|
| © Vatican Media |
Interviu cu cardinalul secretar general al Sinodului: "Adunarea eclezială din 2028 va fi o ocazie de a aduna la nivelul întregii Biserici roadele care s-au maturizat"
"Sensul parcursului pe care îl propune Secretariatul General al Sinodului Bisericilor locale nu este să adauge muncă la muncă, ci să ajute Bisericile să meargă în stil sinodal." Cu aceste cuvinte cardinalul Mario Grech, secretar general al Sinodului, prezintă la mass-media vaticane însoţirea fazei de aplicare aprobată de Papa Francisc.
Eminenţă, Sinodul despre sinodalitate părea încheiat... şi acum se reporneşte, prin voinţa Papei Francisc care de la Gemelli a aprobat calendarul lucrărilor pentru următorii trei ani.
Este adevărat, mulţi au crezut că Sinodul s-a încheiat cu celebrarea celei de-a doua sesiuni a Adunării, în octombrie 2024. În realitate, constituţia apostolică Episcopalis Communio a "transformat" Sinodul dintr-un eveniment într-un proces articulat în trei faze: pregătitoare, de celebrare şi de aplicare (EC, art. 4). Această trecere cere o adevărată "convertire", o schimbare de mentalitate care necesită timp pentru a ne înrădăcina în practica Bisericii. Însă această articulare este fundamentală: nu este suficientă publicarea unui "document", pentru că ceea ce a reieşit în cele două faze ale procesului sinodal să fie aplicat în viaţa Bisericii. Acel "document" trebuie "primit" ca rod al discernământului eclezial şi orizont de convertire. Şi aşa s-a întâmplat: Sfântul Părinte, care este principiu de unitate a Bisericii şi garant al procesului sinodal, cu Documentul final încredinţează Bisericilor locale şi grupărilor lor misiunea de a coborî în propriul context local recomandările Adunării, aşa cum el recomandă în "Nota de însoţire" a Documentului final. Şi atâtea Biserici deja au răspuns cu generozitate şi s-au pus în mişcare: astfel, în realitate, munca nu s-a întrerupt niciodată după sfârşitul Adunării.
Ce se va întâmpla de acum până în 2028?
Ceea ce se anunţă acum este mai degrabă un proces de însoţire şi evaluare a fazei de aplicare aflate deja în desfăşurare: o decizie pe care Sfântul Părinte a maturat-o şi cu contribuţia Consiliului Ordinar al Secretariatului General al Sinodului, compus în mare parte din membri aleşi în timpul Adunării. Şi acest proces nu compromite protagonismul fiecărei Biserici în primirea şi aplicarea în manieră originală a roadelor Sinodului: cu el papa stimulează întreaga Biserică la un exerciţiu de responsabilitate, ba chiar de mare responsabilitate pentru că, tocmai valorizând Bisericile locale, asociază în acelaşi timp Colegiul episcopal la exercitarea slujirii sale.
Aşadar, care este mai precis scopul acestui parcurs?
Este vorba de un proces menit să favorizeze confruntarea între Biserici cu privire la intuiţiile maturate în faza de aplicare. După o perioadă dedicată muncii fiecărei realităţi locale (până în 2026), se doreşte, în stilul sinodal, să se creeze spaţii de dialog şi de schimb de daruri între Biserici. Acesta este unul dintre aspectele cele mai preţioase reieşite din drumul sinodal parcurs până acum. Obiectivul este ca aplicarea să nu aibă loc în mod izolat, ca şi cum fiecare dieceză sau eparhie ar fi o realitate de sine stătătoare, ci să se întărească legăturile între Biserici la nivel naţional, regional şi continental. În acelaşi timp, aceste momente de confruntare vor permite un autentic "a merge împreună", oferind oportunitatea de a evalua, într-un spirit de coresponsabilitate, alegerile făcute. Întâlnirile prevăzute în 2027 şi la începutul anului 2028 vor însoţi astfel în mod natural drumul spre Adunarea eclezială din octombrie 2028. Această Adunare concluzivă va putea oferi după aceea Sfântului Părinte elemente preţioase, rod al unei experienţe ecleziale reale, pentru discernământul său ca Succesor al lui Petru, cu perspective de propus întregii Biserici. Aplicarea şi evaluarea trebuie să meargă împreună, împletindu-se într-un proces dinamic şi împărtăşit: tocmai aceasta este cultura dării de seamă evocată de Documentul final.
Anul 2026 va fi un an dedicat în întregime muncii diferitelor dieceze. Ce vă aşteptaţi?
Este fundamental a reporni de la munca desfăşurată în faza ascultării, dar este la fel de esenţial de a nu-l repeta în mod identic. În această fază, nu mai este vorba de a asculta şi a aduna ascultarea poporului lui Dumnezeu, ci de a permite responsabililor Bisericilor şi echipelor sinodale de a duce înainte cu restul poporului lui Dumnezeu un dialog despre conţinuturile reieşite din drumul sinodal în globalitatea lor în aşa fel încât acest drum să fie adaptat la propria cultură şi tradiţie. Şi aceasta este o altă posibilitate de a face apel la tot poporul lui Dumnezeu ca părtaş al funcţiei profetice a lui Cristos (cf. LG 12) şi subiect al lui sensus fidei. Îmi doresc ca principiul de circularitate în cadrul Bisericilor şi între Biserici să devină operativ în practica obişnuită a Bisericii.
Cum vor trebui să lucreze Bisericile locale?
Suntem invitaţi nu numai să repetăm, ci să facem în aşa fel încât toţi membrii poporului lui Dumnezeu să fie subiecţi activi ai vieţii ecleziale şi să orienteze drumul fiecărei Biserici în virtutea acestei capacităţi recunoscute, care trebuie susţinută şi formată. Acest prim an şi jumătate va fi o ocazie şi pentru a implica pe cel care, în prealabil, a participat mai puţin activ. Pentru a trăi experienţe sinodale, pentru a experimenta conversaţia în Duh care a făcut să crească mult comunităţile noastre. Acum când tabloul este mai clar şi când s-a dezvoltat o înţelegere mai împărtăşită a sinodalităţii, împreună - nimeni exclus - putem găsi instrumente pentru a continua drumul cu energie reînnoită.
Ce trebuie făcut pentru a implica mai mult poporul lui Dumnezeu, evitând riscul ca parcursul sinodal să rămână izolat între materiile pentru "experţi", pentru persoane implicate deja în structurile ecleziale? Ce trebuie făcut aşa încât acest nou pas angajant să nu fie trăit ca o impunere birocratică în plus care se adaugă la altele?
Documentul pregătitor, care a demarat întregul proces sinodal, începe tocmai cu această afirmaţie: "Biserica lui Dumnezeu este convocată în Sinod." Nu este nimic care să poată implica toată Biserica şi pe toţi în Biserică mai mult decât procesul sinodal. S-a văzut asta în prima fază, cu ascultarea poporului lui Dumnezeu în Bisericile locale. Calea de parcurs acum este aceeaşi. Acest parcurs de aplicare este angajant nu pentru că el cere să se adauge altă activitate pentru "lucrătorii pastorali", îndeosebi pentru slujitorii hirotoniţi, instituiţi sau de fapt. Angajarea este aceea de a trăi drumul eclezial al fiecărei Biserici cu o mentalitate sinodală, în cadrul unui orizont sinodal, maturând un stil sinodal care constituie fundamentul pentru o formă de Biserică sinodală. Repet adjectivul pentru a sublinia că problema este de mentalitate. Sensul parcursului pe care îl propune Secretariatul Sinodului Bisericilor locale nu este de a adăuga muncă la muncă pentru a răspunde la cereri care provin din exterior sau de deasupra, ci de a ajuta Bisericile să meargă în stil sinodal; într-un cuvânt, de a fi cu adevărat Biserici, unde portio Populi Dei încredinţată episcopului cu ajutorul preoţimii sale şi al slujirilor să fie cu adevărat o Biserică de subiecţi în relaţie, care întrupează evanghelia în locul unde se află.
Puteţi spune un cuvânt despre munca Grupurilor de studiu şi aprofundare despre fiecare tematică?
Lucrarea celor 10 Grupuri de studiu este de acum în stare destul de avansată, deşi se înregistrează desigur diferenţe de la Grup la Grup. Este ceea ce a reieşit dintr-o reuniune recentă organizată de Secretariatul General cu participarea tuturor coordonatorilor Grupurilor. Metodologia de lucru este destul de variată, chiar dacă - după indicaţia precisă a Sfântului Părinte - fiecare Grup se angajează să adopte un stil sinodal, folosindu-se în multe cazuri de conversaţia în Duh şi dând ascultare şi vocilor din afara Grupului, care pot ajuta să se ţină cont de perspective multiple. De mare ajutor sunt şi contribuţiile care ajung în aceste luni din partea indivizilor sau a asociaţiilor. Chiar mulţi episcopi, acceptând o invitaţie adresată lor, au promovat în Bisericile lor locale un discernământ cu privire la temele care sunt în atenţia Grupurilor şi ne trimit rezultatele lor. În schimb, în unele cazuri înseşi Grupurile solicită păreri, de exemplu adresându-se Conferinţelor episcopale sau nunţiaturilor apostolice, sau interpelând experţi, sau realizând şi întâlniri comune între Grupuri care tratează probleme asemănătoare.
Când se vor încheia aceste lucrări?
Încă este dificil de spus când vor încheia Grupurile lucrarea lor. Aşa cum s-a indicat în urmă cu un an, în momentul constituirii lor, Grupurile sunt invitate să prezinte concluziile lor Sfântului Părinte "pe cât posibil până în iunie 2025". Unele dintre Grupuri ar trebui să fie în măsură să respecte acest termen. Altele, dimpotrivă, ar putea să aibă nevoie de un timp suplimentar, dar vor oferi oricum, până la sfârşitul lui iunie, un interim report despre lucrările lor. În acelaşi timp, sunt în acţiune şi Comisia canonistă, instituită deja în 2023, care s-a arătat disponibilă să dea propriul sprijin celor 10 Grupuri în problemele care sunt de competenţa sa, precum şi un Grup constituit în cadrul SECAM (Simpozionul Conferinţelor episcopale din Africa şi Madagascar) pentru îngrijirea pastorală a celor care trăiesc în situaţie de poligamie.
Puteţi să explicaţi ce este Adunarea eclezială din 2028? În scrisoare se spune în mod explicit că nu va fi un nou Sinod...
Aş spune că Sinodul 2021-2024 a fost "prima dată" pentru multe lucruri. A fost prima dată când s-a aplicat în întregime normativa din Episcopalis Communio; a fost prima dată când toată Biserica şi toţi în Biserică au avut posibilitatea de a participa la procesul sinodal; a fost prima dată când membri non-episcopi au participat la Adunare; a fost prima dată când un Document final a fost aprobat imediat de Sfântul Părinte, fiind părtaş astfel de magisteriul său ordinar. Acum - în a treia fază a procesului sinodal - este prima dată a unei Adunări ecleziale. Fiind vorba de prima dată a unei Adunări ecleziale la nivelul întregii Biserici, multe lucruri mai sunt încă de precizat, chiar dacă putem să ne folosim de experienţa Adunărilor din etapa continentală, care toate au fost ecleziale.
Ce caracteristici va avea? Prin ce anume se va diferenţia de cele două sesiuni ale Adunării sinodale pe care le-am trăit în 2023 şi în 2024?
Obiectivul Adunării ecleziale, care constituie ultimul eveniment al procesului, nu este diferit de cel indicat de Documentul final pentru a treia fază, adică de a face concretă perspectiva schimbului de daruri între Biserici şi în toată Biserica (cf. nr. 120-121). Dacă în timpul etapelor din a treia fază va fi posibil de realizat la diferitele niveluri ale grupărilor de Biserici (provincii, Conferinţe episcopale, Reuniuni Internaţionale de Conferinţe episcopale) schimbul de daruri prin confruntarea şi împărtăşirea proceselor demarate în Bisericile locale, Adunarea eclezială va constitui ocazia pentru a aduna la nivelul întregii Biserici roadele maturate. Posibilitatea acestei Adunări ecleziale este conţinută în întregime în salutul final al Sfântului Părinte la încheierea celei de-a doua Adunări a Sinodului. El clarifica faptul că "în privinţa unor aspecte ale vieţii Bisericii semnalate în Document, precum şi a temelor încredinţate celor zece «Grupuri de Studiu», care trebuie să lucreze cu libertate, pentru a-mi oferi propuneri, este nevoie de timp, pentru a ajunge la alegeri care implică toată Biserica. Aşadar, eu voi continua să ascult episcopii şi Bisericile încredinţate lor". A treia fază corespunde acestui timp de ascultare a modului în care Documentul final acţionează în viaţa Bisericilor, iar Adunarea finală constituie momentul de sinteză, capabil să adune roadele acestei ascultări. Pentru aceasta Adunarea este eclezială, ceea ce echivalează cu sublinierea naturii şi funcţiei sale diferite faţă de Adunarea sinodală pe care deja am celebrat-o, care este şi rămâne în mod substanţial o Adunare de episcopi. Rodul acelei Adunări a fost Documentul final, care este părtaş, aşa cum am spus deja, de magisteriul ordinar al Succesorului lui Petru. În lumina acelui document este cerut întregii Biserici - fiecărei Biserici şi fiecărui episcop în calitate de principiu de unitate a Bisericii sale - să trăiască a treia fază, care va avea încheierea sa în Adunarea eclezială. Această Adunare ar trebui să fie manifestarea vizibilă a acelei adevărate care deschidea Documentul pregătitor: "Biserica lui Dumnezeu este convocată în Sinod" pentru a mărturisi care sunt roadele drumului sinodal al Bisericii.
În calendarul propus de scrisoare se vorbeşte despre o nouă întâlnire jubiliară prevăzută pentru luna octombrie, cea a echipelor sinodale. Despre ce este vorba?
Jubileul este strâns asociat de pelerinaj. Biserica sinodală este Biserică pelerină, care se face evidentă în acel "a merge împreună" al poporului lui Dumnezeu spre împlinirea Împărăţiei. Jubileul echipelor sinodale şi al organelor de participare (pentru că şi aceste structuri oferă spaţii de viaţă sinodală în Bisericile locale) vrea să fie momentul de celebrare în care această dimensiune sinodală a Bisericii devine evidentă pe drumul poporului lui Dumnezeu la mormântul lui Petru, adunându-se în acelaşi timp în jurul Succesorului lui Petru, principiu al comuniunii tuturor celor botezaţi, a tuturor Bisericilor, a tuturor episcopilor. Şi în acest caz, în pelerinaj ar trebui să fie toată Biserica. Ne-am gândit să convocăm echipele sinodale, pentru că sunt formate din persoane care au oferit timpul lor şi energiile lor în slujba procesului sinodal. Am cerut reactivarea lor, pentru că vor fi "vârful avansat" în acest parcurs de aplicare.
Ce vă aşteptaţi de la această întâlnire?
Cu ei avem intenţia de a o trăi nu numai ca un moment de celebrare, ci ca un timp "oportun" de aprofundare a sinodalităţii ca dimensiune constitutivă a Bisericii, cu tot ceea ce comportă asta pentru drumul Bisericii, care doreşte să realizeze o convertire sinodală, aşa cum ne aminteşte Sfântul Părinte şi în Mesajul său pentru Postul Mare pe care-l trăim. Considerând că această convertire sinodală va putea ajuta pentru reînnoirea Bisericii şi pentru un nou elan misionar, acest lucru este cu adevărat motiv de speranţă care nu înşală.
Această Scrisoare adresată episcopilor şi poporului lui Dumnezeu încredinţat lor publicată astăzi va fi însoţită de alte materiale ajutătoare?
La starea actuală nu furnizăm material sau indicaţii ulterioare faţă de ceea ce este conţinut în scrisoarea adresată Bisericilor locale. Deja au tot ceea ce le este de folos pentru a lucra asupra aplicării: Documentul final. Şi diferitele momente prezentate în scrisoare vor fi definite mai mult cu ajutorul lor şi, desigur, cu Consiliul Ordinar al Secretariatului nostru. În aceşti ultimi ani, am avut diferite întâlniri online, foarte utile, cu episcopi şi eparhi, cu Conferinţele episcopale şi Organismele echivalente din Bisericile Orientale Catolice, cu Reuniunile Internaţionale ale Conferinţelor episcopale; de aceea nu excludem să ţinem întâlniri asemănătoare şi în această nouă fază pentru a concorda avansarea proiectului. În mai multe rânduri am spus că slujirea Secretariatului General al Sinodului nu este aceea de a face să coboare de sus indicaţii care trebuie respectate, ci este înainte de toate o disponibilitate de ascultare a exigenţelor, a intuiţiilor şi a propunerilor care ne vin de la Bisericile locale. Materialele ajutătoare pe care intenţionăm să le oferim în timpul acestui parcurs, începând de la cel din mai - aşa cum s-a anunţat -, vor fi rod şi acestui exerciţiu de ascultare eclezială.
Puteţi spune în puţine cuvinte care este inima mesajului care a provenit din dubla Adunare sinodală dedicată sinodalităţii?
A vrea să spun în puţin cuvinte chiar şi numai "inima" mesajului provenit din Adunarea sinodală, în cele două sesiuni, riscă să fie foarte reductiv. Cu siguranţă, aş sublinia dinamica procesului: trecerea de la prima la a doua sesiune a arătat cum funcţionează discernământul eclezial, printr-o ascultare prelungită care face să se matureze consensul. Documentul final este rezultatul matur al unui proces răbdător pe etape, în care am învăţat un stil şi o metodă sinodală. Procesul sinodal spune tuturor că sinodalitatea este posibilă; că un stil sinodal al Bisericii este posibil; că forma sinodală a Bisericii este posibilă. Şi solicită tuturor s-o facă posibilă, în docilitatea faţă de Duhul Sfânt care conduce Biserica în această direcţie, pentru că invită Biserica la o reînnoită mărturie misionară a bucurie evangheliei.
Ce rol va avea Documentul final aprobat în 2024?
Documentul final este rodul matur al acestui proces. Conţinuturile sale sunt de aşa natură încât constituie o hartă pentru convertirea şi reînnoirea Bisericii în sens sinodal. Toată lucrarea care ne aşteaptă în aceşti următori trei ani se inspiră din conţinuturile acestui Document, care trebuie experimentate, pentru a verifica posibilitatea de a le realiza în viaţa Bisericii. Îmi permit două sublinieri. Prima: că Documentul final constituie un act autoritar de receptare a Conciliului Vatican II "care îi prelungeşte inspiraţia şi îi relansează pentru lumea de astăzi forţa profetică" (DF 5). De fapt, spune Documentul că "drumul sinodal pune în aplicare ceea ce conciliul a învăţat despre Biserică drept mister şi popor al lui Dumnezeu, chemat la sfinţenie printr-o continuă convertire care vine din ascultarea evangheliei". A doua: că prin orice parte s-ar intra - încă de la fundamentele sinodalităţii, exprimate în primul capitol, sau de orice alt capitol -, când se explorează temele care împletesc Documentul, se percepe profunda unitate şi armonie a textului. Este un document care lasă să se vadă frumuseţea Bisericii şi posibilitatea reînnoirii sale: reînnoire care, atunci când porneşte pe calea sinodalităţii ca mod de a fi şi de a acţiona, se realizează în bogăţia Tradiţiei. În sinteză extremă s-ar putea spune: inima mesajului este că noi toţi cei botezaţi suntem toţi discipoli şi toţi misionari, angajaţi cu seriozitate într-o convertire a relaţiilor, pentru a facilita întâlnirea lui Isus cu bărbaţii şi femeile de astăzi. Sinodul a oferit şi oferă suport şi perspective pentru convertirea pastorală şi misionară la care ne-a invitat Papa Francisc încă de la începutul pontificatului său.
Andrea Tornielli
(După Vatican News, 15 martie 2025)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
