuieşte el - am voit să interpretez acea desemnare, care încă nu încetează să mă uimească şi să mă tulbure, în lumina verbului «a se întoarce»: ca discipolii din Emaus, şi eu m-am simţit invitat să mă întorc la Ierusalim pentru a relua drumul, a regăsi comunitatea, a intensifica angajarea. Şi când mă gândeam că mandatul meu la Ierusalim s-a încheiat - continuă el - mi-a sosit o nouă invitaţie a Papei Francisc că mă vrea patriarh. Şi astfel mi se cerea de această dată să «rămân». Este verbul răbdării mature, al aşteptării vigilente, al fidelităţii zilnice şi serioase, nu sentimentală şi trecătoare. Este înainte de toate invitaţia Domnului adresată apostolilor săi înainte de Înălţare: lor, încă dezorientaţi şi perplecşi, tentaţi să plece pe drumul lor, sau să rezolve totul şi imediat, să forţeze parcă timpii lui Dumnezeu, Isus le spune: «Să staţi în cetate până când veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus» (Lc 24,49). Şi, aşadar, rămân şi eu pentru a merge printre voi şi cu voi, în credinţă şi în speranţă".
"Ne chinuiesc - relansează patriarhul - probleme vechi şi noi: politica respiraţiei scurte şi incapabile de viziune şi de curaj, o viaţă socială tot mai fragmentată şi divizată, o economie care ne sărăceşte tot mai mult, şi în ultima vreme această pandemie, cu impunerea de ritmuri lente şi contrare vieţii cu care ne obişnuisem". Însă, adaugă el, "mă gândesc şi la şcolile noastre aflate în dificultăţi tot mai mari, la comunităţile noastre ecleziale uneori aşa de fragile şi prin urmare la multele probleme dinăuntrul şi din afara noastră, pe care deja le cunoaştem. Însă toate acestea ne învaţă în mod dureros, dar, sper, în mod eficient, că alţii trebuie să fie paşii şi ritmurile omului, dacă vrea să se salveze pe sine însuşi şi lumea".
(După L'Osservatore Romano, 28 octombrie 2020)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
