Pentru a face Biserica mai vie şi inclusivă
De Salvatore Cernuzio
Două sesiuni ale Sinodului pentru "a favoriza înţelegerea sinodalităţii ca dimensiune constitutivă a Bisericii" şi "a ajuta pe toţi s-o trăiască pe un drum de fraţi şi surori care mărturisesc bucuria Evangheliei". La Angelus din 16 octombrie, Papa Francisc a anunţat astfel "bifurcarea" adunării sinodale în două momente în 2023 şi 2024. În colocviu cu mass-media vaticane, sora Nathalie Becquart şi Monseniorul Luis Marín de San Martín, cei doi sub-secretari ai Secretariatului General al Sinodului, comentează decizia pontifului şi, întorşi de la reuniunile cu experţii la Frascati, explică lucrarea care a dus la redactarea Documentului pentru faza continentală care va fi publicat "la sfârşitul lunii", rod al sintezelor Bisericilor locale. "O participare mare, dar încă trebuie să mergem înainte".
Sora Nathalie, Monseniore Luis, care este semnificaţia alegerii papei de a împărţi Sinodul în două sesiuni şi ce roade se speră să poată aduce?
Becquart: Papa Francisc a spus că sinodalitatea are nevoie de timp, două sesiuni ajută în maturare. Scopul acestui Sinod este convertirea sinodală a Bisericii, aşa nu este suficient un an şi poate că nici doi, dar cu siguranţă un timp prelungit poate fi util ca "să facă mai mult" procesul, pentru că viziunea acestui Sinod este cu adevărat un proces, nu un eveniment singular.
Marín de San Martín: Papa a prelungit adunarea episcopilor, nu Sinodul, pentru că Sinodul deja a început, deja participăm la el acum. Nu este ca Sinodul despre familie când erau două Sinoade, ci o unică adunare împărţită în două. Obiectivul este, înainte de toate, aprofundarea realităţii sinodale a Bisericii şi apoi o dezvoltare mai mare a discernământului Bisericii care vine din ascultarea Duhului Sfânt. Nu trebuie să ne grăbim şi să luăm decizii imediat, este un proces în care glasul Duhului vorbeşte poporului lui Dumnezeu. Un moment de dialog şi împărtăşire şi pentru a pune împreună diversitatea experienţelor şi sensibilităţilor în Biserică în aşa fel încât să îmbogăţească propriile realităţi.
Secretariatul General al Sinodului a vorbit despre o participare amplă din partea credincioşilor şi a diecezelor. Şi asta a influenţat asupra alegerii papei de a prelungi drumul sinodal?
Becquart: Nu ştiu, dar este adevărat că, pentru prima dată în istoria Bisericii, avem un Sinod pentru toţi. Şi este adevărat că aproape toate Conferinţele Episcopale au făcut o consultare sinodală. Nu chiar toţi, dar cu siguranţă s-a făcut un enorm pas înainte. Trebuie continuat să se asculte diversitatea poporului lui Dumnezeu şi să se dezvolte mersul împreună. Să spunem că Biserica încă învaţă sinodalitatea, suntem la început.
Marín de San Martín: Răspunsul Conferinţelor Episcopale a fost amplu: 112 răspunsuri din 114. Ca şi Bisericile orientale, 15 din 15, sau Dicasterele din Curia Romană, 17 din 23. Apoi viaţa consacrată, mişcările laicale şi atâţia alţii. A fost şi Sinodul digital, o iniţiativă splendidă a Dicasterului pentru Comunicare. Însă dacă se merge la nivelul parohiilor, găsim golurile: nu toţi au răspuns, unor parohi le este un pic frică, nu ştiu ce să facă. Dar, aşa cum spuneam, este un proces. Flacăra există şi după aceea poate înflăcăra lumea. Sunt bucuros de răspuns, niciodată nu mi-aş fi imaginat ceva de acest gen pentru ceva aşa de nou, probabil dificil la început. Însă totul merge înainte, încet, încet...
Parcursul sinodal a pornit anul trecut "de jos". Şi "de jos" ce instanţe, ce cereri, au reieşit? Pe voi personal care v-au impresionat?
Becquart: Primul lucru pe care aş vrea să-l împărtăşesc este că în toate feedback-urile experienţei sinodale prezentate în sinteze oamenii spun că au trăit o experienţă de bucurie. O experienţă care provoacă dorinţa de a continua în acest stil de ascultare şi de dialog. Atâtea persoane au spus: "Este prima dată când Biserica mă întreabă ceva, că ascultă glasul meu. Biserica nu este făcută deci numai din episcopi, ci şi eu, şi noi, suntem parte a Bisericii". În afară de asta, am fost foarte impresionată să văd, ba chiar, să contemplu că în pofida atâtor dificultăţi, cum sunt situaţiile politice de violenţă şi conflictele, unele ţări au participat la procesul sinodal. Avem mărturia de consultări sinodale în locuri izolate, cu limbi locale. Această creativitate este cu adevărat foarte frumoasă şi este foarte frumos faptul că şi în situaţii dificile de criză economică sau război se spune "Sinodul este aici".
Marín de San Martín: Din sinteze a reieşit realitatea unei Biserici înainte de toate vie. Precum şi unită. O unitate pluriformă. Este o Biserică creativă care se află în faţa unei serii de provocări de dus înainte şi de rezolvat. De exemplu, individualismul şi apoi nevoia de a întări simţul comunităţii. După aceea provocarea coresponsabilităţii care înseamnă participarea tuturor celor botezaţi. Este frumos cum în aceste sinteze poporul lui Dumnezeu a participat, probabil că nu toţi în mod activ, dar ceva s-a mişcat şi toţi au o dorinţă de a se simţi implicaţi în viaţa Bisericii. O participare care, spuneam, nu înseamnă uniformitate. De fapt găsim varietatea de carisme, începând de la cea a laicilor care au o vocaţie specifică ce vine din Botez. În afară de asta, este importantă provocarea evanghelizării: de atâtea ori facem numai lista problemelor, n-ar trebui numai să ne plângem, ci să ducem bucuria credinţei, să conducem la întâlnirea cu Cristos pentru a lumina zonele de umbră din lume. Şi a face asta cu limbajul potrivit pentru ca evanghelia să ajungă în fiecare colţ al pământului.
Printre aşteptările credincioşilor pentru rezultatele parcursului sinodal există o participare mai mare a femeilor şi a laicilor precum şi faptul ca Biserica să fie mai prezentă şi în dialog cu lumea. Ce răspuns trebuie dat la aceasta?
Becquart: Sinodalitatea este o chemare pentru Biserica de astăzi ca să fie mai inclusivă şi să dea spaţiu mai mare tuturor. Faza consultării a făcut o fotografie a vieţii comunităţilor, cu lumini şi umbre. De exemplu, problema femeilor este foarte puternică în fiecare parte a lumii, şi cea a laicilor, a diversităţilor, a minorităţilor, a populaţiilor care s-au simţit mai mult la margini, de exemplu, persoanele cu dizabilităţi. este cu adevărat strigătul oamenilor, al săracilor şi al celor mici. Aşadar trebuie să continuăm să discernem împreună despre modul de a fi o Biserică mai deschisă. Am înţeles că stilul sinodalităţii trebuie articulat cu un stil de a fi în lume, cu un spirit de dialog şi fraternitate. Trebuie să ieşim dintr-o viziune parţială a Bisericii. Cuvântul cheie pentru sinodalitate este reciprocitate, circularitate, fraternitate.
Marín de San Martín: Sinodalitatea tinde spre autenticitatea Bisericii. Procesul sinodal ajută la trăirea realităţii credinţei care nu este un spiritualism incorporal, închis, cu un limbaj pe care îl înţelegem numai noi şi vorbeşte numai despre problemele noastre, ci vrea să ducă înainte în lume lumina, persoana lui Cristos, experienţa lui Cristos. În această provocare, toţi am fost convocaţi. Suntem un popor pe cale, dinamic, care încearcă să dea un răspuns la problemele lumii. Răspunsul este întotdeauna Cristos dar există moduri diferite de a spune asta. Mai înainte am vorbit despre limbaj, de exemplu pentru mine a fost o descoperire cea a digitalului, un alt "continent" unde îi găsim pe tineri. Ne plângem că tinerii nu vin, noi suntem cei care trebuie să mergem în locurile lor... Cred că o problemă este şi mentalitatea prevalent occidentală. Biserica este mult mai amplă, să ne gândim la Africa, Orientul Mijlociu, Asia. Trebuie să depăşim mentalitatea unică şi să ne articulăm în comunităţi pluriforme.
Cele spuse până acum, în ce mod au fost prezentate în Documentul pentru faza continentală care urmează să înceapă?
Becquart: Documentul este un ecou al tuturor vocilor venite în sintezele sinodale. Este cu adevărat un document de ascultare, nu un tratat teologic, nu un catehism, ci o hartă pentru a continua drumul împreună. Acest Document va fi trimis tuturor Bisericilor locale pentru a provoca discuţii şi reflecţii. Etapa continentală vrea să creeze dialog mai mare între Biserica universală şi diferitele regiuni din lume, dar şi între Bisericile locale din acelaşi continent, aşa încât toţi să înveţe de la ceilalţi şi să discearnă împreună paşii care trebuie făcuţi.
Marín de San Martín: În document am lăsat să vorbească Bisericile locale. Sinodul este un proces circular: am auzit cuvântul poporului lui Dumnezeu şi acum redăm acest cuvânt Bisericilor locale. Sintezele trimise nu se vor termina în rafturi, ne bazăm pe particularităţile continentale care sunt o bogăţie pentru toată Biserica. De aceea suntem la un punct de sosire nu de plecare. Este un document preţios ceea ce vom publica.
Când?
Marín de San Martín: La sfârşitul lunii, cât mai curând.
(După L'Osservatore Romano, 21 octombrie 2022)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
