Pr. Thomas Williams comentează pelerinajul în Ţara Sfântă.
Preot din Congregaţia Legionarilor lui Cristos, pr. Thomas Williams (www.thomasdwilliams.com), un teolog din Statele Unite care trăieşte la Roma, urmăreşte pentru CBS News vizita istorică a lui Benedict al XVI-lea în Ţara Sfântă. Cu această ocazie el va oferi o cronică a călătoriei sale şi agenţiei Zenit. În continuare prezentăm primul său comentariu.
* * *
Am sosit în Israel duminică seara, ca să fiu aici pentru sosirea lui Benedict al XVI-lea luni dimineaţă. Proverbialul sistem de securitate israelian a fost mărit pentru vizita Sfântului Părinte, dar în pofida poliţiei şi telecamerelor aflate peste tot am reuşit să traversăm aeroportul cu întârzieri minime. Din fericire, nu fusesem în Mexic săptămâna trecută, dat fiind faptul că planşele invitau pe cei care au fost acolo să meargă la punctul sanitar al aeroportului pentru verificări împotriva gripei A.
Ierusalimul este la numai 30 de mile de aeroportul "Ben Gurion" din Tel Aviv, motiv pentru care călătoria nu a durat mai mult de 45 de minute. Şoferul meu taciturn Hezi îmi dădea semnale ocazionale în timpul călătoriei (arătându-mi şi cartierul său) în timp ce străbăteam bârâind autostrada cu maşina sa prăpădită Subaru albă, dar a devenit extrem de cordial atunci când i-am spus că nu mă deranja dacă fuma în maşină.
Atunci când cetatea sfântă a Ierusalimului a apărut la orizont, ieşind în evidenţă din panoramă ca o versiune albă-mediteraneană a cetăţii de smarald din Oz, mi-a tăiat răsuflarea. Este doar a doua vizită a mea în Ţara Sfântă şi a merge pe unde a mers Isus şi a privi oraşul pe care l-a iubit aşa de profund este o senzaţie indescriptibilă.
Oraşul este împodobit pentru vizita papei cu steaguri albe şi galbene care sunt presărate pe bulevardul principal în jurul cetăţii vechi, având printre ele steaguri ale statului Israel, albe cu steaua lui David albastră. Emblemele papale nu sunt singurele semne care se pot observa, desigur, şi multe planşe anunţă sosirea pe ecrane din versiunea cinematografică "Îngeri şi diavoli". Peste tot, aici, sacrul şi profanul sunt umăr la umăr.
În acest pelerinaj papal care precedă sosirea pontifului în Israel s-au întâmplat deja multe lucruri. Benedict al XVI-lea a petrecut trei zile rodnice în Regatul Iordaniei, unde a vizitat muntele Nebo, de unde Moise a privit Ţara Promisă, ca şi moscheea Al-Hussein Bin Talal, unde a rostit un discurs excepţional despre dialogul interreligios şi intercultural. Acest lucru îmi aduce aminte de o reflecţie care mi-a revenit de multe ori în aceste zile. Multe persoane îşi apleacă urechea la ceea ce papa Benedict spune sau scrie atunci când vreo frază a lui sau vreo acţiune provoacă proteste şi este preluată de media seculare. Acest lucru duce la o viziune cu totul parţială şi pe nedrept negativă despre papa. Deci ştie aproape oricine că un comentariu la Regensburg (Germania) în anul 2006 i-a deranjat pe musulmani şi că a iertat excomunicarea pentru patru episcopi schismatici, dintre care unul neagă Holocaustul, dar puţini au citit enciclicele sale despre iubire şi despre speranţă, sau au ascultat discursurile sale despre sfântul Paul şi despre părinţii Bisericii.
Duminica aceasta, Benedict al XVI-lea a celebrat o Liturghie pe International Stadium din Amman, unde o altă bijuterie de acest tip a scăpat atenţiei media. În această ţară majoritar musulmană, papa a ales să expună o reflecţie aprofundată despre demnitatea femeilor, referindu-se la "carisma lor profetică" şi lăudându-le ca "purtătoare de iubire, învăţătoare de milostivire şi constructoare de pace".
"Cu mărturia sa publică de respect faţă de femei şi cu apărarea demnităţii înnăscute a oricărei persoane umane, Biserica din Ţara Sfântă poate să dea o contribuţie importantă la dezvoltarea unei culturi de adevărată umanitate şi la construirea civilizaţiei iubirii", a adăugat el.
Sosind în Israel luni dimineaţa, papa a voit imediat să risipească orice îndoială rămasă cu privire la poziţia sa în privinţa Holocaustului ebraic. În primul său discurs, la aeroportul din Tel Aviv, a afirmat: "Este drept şi potrivit ca, în timpul rămânerii mele în Israel, eu să am oportunitatea de a cinsti memoria celor şase milioane de evrei victime ale Shoah, şi să mă rog pentru ca omenirea să nu mai fie niciodată martoră a unei crime de asemenea enormitate. Din nefericire, antisemitismul continuă să-şi ridice capul său vrednic de dispreţ în multe părţi ale lumii. Acest lucru este total inacceptabil. Orice efort trebuie să fie făcut pentru a lupta împotriva antisemitismului oriunde s-ar afla el, şi pentru a promova respectul şi stima faţă de cei care aparţin oricărui popor, rasă, limbă şi naţiune în toată lumea".
Papa nu vrea ca să rămână o umbră de îndoială cu privire la respingerea sa faţă de antisemitism şi încearcă să ucidă rapid balaurul înainte de a-şi ridica teribilul său cap. Se speră ca bunăvoinţa sa evidentă să trezească o bunăvoinţă egală din partea tuturor celor care-l ascultă.
Vizita sa emoţionantă la Memorialul Holocaustului de la Yad Vashem, luni după amiază, a oferit o confirmare ulterioară a angajării sale pentru a promova relaţiile dintre evrei şi creştini şi a prezenta o poziţie unită în favoarea drepturilor umane. După întâlnire, am vorbit cu mulţi evrei pe drum, şi cea mai mare parte dintre ei au fost satisfăcuţi de modul în care au decurs lucrurile, chiar dacă un om mi-a spus că papa ar fi trebuit să spună milioane de evrei au fost "asasinaţi" şi nu "ucişi". În mod cinstit îmi este greu să percep acest nivel de chiţibuşărie semantică, dar cu siguranţă el credea că este important.
Până acum în diferitele sale activităţi în Ţara Sfântă, papa nu numai că a evitat problemele pe care mulţi le prevăzuseră, ci a şi urmărit în mod activ o cale mult mai înaltă, provocându-i pe ascultătorii săi la pace, la dreptate, la dialog şi la respect reciproc. În următoarele zile se aşteaptă şi mai mult.
(După Zenit, 12 mai 2009)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
